ICCJ. Decizia nr. 1686/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1686/2011
Dosar nr. 10156/1/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 5273 din 26 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de M.G. împotriva Sentinţei civile nr. 743 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat, evocând dispoziţiile art. 2 pct. b) din OUG nr. 24/2008, că din probele aflate la dosar rezultă că informaţiile date de recurent au vizat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi ele se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi chiar dacă marea parte a informaţiilor erau cu caracter general, au existat şi informaţii care au dus la urmărirea persoanelor vizate de acestea, de exemplu informaţiile despre soţii L.M. şi L., despre Ş.Z., C.E.
A mai constatat Curtea că, deşi notele informative privind pe fraţii C. au fost date după ce aceştia au fost returnaţi de autorităţile iugoslave după trecerea frauduloasă a frontierei, aceasta nu înseamnă că informaţiile date nu se încadrează în categoria celor vizate de art. 2 pct. b) din OUG nr. 24/2008.
A mai arătat instanţa de recurs că, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că recurentul a furnizat informaţii sub presiunea şi ameninţarea organelor de securitate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul M.G., solicitând anularea acesteia, rejudecarea şi admiterea recursului său, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, contestatorul a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de recurs a fost dată prin săvârşirea unor erori materiale, deoarece s-au confundat unele elemente importante şi date materiale ale dosarului care au fost determinante pentru soluţia pronunţată, reluând argumentele dezvoltate în recurs.
Examinând actele şi înscrisurile dosarului prin prisma susţinerilor contestatorului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată şi o va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, excepţională, motivele pentru care poate fi formulată fiind expres şi limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicate de către contestator în motivarea cererii sale, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Norma legală are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate, greşeli pe care instanţa le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esenţiale din dosarul cauzei, nu aspecte ce ţin de interpretarea dată de către instanţă ansamblului probator şi aplicarea dispoziţiilor legale apreciate ca incidente, acestea din urmă ţinând de „temeinicia" hotărârii pronunţate, aspect ce nu poate fi cenzurat pe calea contestaţiei în anulare specială.
Or, analizând actele şi înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre cu examinarea corectă şi completă a ansamblului probator, neputându-se reţine vreo eroare materială, în înţelesul dispoziţiilor legale invocate.
Mai mult, argumentele contestatorului îndreptăţesc concluzia că acesta a înţeles, în realitate, să transforme o cale de atac extraordinară într-un recurs suplimentar, fapt nepermis de dispoziţiile procedurale aplicabile.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.G. împotriva deciziei civile nr. 5273 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1698/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
