ICCJ. Decizia nr. 1758/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1758/2011
Dosar nr.6561/62/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 73/F din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Codlea şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. „S.C." S.A. împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Codlea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. „S.C." S.A. împotriva pârâţilor Unitatea Administrativ-Teritorială municipiul Codlea, Primarul Municipiului Codlea şi, în consecinţă, s-a dispus anularea Deciziei de impunere-înştiinţare de plată nr. 2183 din 28 aprilie 2009 emisă de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială municipiul Codlea şi Dispoziţia nr. 1191 din 28 aprilie 2009 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Codlea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că la data de 3 august 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 6561/62/2009, cererea formulată de reclamanta S.C. „S.C." S.A. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Codlea şi Primarul Municipiului Codlea, anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului Codlea nr. 1191 din 3 iulie 2009, prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei de impunere-înştiinţare de plată nr. 2183 din 28 aprilie 2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 865/CA din 19 octombrie 2009, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Reclamanta a precizat ulterior acţiunea în sensul că solicită, în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului Codlea nr. 1191 din 3 iulie 2009 şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere-înştiinţare de plată nr. 2183 din 28 aprilie 2009 având drept consecinţă anularea acestui din urmă act.
Pârâţii Consiliul Municipal Codlea şi Primarul Municipiului Codlea au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Municipal Codlea, întrucât acţiunea are ca obiect o dispoziţie a primarului ce reprezintă în opinia pârâţilor, actul administrativ prin care primarul, autoritatea publică, îşi aduce la îndeplinire atribuţiile date de lege.
Instanţa de fond a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Codlea şi a constatat că potrivit art. 61 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 215/2001 "primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică" şi "conduce serviciile publice locale".
De asemenea, dispoziţiile art. 68 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că, "în exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual".
Printre atribuţiile pe care primarul le îndeplineşte, potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001, se numără şi cele referitoare la bugetul local precum şi alte atribuţii stabilite prin lege. În exercitarea atribuţiilor referitoare la bugetul local, primarul, conform art. 63 alin. (4) lit. d) din acelaşi act normativ, "exercită funcţia de ordonator principal de credite, întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local, iniţiază, în condiţiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi emiterea de titluri de valoare în numele unităţii administrativ-teritoriale, verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât şi a sediului secundar".
Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, primarul emite dispoziţii, conform art. 115 din aceeaşi lege.
Ca urmare, fiind vorba despre un act administrativ fiscal emis de o autoritate a administraţiei publice locală, instanţa de fond a concluzionat că în mod corect, primarul, ca reprezentant al acesteia, a emis, astfel cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor legale, o dispoziţie în soluţionarea contestaţiei.
Ca urmare, întrucât Consiliul Local nu este autoritatea administraţiei publice locale care a emis Decizia de impunere, nu are calitatea de reprezentant al acesteia şi nu poate emite decât hotărâri şi nu dispoziţii, instanţa nu a primit critica adusă de reclamantă potrivit cu care emiterea dispoziţiei atacate ar fi fost de competenţa Consiliului Local şi, pentru aceleaşi considerente, acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Codlea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea - Serviciul de Impozite şi Taxe a emis Decizia de impunere-înştiinţare de plată nr. 71 din 13 ianuarie 2009 privind creanţele datorate bugetului local de către S.C. „S.C." S.A. pentru anul 2008.
Reclamanta a contestat această decizie, depunând cu această ocazie, la solicitarea unităţii administrativ-teritoriale, un raport de evaluare pentru construcţiile din patrimoniul său, emis în anul 2007. În concret, după depunerea contestaţiei, prin Adresa nr. 5136 din 27 februarie 3009, pârâta a solicitat reclamantei, în vederea soluţionării contestaţiei, inventarul real al bunurilor impozabile, depunând raportul de evaluare mai sus-menţionat.
Pârâta a procedat, pe baza acestui raport de evaluare la o recalculare a debitelor datorate şi a emis o nouă decizie de impunere-înştiinţare de plată cu nr. 2183 din 28 aprilie 2009, privind creanţele datorate bugetului local pentru anul 2009.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie reclamanta S.C. „S.C." S.A. solicitând recalcularea sumelor datorate cu titlu de impozit, inclusiv a majorărilor de întârziere aferente sumelor datorate, în raport de inventarul real al bunurilor impozitate. De asemenea, s-a solicitat stabilirea cu exactitate a naturii impozitelor şi taxelor datorate precum şi a modului de calcul al majorărilor. S-a contestat şi suma stabilită cu titlu de "rămăşiţă", arătându-se că aceasta a făcut obiectul altor decizii de impunere în baza cărora au fost deja emise titluri executorii contestate în instanţă. S-a solicitat şi suspendarea efectelor deciziei contestate până la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Prin Dispoziţia Primarului nr. 1191 din 3 iulie 2009, s-a respins contestaţia formulată cu motivarea că la baza deciziei de impunere au stat chiar declaraţiile depuse de contestatoare şi Adresa nr. 7502 din 19 martie 2009 şi au fost avute în vedere dispoziţiile art. 254 alin. (5), art. 259 alin. (7), art. 264 alin. (4) din Legea nr. 571/2003.
Potrivit art. 211 C. proCod Fiscal, Decizia de soluţionare a contestaţiei trebuie să cuprindă, în considerente, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.
Raportat la aceste dispoziţii legale şi la conţinutul motivelor contestaţiei, instanţa a constatat că organul de soluţionare a contestaţiei s-a limitat la o analiză sumară a criticilor aduse de contribuabil, nu a procedat la analizarea în întregime a acestora, unicul motiv de fapt al respingerii contestaţiei fiind acela că Decizia de impunere a fost emisă pe baza declaraţiilor reclamantei şi a adresei de înaintare a raportului de evaluare.
În soluţionarea contestaţiei, organul competent avea obligaţia de a verifica dacă starea de fapt fiscală a fost determinată în mod corect de emitentul deciziei de impunere, dacă au fost efectuate toate demersurile necesare în vederea administrării şi aprecierii probelor necesare determinării situaţiei contribuabilului, în condiţiile art. 49 şi urm. C. proCod Fiscal, dacă Decizia de impunere a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 87 din acelaşi act normative şi trebuia să analizeze situaţia sumei stabilită cu titlu de "rămăşiţă", contestată de reclamantă pentru motivul cuprinderii acesteia şi în alte decizii de impunere pentru care au fost emise titluri executorii.
Împrejurarea că pârâta a detaliat printr-o notă de şedinţă un mod de calcul al creanţelor stabilite prin Decizia de impunere contestată şi a completat motivarea respingerii contestaţiei nu poate fi avută în vedere de instanţa de judecată, întrucât în acest mod s-ar încălca garanţiile procesuale oferite de lege contribuabilului, în sensul că acesta ar fi lipsit de o treaptă în procedura de contestare a actului administrativ fiscal.
Se impune a fi avute în vedere împrejurări precum varietatea naturii creanţelor stabilite prin Decizia de impunere, faptul că Decizia de impunere nr. 71 din 13 ianuarie 2009 priveşte creanţele datorate bugetului de stat pentru anul 2008, iar Decizia nr. 2183 din 28 aprilie 2009 pe cele datorate pentru anul 2009, astfel că, la o analiză a acestora instanţa a constatat că nu se poate stabili modul în care a fost recalculate impozitul pe clădiri, urmare a depunerii raportului de evaluare de către reclamantă, toate acestea conducând la concluzia că, sub aspectul complexităţii situaţiei de analizat, motivarea dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei nu respectă dispoziţiile legale.
Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că reclamanta a fost vătămată în dreptul său la soluţionarea contestaţiei, prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind conţinutul considerentelor unei dispoziţii date în soluţionarea contestaţiei, impunându-se anularea acestui act administrativ fiscal.
Ca urmare, instanţa a dispus ca organul competent să procedeze la soluţionarea contestaţiei cu respectarea dispoziţiilor art. 215 C. proCod Fiscal, prin analizarea tuturor criticilor şi cererilor formulate de contestatoare, verificând şi corecta stabilire a stării de fapt fiscale, inclusiv îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina organului competent la stabilirea acestei stări, precum şi respectarea condiţiilor cerute de art. 87 din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Primarul Municipiului Codlea, Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii. S-a apreciat în recurs că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu este motivată în fapt şi în drept şi nu are temei legal.
Recursul este întemeiat şi va fi admis dar pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă recurată s-a dispus anularea unor acte administrative: Decizia de impunere nr. 2183/2009 emisă de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea şi respectiv Dispoziţia nr. 1191/2009 emisă de Primarul Municipiului Codlea.
Din motivarea sentinţei civile în litigiu se reţine fără dubiu că prima instanţă a anulat cele două acte administrative de care am făcut mai sus-vorbire, analizând doar dispoziţia Primarului prin care s-a respins contestaţia formulată de S.C. „S.C." S.A.
În ceea ce priveşte Decizia de impunere nr. 2183/2009, Curtea de Apel nu a făcut vorbire despre motivele de fapt şi de drept pentru care aceasta a fost considerată nelegală.
Cu certitudine că se impunea această precizare avându-se în vedere că instanţa de fond a dispus anularea ambelor decizii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Primarul Municipiului Codlea, Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea.
Va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a analiza pe fond şi Decizia de impunere de care s-a făcut vorbire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Codlea, Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea împotriva Sentinţei nr. 73/F din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1748/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1760/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
