ICCJ. Decizia nr. 1254/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 8753 din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei instituții să emită o nouă decizie de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap accentuat.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este luat în evidență cu schizofrenie paranoidă grefată pe un retard mental sever din anul 2007, având constituit dosarul nr.22803, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Superioară a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată și menținerea deciziei nr. 8753 din 06 iulie 2009.
Prin sentința nr. 111/CA din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară e Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a anulat Decizia nr. 8753 din 06 iulie 2009 emisă de pârâta Comisia Superioară e Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Totodată, instanța a dispus obligarea pârâtei Comisia să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de 100 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin certificatul nr. 67351 din 30 martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat, deficiență funcțională gravă.
împotriva acestui certificat, reclamantul a formulat în termen legal contestație la Comisia Superioară, care, prin decizia nr. 8753 din 06 iulie 2009, a menținute constatările certificatului nr. 67351 din 30 martie 2009, cu termen de revizuire în luna martie 2010.
Certificatul emis de Comisia de evaluare și decizia Comisiei Superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea reclamantei într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială și, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medicopsihosociale stabilite prin lege.
Reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de art. 46 - 50 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin H.G. nr. 268/2007.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 747/II/M/5 din 17 martie 2020, efectuat în cauză, reclamantul suferă de schizofrenie paronoidă grefată pe retard mintal sever, boală cu caracter ireversibil, constatare ce face refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, să fie nejustificat.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
In motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., pârâta a arătat, în esență, următoarele:
Sentința recurată este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii. Se invocă astfel că afecțiunea intimatului are caracter ireversibil datorită conduitei Comisiei superioare de recunoaștere a afecțiunilor de care suferă reclamantul, bazată pe faptul că aceasta fusese încadrată de mai multe ori în grad cu handicap, de unde concluzia greșită a instanței că s-a făcut dovada deplină a culpei procesuale a pârâtei, "prin conduita de recunoaștere a afecțiunilor de care suferă reclamanta".
Pârâta a aplicat instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în care sunt prevăzute afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, constatând că afecțiunea pe care o prezintă intimata nu se regăsește în cele două liste ale instrucțiunilor.
Instanța de fond a administrat proba cu expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei.
Constatările și expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie stabilită de Ministerul Sănătății, după criterii distincte de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice, or, Serviciul medico-legal județean Alba a concluzionat în raportul medico-legal înaintat instanței de fond că "afecțiunea intimatului poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent".
Concluzia la care ajunge expertul denotă lipsa valorii științifice a expertizei, nota aproximativă în care este redactat raportul și lipsa motivării relevând inutilitatea valorii probatorii a acestui mijloc de probă. Instanța de fond trage însă concluzia că refuzul pârâtei apare nejustificat prin prisma concluziilor raportului de expertiză.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Este neîntemeiată critica recurentei bazată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanța de fond observând că pârâta 1-a supus pe reclamant unor investigații medicale specifice, concluziile fiind de mai multe ori că domnul C.P. este încadrabil în grad de handicap accentuat, pe baza acelorași acte medicale pe care s-a fundamentat în emiterea deciziei contestate în prezenta cauză, a reținut ca fiind neîntemeiată apărarea Comisiei Superioare în sensul că documentația depusă de reclamant nu ar fi concludentă.
Or, constatarea instanței nu este străină de natura pricinii, în condițiile în care în discuție este tocmai încadrarea într-un anume grad de handicap a reclamantului, suferind de demență schizofrenie paronoidă grefată pe un retard mental sever.
Cu toate că prima instanță, raportat la cele de mai sus, a emis opinia că încadrarea reclamantului în grad cu handicap este în afara oricărui dubiu, totuși, nu această opinie a fundamentat hotărârea instanței, în sensul admiterii acțiunii având la bază concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză.
In ceea ce privește critica recurentei, întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu este fondată.
Susținerile recurentei că instanța admis efectuarea unei expertize medico-legale într-un caz neprevăzut de Ordinul nr. 1134/C din 25 mai 2000 sunt consecința unei interpretări trunchiate și rigide a textului invocat. Chiar din formularea utilizată în enumerarea tipurilor de examinări clinice și complementare, făcută în art. 26 din respectivul ordin, rezultă că emitentul acestuia a indicat cu titlu exemplificativ examinările medicale ce pot fi efectuate. Astfel, folosirea sintagmei "și altele" la finalul enumerării din cuprinsul art. 26, este elocventă în acest sens. Pe de altă parte, este de observat că tipul de expertiză medico-legală dispus de instanță în prezenta cauză este pe deplin încadrabil în categoria enunțată la pct. c din același art. 26 : "constatarea capacității psihice" - având în vedere că boala de care suferă reclamanta este demență Alzheimer.
Nu în ultimul rând, interpretarea pe care o face pârâta în această chestiune se află în contradicție cu normele Codului de procedură civilă referitoare la expertiză. Prin cele susținute în recurs pârâta încearcă să acrediteze ideea că printr-un act administrativ se pot limita cazurile în care instanțele de judecată pot ordona expertize medico-legale. Inadmisibilitatea unei astfel de probe poate fi reglementată însă, numai prin norme cu putere de lege, altfel s-ar încălca prevederile art. 201-217 C. proc. civ. referitoare la expertiză.
In fine, chiar dacă raportul de expertiză nu prezintă în detaliu situația medicală a reclamantului, totuși, acesta conține suficiente date cu privire la examinarea din punct de vedere medico-legal a stării de sănătate, concluzia medicilor care au efectuat expertizarea fiind neechivocă în sensul că reclamantul C.P. suferă de schizofrenie paranoidă grefată pe retard mental sever, afecțiunea fiind o boală psihică majoră ireversibilă, cu caracter permanent.
In consecință, hotărârea instanței de fond prin care s-a admis acțiunea promovată de către reclamantului C.P. și prin care s-a anulat decizia atacată, iar pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să dispună încadrarea permanentă a acestuia în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, este legală și temeinică.
Față de cele ce preced, înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1252/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1523/2011. Contencios → |
|---|
