ICCJ. Decizia nr. 1785/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1785/2011
Dosar nr.454/45/2010
Şedinţa de la 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Baroului Bacău şi Decanul Baroului Bacău, înscrierea sa în Baroul Bacău în calitate de avocat definitiv, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea din 3 mai 2010 adresată pârâţilor a solicitat admiterea în profesia de avocat definitiv şi înscrierea în Uniunea Naţională a Barourilor din România – Baroul Bacău, cu scutire de examen, întrucât îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Ulterior, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi a formulat cerere de completatoare prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 12/2010 a Consiliului Baroului Bacău, depunând precizări privind îndeplinirea condiţiei de vechime de cel puţin 10 ani de consilier juridic sau echivalent şi a Deciziei nr. 857/2010 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, ca nelegale şi netemeinice, invocând nulitatea absolută a celor două acte.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 268/CA din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat că reclamantul nu este decăzut din dreptul de a modifica cererea prin precizările făcute la data de 11 octombrie 2010 şi a respins acţiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Baroului de Avocaţi Bacău – Baroul Bacău, Decanul Baroului de Avocaţi Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la cererea de modificare a acţiunii, prima instanţă a constatat că aceasta a fost formulată de reclamant în termenul prevăzut de lege, întrucât Decizia nr. 857/2010 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România a cărei anulare s-a solicitat, a fost emisă ulterior sesizării instanţei, iniţial refuzul pârâtului Consiliului Baroului Bacău de a-l primi pe reclamant în profesie, cu scutire de examen, s-a manifestat doar printr-o adresă, şi nu printr-o hotărâre; acest pârât a emis ulterior Hotărârea nr. 12/2010 care a fost menţinută prin Decizia nr. 857/2010 şi pentru că există o legătură indisolubilă între actele atacate, a constatat că se impune analizarea pe fond a tuturor actelor.
Prima instanţă a constatat că reclamantul nu întrunea la data depunerii cererii - 03 mai 2010 - condiţiile prevăzute de lege pentru a fi admis în profesia de avocat, fără examen, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, întrucât nu a făcut dovada exercitării unei funcţii din cele expres stipulate de lege în domeniul juridic, pe timp de 10 ani.
Astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a promovat examenul de licenţă în sesiunea din septembrie 1999 şi, ca atare, doar de la această dată poate fi avută în vedere activitatea juridică desfăşurată, neavând relevanţă faptul că anterior acestei date, respectiv în perioada 15 septembrie 1997 - 17 decembrie 1999, reclamantul a ocupat funcţia de secretar al comunei Aroneanu, "corespunzătoare funcţiei publice de execuţie de consilier juridic", astfel cum rezultă din înscrisuri, pentru că în acea perioadă era doar student la Facultatea de Drept, nu şi licenţiat în Drept; participarea la examenul de admitere în magistratură, invocată, de asemenea nu are relevanţă, întrucât Legea nr. 303/2004 prevede condiţii diferite de cele ale Legii nr. 51/1995 pentru admiterea în profesia de avocat fără examen.
Totodată, prima instanţă a constatat că din carnetul de muncă al reclamantului rezultă angajarea acestuia în funcţia de consilier juridic cu începere din data de 01 martie 2004, cu perioadă neîntreruptă până la 20 februarie 2006, la S.C. T. S.A., apoi de la 11 martie 2008 până în prezent la S.C. B.S. S.R.L.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a desfăşurat activitate juridică care să îi confere vocaţia de a fi primit ca avocat fără examen, doar în perioada martie 2004 - 20 februarie 2006 şi ulterior de la 11 martie 2008, constatând că celelalte activităţi desfăşurate în funcţia de secretar la prefectură sau consilier de reintegrare, precum şi perioada şomajului nu pot fi asimilate cu activitatea juridică, în accepţiunea prevederilor Legii nr. 51/1995.
3. Recursul declarat în cauză de către M.V.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel a formulat recurs reclamantul M.V., invocând generic dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ.
Recurentul nu şi-a structurat criticile formulate în motive de recurs, ci a reluat motivele de fapt şi de drept ale acţiunii, prezentând detaliat modul de derulare a procedurii administrative şi judiciare.
Sistematizând şi ordonând aspectele invocate de recurent, Înalta Curte reţine că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte.
3.1. Nemotivarea soluţiei adoptate
Recurentul afirmă că instanţa nu a făcut altceva decât să treacă în revistă cererile părţilor, fără a-şi argumenta soluţia de respingere a acţiunii. Mai arată că în cuprinsul acţiunii invocase nulitatea absolută a celor două acte atacate, pe motiv că cererea sa de primire în profesie nu a fost înregistrată şi publicată pe pagina de internet a Baroului Bacău, în vederea exercitării dreptului de opoziţie prevăzut de art. 18 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat.
3.2. Interpretarea greşită a probelor administrate
În cuprinsul acestui motiv recurentul afirmă că are o vechime în funcţia de consilier juridic şi în funcţii echivalente de 10 ani, 7 luni şi 7 zile. O dovadă în acest sens o reprezintă în opinia sa şi faptul că i s-a permis participarea la concursul de admitere în magistratură, recunoscându-i-se vechimea corespunzătoare ca şi consilier juridic.
4. Apărările formulate de Uniunea Naţională a Barourilor din România
În cauză a formulat întâmpinare numai intimata Uniunea Naţională a Barourilor din România, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că prima instanţă a interpretat corect prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, stabilind că pentru primirea în profesia de avocat trebuie să se facă dovada îndeplinirii funcţiei de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani. Din înscrisurile depuse de recurent, precizează intimata, nu rezultă că după data absolvirii Facultăţii de Drept, septembrie 1999, a exercitat vreuna din funcţiile indicate o perioadă de 10 ani, ci doar aproximativ patru ani, după cum bine a reţinut Curtea de Apel.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant M.V. a supus controlului de legalitate Hotărârea nr. 12 din data de 23 iunie 2010 prin care intimatul-pârât Consiliul Baroului Bacău i-a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv vechimea de cel puţin 10 ani în profesia de consilier juridic. În acelaşi timp, a învestit instanţa de contencios administrativ şi cu verificarea legalităţii Deciziei nr. 857 din data de 11 - 12 septembrie 2010 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin care i s-a respins ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată împotriva actului administrativ sus-indicat.
Curtea de Apel, verificând înscrisurile prezentate în probaţiune de către reclamant, a ajuns la concluzia că acesta nu a dovedit că a îndeplinit funcţia de consilier juridic, sau o funcţie asimilată, cel puţin 10 ani şi, deci, soluţia administrativă adoptată de pârâţi este legală. Rezolvarea dată acţiunii judiciare de către instanţa de fond este corectă, ea fiind însuşită şi de instanţa de recurs.
Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Referitor la motivarea sentinţei
Prima instanţă şi-a motivat soluţia adoptată în acord cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezentându-şi argumentele într-o manieră coerentă şi convingătoare, aptă să satisfacă exigenţele unui proces echitabil conform art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În doctrină şi în jurisprudenţă, inclusiv în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de ex. în Hotărârea pronunţată în cauza Ruiz Torija contra Spaniei din 9 decembrie 1994) s-a reţinut constant că instanţele de judecată sunt obligate să-şi motiveze deciziile dar nu li se poate pretinde să răspundă în mod special la toate argumentele, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
Acesta este şi cazul în speţă. Instanţa de recurs constată că prin sentinţa examinată, Curtea de Apel a sistematizat motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior completată şi precizată, răspunzând punctual şi coerent la acestea.
Împrejurarea că printre problemele invocate de reclamant se regăsesc şi chestiuni legate de aspectele formale ale etapelor soluţionării cererii sale de primire în profesie, cum ar fi înregistrarea şi publicarea în vederea exercitării dreptului la opoziţie, nu poate conduce la o altă concluzie.
Câtă vreme în procedura de soluţionare a cererii de primire în profesie nu s-au invocat de către intimaţi impedimente de această natură, soluţia administrativă vizând „fondul", şi anume vechimea minimă în profesia de consilier juridic cerută de lege, nu era necesară vreo referire la acestea.
1.2. Referitor la vechimea în profesia de consilier juridic
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în forma în vigoare la data formulării cererii de primire în profesie de către recurentul-reclamant M.V., 3 mai 2010:
„(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
...
b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat."
În speţă, calculul vechimii impuse de lege nu poate începe decât de la momentul septembrie 1999, când recurentul a promovat examenul de licenţă la Universitatea „L.B.", Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative din Sibiu, aşa încât orice activitate anterioară, chiar cu profil şi atribuţii de natură juridică, este ineficientă din perspectiva examinată, fiind de neconceput asimilarea cu funcţia de consilier juridic a unor funcţii exercitate de o persoană care nu este licenţiată în drept.
Din carnetul de muncă şi adeverinţele prezentate, rezultă că recurentul a fost angajat în funcţia de consilier juridic doar în perioadele 1 martie 2004 - 20 februarie 2006, la S.C. T. S.A. şi apoi de la 15 martie 2008 până la prezent la S.C. B.S. S.R.L., având o vechime insuficientă în această profesie. Prima instanţă a stabilit în mod corect că nu există nicio dispoziţie legală care să asimileze funcţia de consilier de reintegrare socială şi supraveghere în cadrul Serviciului omonim de pe lângă Tribunalul Iaşi, funcţie îndeplinită în perioada 1 septembrie 2001 - 6 februarie 2004, cu aceea de consilier juridic.
Împrejurarea că recurentului i s-a permis participarea la concursul de admitere în magistratură din data de 29 martie 2009, se justifică prin faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 2 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006, puteau participa la acest concurs, printre alte categorii profesionale şi personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
Prin urmare, nici cu prilejul acelui concurs, recurentului nu i s-a asimilat vechimea în funcţia de consilier de reintegrare cu vechimea în funcţia de consilier juridic, ci, beneficiind de dispoziţiile legale enunţate, şi-a putut adiţiona vechimea în această funcţie la vechimea în funcţia de consilier juridic îndeplinită anterior.
În fine, Înalta Curte mai observă că potrivit menţiunilor din carnetul de muncă al recurentului, în perioada 20 februarie 2006 - 15 martie 2008 acesta nu a desfăşurat nicio activitate, fiind beneficiar al Legii nr. 76/2002 şi OUG nr. 8/2003, încasând indemnizaţie de şomaj şi venit de completare.
În aceste condiţii, chiar dacă i s-ar fi asimilat vechimea în funcţia de consilier de reintegrare cu vechimea în funcţia de consilier juridic, recurentul tot nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime de minim 10 ani, prevăzută de lege, la data formulării cererii de primire în profesie, 3 mai 2010.
Conchizând, Înalta Curte reţine că nu există niciun motiv pentru modificarea sau casarea sentinţei examinate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva Sentinţei nr. 268/CA din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1784/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1793/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
