ICCJ. Decizia nr. 1800/2011. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1800/2011
Dosar nr.5114/1/2010
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României
Prin Hotărârea nr. 25 din 27 mai 2010, dată în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (1) din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de R.S., în calitate de reprezentant legal al Asociaţiei „Ţ.", cu consecinţa menţinerii Hotărârii Băncii Naţionale a României nr. 9 din 22 martie 2010, prin care s-a dispus respingerea cererii de autorizare a Cooperativei de Credit şi Garantare „A.Ţ.".
Pentru a hotărî astfel, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Banca Naţională a României cu nr. 28590 din 02 decembrie 2009, Asociaţia „Ţ.", prin R.S., în calitate de împuternicit, a solicitat autorizarea Cooperativei de Credit şi Garantare „A.Ţ.", cu sediul în comuna Mătăsaru, satul Teţcoiu, jud. Dâmboviţa, ataşând contestaţiei Adresa Băncii Naţionale a României din 21 aprilie 2010 şi hotărârea contestată.
În susţinerea cererii se arată că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile „art. 58 şi 59 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe" şi că au fost anexate următoarele documente: proiectul actului constitutiv; actul constitutiv şi statutul Asociaţiei „Ţ."; încheierea Judecătoriei Găieşti privind înscrierea Asociaţiei „Ţ." în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor; certificatul de înscriere a Asociaţiei „Ţ." în registrul special; autorizaţia de funcţionare eliberată de Inspectoratul Teritorial de Muncă al judeţului Dâmboviţa; Avizul Guvernului României - Autoritatea Naţională pentru Rromi din 25 mai 2005 prin care asociaţia este declarată de utilitate publică; certificat de înregistrare fiscală; Adeverinţa din 24 martie 2004 eliberată de A.N.P.C., Direcţia pentru metale preţioase şi pietre preţioase privind autorizarea Asociaţiei „Ţ." pentru intermedierea de operaţiuni cu monede din metale preţioase şi aliaje ale acestora, ca activitate permanentă; raport de expertiză tehnică privind stabilirea valorii monedelor, aurului şi argintului deţinut de Asociaţia „Ţ." la nivelul anului 2000.
În activitatea de instrumentare a cauzei s-a constat faptul că, dintre documentele enumerate în cererea de autorizare a fost anexat cererii doar proiectul actului constitutiv. Prin Adresa din 18 decembrie 2009, Direcţia Reglementare şi Autorizare a comunicat reprezentantului Asociaţiei „Ţ.", punctual, deficienţele de fond şi de formă ale cererii de autorizare, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 336 şi urm. din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 22/2007, cu modificările şi completările următoare, cum ar fi:
- organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, se pot organiza şi funcţiona doar sub forma cooperativelor de credit şi a casei centrale la care acestea sunt afiliate; afilierea la o casă centrală este obligatorie; o casă centrală se constituie prin asocierea a cel puţin 30 de cooperative de credit fondatoare (potrivit dispoziţiilor art. 336, art. 369 alin. (1) din OUG nr. 99/2006);
- cooperativele de credit care se constituie şi se afiliază la o casă centrală deja autorizată pot fi autorizate de către Banca Naţională a României numai pe baza acordului de afiliere acordat de respectiva casă centrală, caz în care cererea de autorizare este formulată de către casa centrală, fiind însoţită de documentaţia prevăzută la art. 53 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe (potrivit dispoziţiilor art. 338 din OUG nr. 99/2006);
- cooperativele de credit care se constituie simultan cu casa centrală se autorizează în mod colectiv, documentaţia fiind cea expres prevăzută la art. 57 - 59 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007;
- cererea de autorizare se referă la o singură cooperativă de credit, contrar prevederilor din anexa nr. 7 şi nr. 7a) la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007;
- cererea nu este semnată de persoana/persoanele împuternicite prin procură sau delegaţie avocaţială, la nivelul fiecărei cooperative de credit, de membrii cooperatori fondatori, contrar prevederilor art. 57 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007;
- pentru cooperativele de credit ce trebuie să se constituie simultan cu casa centrală nu au fost transmise: angajamentul de afiliere, sub semnătura persoanelor nominalizate să exercite responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a cooperativei de credit; procura semnată de membrii cooperatori ai cooperativelor fondatoare privind reprezentantul ales în relaţia cu Banca Naţională a României (conform dispoziţiilor art. 57 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007); proiectul actului constitutiv; lista cuprinzând membrii cooperatori; indicarea razei teritoriale de operare a cooperativei de credit, cu specificarea vecinătăţilor; identitatea persoanelor desemnate să exercite responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a cooperativei de credit însoţită de chestionar, certificatul de cazier judiciar, curriculum vitae, declaraţie pe proprie răspundere privind incompatibilitatea;
- pentru casa centrală nu a fost transmisă documentaţia legală (conform dispoziţiilor art. 59 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007): proiectul actului constitutiv; lista cooperativelor de credit ce se vor afilia; lista persoanelor nominalizate să asigure responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a cooperativei de credit, precum şi copie a actului de identitate, curriculum vitae, certificat de cazier judiciar, chestionarul - anexa nr. 4 semnat şi datat de persoana chestionată, declaraţie pe proprie răspundere; proiectul actului constitutiv-cadru; planul de activitate însuşit de persoanele desemnate să exercite iresponsabilităţi de administrare şi/sau conducere în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului casei centrale.
Prin aceeaşi adresă, Direcţia Reglementare şi Autorizare a recomandat reanalizarea proiectului propus, cu menţionarea termenului legal în care trebuie remisă spre analiză documentaţia completă în susţinerea cererii de autorizare, în conformitate cu dispoziţiile imperative ale art. 33 alin. (2) din OUG nr. 99/2006. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns şi nu a fost depus nici un document în completarea cererii de autorizare iniţial formulate. Prin urmare, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a reţinut că afirmaţia contestatorului, cum că lipsurile cererii nu sunt reale, este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din OUG nr. 99/2006: „(1) Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la o cerere de autorizare a unei instituţii de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituţiei de credit sau al respingerii cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoţite de documentaţia stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin (2).
(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii Banca Naţională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii de îndată a acestora."
Faţă de momentul înregistrării cererii, 2 decembrie 2009, termenul de 4 luni prevăzut pentru instrumentarea cauzei se împlinea la data de 2 aprilie 2010, termen în care Banca Naţională a României trebuia să se pronunţe cu privire la cererea de autorizare formulată. Având în vedere faptul că până la data de 22 martie 2010 nu a fost depus niciun alt document dintre cele solicitate expres atât prin Scrisoarea din 18 decembrie 2009, cât şi în urma discuţiei purtate la data de 2 februarie 2010, la sediul Băncii Naţionale a României, între reprezentantul asociaţiei, R.S. şi reprezentanţii Direcţiei Reglementare şi Autorizare, cererea de autorizare a fost respinsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 99/2006, întrucât „documentaţia prezentată este incompletă ori nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în materie". Cât priveşte susţinerea contestatorului, în sensul că motivele invocate în hotărârea atacată nu sunt aplicabile în speţă deoarece Ţ. (rromii) au propriile legi, această apărare a fost înlăturată întrucât, potrivit prevederilor art. 16 din Constituţia României:
„(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege".
Pe de altă parte, Constituţia României a consacrat la art. 4 alin. (2) principiul unităţii poporului şi egalităţii între cetăţeni, România fiind patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. Prin urmare, într-un stat unitar, toţi cetăţenii, indiferent de apartenenţă etnică, trebuie să respecte şi să se supună actelor normative în vigoare.
Totodată, aşa-zisele „legi" ale cetăţenilor de origine rromă, în măsura în care acestea există, au doar o valoare cutumiară (reprezintă obiceiuri, creaţii naturale, incluse în tradiţia comunităţii, arhetipuri culturale ce însoţesc viaţa socială), nu îmbracă forma unor acte juridice, nu sunt legiferate instituţional, nefiind adoptate de organul legiuitor consacrat prin Constituţia ţării, astfel încât ele nu reprezenta izvor de drept. Faţă de toate aceste considerente, întrucât în cauză nu au fost dovedite aspecte de natură a modifica situaţia de fapt ce a stat la baza adoptării hotărârii, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a respins contestaţia, ca fiind nefondată, cu consecinţa menţinerii Hotărârii Băncii Naţionale a României nr. 9 din 22 martie 2010 prin care s-a dispus respingerea cererii de autorizare a Cooperativei de Credit şi Garantare „A.Ţ.".
2. Recursul declarat de Asociaţia „Ţ."
Împotriva Hotărârii nr. 25 din 27 mai 2010 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, considerând-o netemeinică şi nelegală, în temeiul prevederilor art. 275 alin. (2) din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, a declarat recurs R.S., în calitate de reprezentant al Asociaţiei „Ţ.".
În memoriul de recurs reprezentantul asociaţiei a arătat că se impune anularea Hotărârii nr. 25 din 27 mai 2010 a Consiliului de conducere al Băncii Naţionale a României care este abuzivă întrucât ignoră faptul că Ţ. au propriile legi şi nu trebuie să se supună Regulamentului Băncii Naţionale a României.
3. Apărările formulate de Banca Naţională a României
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă, intimata a arătat că atât cererea de autorizare, cât şi contestaţia administrativă au fost respinse întrucât documentaţia prezentată a fost incompletă şi, în pofida solicitării exprese de ataşare a unor înscrisuri, potrivit art. 336 şi urm. din OUG nr. 99/2006, recurenta nu s-a conformat.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Prin recursul de faţă, exercitat în condiţiile art. 275 alin. (2) din OUG nr. 99/2006, recurenta Asociaţia „Ţ." formulează un unic motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 25 din 27 mai 2010 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prin care i s-a respins contestaţia împotriva Hotărârii Băncii Naţionale a României nr. 9 din 22 martie 2010, de respingere a cererii de autorizare a Cooperativei de Credit şi Garantare „A.Ţ." şi anume, ignorarea legilor proprii ale acestei etnii.
Acest motiv, vădit nefondat, a fost formulat şi în etapa administrativă de contestare a Hotărârii Băncii Naţionale a României nr. 9 din 22 martie 2010, iar argumentele expuse de intimată şi prezentate la pct. 1 din decizie sunt însuşite şi de Înalta Curte.
Într-adevăr, în România, toţi cetăţenii, indiferent de apartenenţa etnică, trebuie să se supună cadrului normativ în vigoare, această concluzie reieşind din coroborarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 şi art. 4 alin. (2), reproduse în cele ce preced.
De altfel susţinerea recurentei nu este adecvată şi dintr-o altă perspectivă: cererea de autorizare a Cooperativei de Credit şi Garantare „A.Ţ.", înregistrată la Cabinetul Guvernatorului Băncii Naţionale a României sub nr. 1584 din 5 decembrie 2009 a fost fundamentată tocmai pe dispoziţiile art. 58 şi 59 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit, a căror incidenţă este contestată de aceeaşi recurentă.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 4 din decizie, în temeiul art. 275 alin. (2) din OUG nr. 99/2006 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.S., în calitate de reprezentant al Asociaţiei „Ţ.", în temeiul art. 275 alin. (2) din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, împotriva Hotărârii nr. 25 din 27 mai 2010 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1793/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1803/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
