ICCJ. Decizia nr. 1760/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1760/2011
Dosar nr.9087/2/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2559 din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul G.M. şi, în consecinţă, a fost constatată existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
1. Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989.
2. În calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu privire la prima condiţie instanţa a constatat că această condiţie este asigurată deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent major în 1984, ulterior căpitan 1984 - 1985, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Mehedinţi.
De asemenea, a reţinut că şi cea de-a doua condiţie este îndeplinită deoarece activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată:
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice);
- dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei (art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).
Activităţile desfăşurate de către pârât care au încălcat aceste drepturi au constat în supravegherea informativă, iar ulterior deschiderea unui dosar de urmărire asupra unei persoane semnalată cu comentarii necorespunzătoare asupra situaţiei economice din judeţ, şi care critică tendenţios organele de conducere judeţene.
În acelaşi context, pârâtul a participat activ la urmărirea persoanei, sens în care a considerat că se impun următoarele măsuri informativ-operative:
- dirijarea reţelei informative cu sarcini concrete pe lângă persoana urmărită, precum şi recrutarea de noi surse din anturaj;
- interceptarea corespondenţei pentru a cunoaşte acţiunile protestatare;
- investigaţii la domiciliul şi la locul de naştere al acesteia. De asemenea, a dispus identificarea şi verificarea rudelor persoanei urmărite. În acelaşi context, propune instalarea mijloacelor de ascultare la biroul soţului persoanei urmărite. Conchide că pârâtul a desfăşurat activităţi de urmărire informativă a unei persoane semnalate cu atitudine protestatară la adresa conducerii locale de partid, precum şi exprimarea unor critici la nivelul de trai. Încălcarea dreptului la libertatea de exprimare s-a produs, în acest caz, în momentul în care pârâtul a trecut la dirijarea surselor şi instruirea lor pentru a semnala comentariile celor cu care intră în contact, precum şi în momentul declanşării verificărilor şi investigaţiilor asupra anturajului. În legătură cu activitatea de îngrădire a dreptului la viaţă privată, secretul corespondenţei, s-a produs, în momentul în care Securitatea a pătruns în intimitatea persoanei urmărite pentru a afla ce activităţi desfăşoară, i-a interceptat corespondenţa, şi nu în ultimul rând a transcris chiar convorbirile telefonice avute.
Instanţa a reţinut că motivele invocate de pârât în apărarea sa sunt neîntemeiate deoarece:
- activitatea informativ-operativă desfăşurată de pârât trebuia să se desfăşoare nu numai în temeiul ordinelor primite de la superiori, dar şi a Constituţiei României şi a Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, acte normative cu o forţă juridică superioară, ce consacră şi garantează drepturi fundamentale ale persoanelor, printre care şi drepturile încălcate de pârât, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la viaţă privată şi secretul corespondenţei, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
- inclusiv cercetarea faptelor ce se încadrau în conţinutul infracţiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, trebuia făcută cu respectarea drepturilor fundamentale menţionate mai sus.
- activitatea reclamantului care a participat activ la urmărirea persoanei, în care a considerat că se impun, printre altele, interceptarea corespondenţei pentru a cunoaşte acţiunile protestatare şi investigaţii la domiciliul şi la locul de naştere al unei persoane, instalarea mijloacelor de ascultare la biroul soţului persoanei urmărite a dus în mod efectiv la luarea măsurilor propuse.
Încălcarea dreptului la libertatea de exprimare s-a produs, în acest caz, în momentul în care pârâtul a trecut la dirijarea surselor şi instruirea lor pentru a semnala comentariile celor cu care intră în contact, precum şi în momentul declanşării verificărilor şi investigaţiilor asupra anturajului. Prin aceste mijloace se urmărea înlăturarea manifestării unor idei, concepţii contrare regimului comunist. Îngrădirea dreptului la viaţă privată şi secretul corespondenţei, s-a produs, în momentul în care Securitatea a pătruns în intimitatea persoanei urmărite pentru a afla ce activităţi desfăşoară, i-a interceptat corespondenţa, şi nu în ultimul rând a transcris chiar convorbirile telefonice avute, măsuri luate în urma activităţii desfăşurate de pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G.M.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., în esenţă arătându-se că în mod greşit s-a făcut aplicarea art. 2 (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008 modificată şi completată, aprobată prin Legea nr. 293/2008, instanţa ignorând aspecte importante legate de contextul social şi politic al perioadei în care s-a desfăşurat activitatea informativ operativă, de calitatea de tip militar pe care recurentul a desfăşurat-o şi care era structurată pe o ierarhie militară, fiind supusă ordinelor şi regulamentelor militare şi nu în ultimul rând de împrejurarea că persoana urmărită nu a suferit niciun fel de urmări, nefiind supusă unor măsuri represive de către autorităţile de la acea vreme. De altfel, subliniază recurentul, s-a omis a se observa că în toate notele informative sunt reliefate exclusiv aspecte pozitive referitoare la persoana urmărită, fiind relevant raportul de investigaţii întocmit în data de 10 octombrie 1984.
Examinând cauza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt nefondate criticile enunţate de recurent, că reiterarea apărărilor formulate şi în faţa instanţei de fond nu schimbă cu nimic datele problemei, mai exact că acestea nu sunt de natură a conduce la înlăturarea art. 2 (1) lit. a) şi art. 11 din OUG nr. 24/2008 modificată şi completată.
Considerentele sentinţei aflată în control judiciar demonstrează că judecătorul fondului a examinat materialul probator existent la dosar din perspectiva dispoziţiilor art. 2 (1) lit. a) al ordonanţei de urgenţă în discuţie care defineşte semnificaţia sintagmei de „lucrător al Securităţii".
Cea dintâi condiţie cerută de textul legal amintit nu a comportat discuţii, rezultând cu evidenţă că pârâtul a avut gradul de locotenent major în anul 1984, iar în 1984 - 1985 gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Mehedinţi.
Preocuparea deosebită a judecătorului fondului a constituit-o verificarea îndeplinirii celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 2 (1) lit. a) din actul normativ incident, respectiv „desfăşurarea de activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale al omului".
S-a constatat că prin activităţile desfăşurate de recurentul-pârât au fost încălcate dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (recunoscut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţa privată, secretul corespondenţei (recunoscut de art. 33 din Constituţia României 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional menţionat mai sus).
Aşa cum se poate lesne observa din considerentele sentinţei, instanţa nu s-a limitat la aprecieri cu caracter general ci a făcut o analiză punctuală, motivând înlăturarea apărărilor pârâtului.
Concluzia ce a rezultat a fost aceea că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege pentru constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
Faţă de cele punctate, văzând şi dispoziţiile art. 312 (1) C. proc. civ., art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 11 (2) din OUG nr. 24/2001 modificată şi completată prin Legea de aprobare nr. 293/2008,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de G.M. împotriva Sentinţei nr. 2559 din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1758/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1761/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
