ICCJ. Decizia nr. 1523/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.A., prin mandatar Asociația de Psihiatrie Arizona, a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 9693 din 30 iulie 2009 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei într-un grad de handicap grav permanent, cu asistent personal.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în mod greșit, nu a acordat asistent personal și încadrare cu caracter permanent, întrucât boala de care suferă nu se remite, fiind luată în evidentele comisiei județene încă din 2007.
Instanța a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a emitentului certificatului de încadrare în grad de handicap - Consiliul Județean Hunedoara - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Reclamanta a considerat că acesta nu are calitate procesuală pasivă în raport cu împrejurarea că, în cazul de față a fost admisă contestația și este dedusă judecății doar decizia comisiei superioare.
Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale a Consiliul Județean Hunedoara - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, reținând, în esență că ceea ce reclamanta atacă în instanță este refuzul de a fi încadrată în grad de handicap permanent, menținut atât în actul inițial emis la nivel județean, cât și prin decizia organului ierarhic superior. Argumentul reclamantei în sensul că în cazul de față, este dedusă judecății doar decizia comisiei superioare și Comisia județeană nu ar avea calitate procesuală pasivă, este nefondat deoarece se supune controlului judiciar refuzul menținut atât la nivel județean cât și la nivel central de a se dispune încadrarea în grad de handicap pe durată permanentă.
A mai apreciat prima instanță, cu privire la acest aspect că emitentul actului - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara - trebuie să aibă posibilitatea de a apăra actul atacat și trebuie să-i fie opozabilă hotărârea instanței care va cuprinde dispoziții fie în sensul menținerii actului său, fie al desființării acestuia.
Pe fondul cauzei Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece handicapul nu este ireversibil și există neconcordanțe între datele puse în evidență de testele psihologice și datele din ancheta socială care nu atestă plata unei persoane pentru supraveghere și îngrijire permanentă și se impune o nouă verificare după un an a stadiului bolii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 128/F/Ca din 4 mai 2010, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.A., prin mandatar, împotriva pârâtelor Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 268/2007 "Evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex și continuu prin care sunt estimate și recunoscute particularitățile de dezvoltare, integrare și incluziune socială a acestora. Procesul presupune colectarea de informații cât mai complete și interpretarea acestora în scopul orientării asupra deciziei și intervenției."
Verificând motivarea comisiei superioare în ceea ce privește refuzul acordării gradului de handicap grav permanent instanța a reținut că această opinie este justificată.
In Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice pentru aprobarea criteriilor medico-pshihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului de Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale" se referă la demențe atrofico-degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv creierul, caracterizate prin:
- pierderea abilităților intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu activitățile sociale și profesionale;
- deteriorarea gândirii abstracte;
- tulburări ale activității corticale superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultăți construcționale;
- modificarea personalității;
- starea de conștientă clară.
în acest capitol la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiați; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie,afazie,apraxie).
Sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se pune în evidență o dependență totală de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaționare socială, lipsă de autodeterminare, necesitând asistent personal.
Prima instanță a reținut că din ancheta socială (fila 53) rezultă că reclamanta realizează activități de bază în marea majoritate singură, poate utiliza singură mijloace de comunicare, poate face singură activități ușoare în gospodărie, știe să-și gestioneze singură propriile venituri, participă spontan la activități pe timp liber, concluzia fiind aceea că nu necesită îngrijire. In consecință nu s-a demonstrat în cauză îndeplinirea condițiilor pentru acordarea asistentului personal.
In ce privește caracterul permanent al încadrării în gradul de handicap, Curtea a considerat că deși potrivit Instrucțiunilor Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru Boala Alzheimer formă avansată handicapul este ireversibil, în cauză există neconcordanțe între actele medicale și datele anchetei sociale care trebuie verificate în sensul înlăturării lor conform recomandărilor comisiei superioare.
Coroborând toate cele de mai sus, instanța a apreciat că este necesar ca, la sfârșitul perioadei de valabilitate de un an a încadrării, reclamanta să urmeze recomandările comisiei superioare, respectiv să se interneze în Spitalul Județean Hunedoara, să depună copie după fișa de consultație pentru a dovedi caracterul fundamentat al handicapului în raport cu criteriile medicale și psihosociale din Ordinul 1992/2007 și o nouă anchetă socială.
Instanța de fond a considerat că față de faptul că reclamanta contestă numai parțial actele de încadrare în grad de handicap cu privire la caracterul revizuibil al încadrării, acte confirmate de Comisia superioară, nu poate invoca nelegala compunere a comisiei județene pentru că nu este în interesul său să invoce un motiv care ar atrage anularea în întregime a actului, cât timp dorește să conserve o parte importantă a acestuia.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I.A. prin Asociația de Psihiatrie Arizona criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că în mod nelegal prima instanță a respins efectuarea unei expertize medico-legale, pe baza documentelor medicale existente la dosar si a examinării personale, pe care a solicitat-o la termenul din data de 24 martie 2010, întrucât a contestat decizia sub aspectul permanentei acesteia și era necesar ca un expert să stabilească daca deficienta respectiva se încadrează în gradul de handicap grav - permanent cu asistent personal si daca boala de care suferă este ireversibila.
A mai arătat recurenta că, în mod surprinzător prima instanță a reținut că "reclamanta nu are de ce sa evite un atare control (cu referire la internarea în Spitalul județean Hunedoara), având chiar interesul de a demonstra, cu acte de evaluare medicala, sociala si psihologica solicitate de comisie că îndeplinește cerințele legale pentru încadrarea în grad de handicap grav,, întrucât a demonstrat acest fapt prin actele medicale depuse, însă comisiile au fost cele care nu au ținut cont de propriile Instrucțiuni metodologice nr. 800/2008, în funcție de care trebuiau sa-i acorde certificat sau decizie cu caracter permanent adică nerevizuibil.
Recurenta a mai precizat că potrivit art. 13 alin (2) din O.G. nr. 14/2003, Comisia Superioara coordonează din punct de vedere metodologic activitatea Comisiilor Județene, prin urmare ar fi trebuit sa analizeze sub toate aspectele contestația formulată si să observe ca această comisie județeană, nu a respectat legislația si instrucțiunile mai sus menționate si nicidecum sa mențină constatările certificatului prelungindu-i doar temporar valabilitatea.
Prin urmare, a considerat reclamanta nici una dintre comisii nu si-a îndeplinit atribuțiile stabilite de lege, și este in situația în care în acest moment deși suferă de o boala ireversibila nu mai are un certificat valid ceea ce a dus la pierderea drepturilor rezultate din acesta, începând cu luna aprilie 2010.
A mai arătat de asemenea recurenta, că toate documentele medicale depuse inițial proveneau din instituții medicale acreditate de stat și nu înțelege de ce numai actele provenind de la Spitalul Județean Hunedoara pot fi luate in considerare.
In ceea ce privește concluziile anchetei sociale, recurenta a susținut că acestea pot influenta doar necesitatea asistentului personal (cu sau fără) si nicidecum valabilitatea permanenta a certificatului așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond.
In fine recurenta a arătat că atât Serviciul de evaluare complexa cât si Comisiile si-au depășit atribuțiunile legale solicitându-i tot felul de documente, ce nu sunt prevăzute de lege, mai mult și-a permis să nu tina cont de actele medicale depuse.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., constată că recursul este nefundat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta a fost încadrată, începând cu anul 2007, în grad de handicap grav, cu asistent personal pentru cod de boală G30, handicap 5 (mental) pe câte 12 luni iar la revizuirea din anul 2009 i s-au solicitat mai multe acte și prezentarea la comisie în vederea efectuării evaluării conform art.46 și urm. din H.G. 268/2007 .
La data de 13 aprilie 2009 s-a dispus încadrarea sa în grad de handicap grav - cod de boală G30, handicap 5 fără asistent personal prin Certificatul nr. 67797 din 13 aprilie 2009, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara, cu valabilitate 12 luni și termen de revizuire la 14 martie 2010.
împotriva refuzului de încadrare în grad de handicap permanent și cu asistent personal, reclamanta a formulat contestație la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, care, prin Decizia nr. 9693 din 30 iulie 2009, a păstrat această încadrare, reținând în considerentele acestei decizii ca la data revizuirii reclamanta să prezinte internare la psihiatrie în Spitalul Județean Hunedoara, copie după fișa de consultație de la unitățile sanitare care i-au asigurat asistența medicală pentru afecțiunea psihică și ancheta socială efectuată de serviciul de evaluare complexă.
în raportul de evaluare complexă s-au sintetizat concluziile evaluării sociale din ancheta socială, ale evaluării medicale, ale celei psihologice, vocaționale și educaționale, comisia de evaluare complexă propunând încadrarea în grad grav de handicap jură asistent personal, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap dând eficiență acestei propuneri.
înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei menținând încadrarea în grad de handicap grav, revizuibil - cod de boală G30, handicap 5 fără asistent personal, dispusă de autoritățile pârâte.
Ordinul nr. 1992/2007 al Ministrului sănătății publice pentru aprobarea criteriilor medico-pshihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului de Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale" se referă la demențe atrofico-degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv creierul, caracterizate prin:
- pierderea abilităților intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu activitățile sociale și profesionale;
- deteriorarea gândirii abstracte;
- tulburări ale activității corticale superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultăți construcționale;
- modificarea personalității;
- starea de conștientă clară.
De asemenea, la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiați; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie).
Sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se pune în evidență o dependență totală de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaționare socială, lipsă de autodeterminare, necesitând asistent personal.
Ori din ancheta socială, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, rezultă că reclamanta realizează activități de bază în marea majoritate singură, poate utiliza singură mijloace de comunicare, poate face singură activități ușoare în gospodărie, știe să-și gestioneze singură propriile venituri, participă spontan la activități pe timp liber. Ca atare, concluzia este că nu necesită îngrijire, în cauză nedemonstrându-se îndeplinirea condițiilor pentru acordarea asistentului personal.
In ceea ce privește caracterul permanent al încadrării în gradul de handicap, înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a constatat că, deși potrivit Instrucțiunilor Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru Boala Alzheimer formă avansată, handicapul este ireversibil, în cauză există neconcordanțe între actele medicale și datele anchetei sociale care trebuie verificate în sensul înlăturării lor conform recomandărilor comisiei superioare.
Așa fiind și având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul declarat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1254/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1039/2011. Contencios → |
|---|
