ICCJ. Decizia nr. 1698/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1698/2011
Dosar nr. 680/44/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanţii S.D., L.V., T.B.I., G.V. şi D.R. au solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. obligarea autorităţii pârâte la recunoaşterea vechimii în gradul de subinspector de poliţie de la data la care aceştia au absolvit A.P.A. şi până la acordarea în concret a acestui grad.
În motivarea acţiunii sale, reclamanţii au susţinut că au absolvit cursurile A.P.A. din Bucureşti promovând examenul de licenţă. Deoarece au urmat cursurile de şcolarizare fără frecvenţă nu le-a fost acordat gradul de subinspector din momentul absolvirii ci ulterior, la data de 1 februarie 2006.
Au considerat reclamanţii că dreptul de a deveni ofiţeri s-a născut din momentul absolvirii, astfel că au solicitat prin acţiunea de faţă recunoaşterea vechimii în gradul de subinspector din acel moment şi nu din acela al dobândirii efective a acestui grad.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că dreptul lor s-ar fi prescris.
Prin sentinţa nr. 87/2009 a Curţii de Apel Galaţi acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, motivat de faptul că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecăţii, reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, aşa încât soluţia de respingere a acţiunii lor se impune pentru următoarele considerente:
Legea nr. 360/1996 privind Statutul poliţistului nu conţine o definiţie privitoare la vechimea în grad aşa cum o astfel de definiţie nu există nici în legea nr. 188/1999 şi nici în textul art. 282 C. muncii, invocat de reclamanţi care face referire la părţile în litigiile de muncă.
Recunoaşterea vechimii în grad, trebuie raportată la perioada de timp cât o persoana a îndeplinit atribuţiunile specifice muncii sale. Reclamanţii au pretins prin acţiunea de faţă, cu caracter reparator recunoaşterea vechimii în funcţia de subinspector, funcţie pe care însă nu au îndeplinit-o anterior promovării examenului de subinspector.
discriminarea la care s-au referit reclamanţii a existat, dar numai in privinţa acordării gradului nu şi în aceea a vechimii în grad.
Prin Decizia nr. 589/2010 pronunţată în dosarul nr. 130/44/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul reclamanţilor, fiind casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că în cauză nu a fost citat C.N.C.D.
Rejudecând în fond după casare, instanţa prin sentinţa nr. 169 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pârâtul să recunoască reclamanţilor vechimea în gradul de subinspector de la momentul absolvirii A.P.A. Bucureşti şi până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector de poliţie, respectiv 1 februarie 2006 şi a respins excepţia prescripţiei invocată de M.A.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele.
Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 89/2003 şi Legea nr. 101/2004: „La absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul A.P.A. a M.A.I., poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.
La alin. (4) al art. 21 din Legea nr. 360/2002, cu modificările mai sus arătate se precizează, de asemenea, că „poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi (3) (cu referire la agenţii de poliţie), li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului, încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6, 8 sau 12 luni, în raport cu categoria din care face parte şi gradul profesional acordat.
Astfel a reţinut Curtea, că legiuitorul nu face distincţie între forma de învăţământ curs de zi şi curs cu frecvenţă redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenţi".
Prin urmare, textul de lege se va interpreta conform principiului de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distiguire".
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs M.A.I.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
Hotărârea primei instanţe nu a fost motivată în fapt şi în drept în conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., judecătorul fondului consemnând doar că pârâta a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii ca urmare a faptului că dreptul reclamanţilor s-a prescris, fără însă să existe o explicaţie privitoare la motivele de fapt şi de drept pe care le-a avut în vedere în momentul respingerii excepţiei.
Reclamanţii au solicitat încadrarea lor în categoria A a C.O.P.S.S., de la data absolvirii Facultăţii de drept din cadrul A.P.A. Or, în condiţiile în care aceştia au absolvit studiile universitare în anul 2004 şi au fost avansaţi la gradul de subinspector de poliţie, ca urmare a examenului care a avut loc în anul 2006, este evident că faţă de prevederile art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la data introducerii cererii de chemare în judecată, dreptul la acţiune al reclamanţilor era prescris.
Instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale care reglementează domeniul trecerii unui poliţist de la categoria B (Corpul agenţilor de poliţie), la categoria A (Corpul ofiţerilor de poliţie), în vigoare la data absolvirii de către reclamanţi a A.P.A.
Având în vedere prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, rezultă că M.A.I. are latitudinea şi nu obligaţia imperativă să reglementeze condiţiile în care agenţii de poliţie cu studii superioare pot trece în corpul ofiţerilor, cu luarea în considerare a mai multor factori de natură financiară, precum şi necesităţile impuse limitativ de funcţiile existente.
Potrivit art. 49 alin. (1) al Ordinului M.AI. nr. 300/2004, agenţii de poliţie, maiştrii miliari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii, dacă întrunesc cumulativ anumite criterii stipulate expres în textul legal amintit.
Din alin. (2) al aceluiaşi articol, rezultă explicit că trecerea în categoria ofiţerilor se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activităţii de promovare a ofiţerului în grade superioare şi după asigurarea locurilor pentru promoţia de ofiţeri ai A.P.A., pentru care există alocaţiile bugetare necesare.
Recursul este fondat
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii S.D., L.V., T.B.I., G.V. şi D.R. au solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) obligarea la recunoaşterea vechimii în gradul de subinspector de poliţie de la data la care aceştia au absolvit A.P.A. şi până la acordarea în concret a acestui grad, fapt produs la data de1 februarie 2006, ca urmare a susţinerii examenului de promovare în Corpul ofiţerilor de poliţie.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au absolvit cursurile A.P.A., promovând examenul de licenţă.
Au mai arătat că întrucât au urmat cursurile de şcolarizare fără frecvenţă nu le-a fost acordat gradul de subinspector din momentul absolvirii, ci ulterior şi că situaţia lor reprezintă un caz clasic de discriminare având în vedere că altor colegi de promoţie de la forma de învăţământ zi li s-a acordat gradul profesional de inspector de poliţie, imediat după absolvire.
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 24 iunie 2010, instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul să le recunoască acestora vechimea în gradul de subinspector de la momentul absolvirii A.P.A.
Instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de M.A.I.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanţii S.D., L.V., T.B.I. şi G.V. au absolvit A.P.A. în iulie 2003, iar reclamantul D.R. în iulie 2004.
Contrar celor susţinute de intimaţii - reclamanţi, chiar dacă aceştia nu au contestat un act administrativ de autoritate, litigiul face parte din categoria celor de contencios administrativ, în speţă fiind pe deplin aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
Este necontestat de către părţi că reclamanţii au avut cunoştinţă de refuzul autorităţii pârâte de a-i promova în Corpul ofiţerilor, fără susţinerea unui concurs sau examen, încă din anul 2003, respectiv anul 2004 în ceea ce-l priveşte pe D.R., cu alte cuvinte, de la data absolvirii studiilor superioare. Refuzul pârâtului s-a manifestat, de asemenea, şi la data organizării concursului în anul 2006, la care au participat şi reclamanţii şi în privinţa cărora s-au emis ordine de acordare a gradului de subinspector de poliţie, din 1 februarie 2006.
Aşadar, cel târziu la data de 1 februarie 2006, toţi reclamanţii cunoşteau poziţia M.A.I. în privinţa datei de la care erau îndrituiţi să fie promovaţi în Corpul ofiţerilor, ca urmare a absolvirii studiilor juridice superioare.
Dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd un termen de 6 luni de la data refuzului nejustificat de soluţionare a cererii în sensul recunoaşterii dreptului pretins, pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ.
Alin. (5) al aceluiaşi articol, prevede că termenul de 6 luni este un termen de prescripţie.
În raport de prevederile legale precitate şi de starea de fapt mai sus reţinută, rezultă că excepţia invocată de către recurentul-intimat este întemeiată.
Chiar admiţând că reclamanţii cunoşteau doar în 1 februarie 2006 că pârâtul refuză să le recunoască dreptul de a promova în Corpul ofiţerilor, fără susţinerea unui examen, acţiunea formulată de aceştia este tardivă, având în vedere că a fost înregistratăla Curtea de Apel Galaţi abia la 28 ianuarie 2009, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În lumina celor mai sus expuse, este evident că în speţă nu operează termenul general de prescripţie de 3 ani la care s-au referit reclamanţii, ci termenul de 6 luni prevăzut în Legea nr. 554/2004, conform principiului lex specialis.
la fel, data pronunţării deciziei nr. 4352/2008 (26 noiembrie 2008) nu poate fi luată ca moment de la care începe să curgă termenul de prescripţie, hotărârea judecătorească amintită privind o altă persoană decât cele care au calitatea de reclamant în prezenta cauză.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul pârâtului şi va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge acţiunea ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.I. împotriva sentinţei nr. 169/ F din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor D.R., G.V., L.V., S.D., T.B.I., ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1706/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
