ICCJ. Decizia nr. 1793/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1793/2011
Dosar nr.3982/2/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 1557 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Departamentul pentru Armamente din cadrul acestui minister, B.L., A.I., I.A., I.L., R.G.L., I.D., V.M.L., D.D. şi M.D. De asemenea, instanţa de judecată a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie în interes propriu formulate de T.C.G., B.C., P.S., M.G., Ţ.D., P.A., G.A.R., A.V., M.G. şi P.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, reţinând, în esenţă, următoarele:
Reclamantul contestă procesul-verbal de cercetare administrativă, prin care s-a propus, urmare a controlului efectuat, emiterea deciziei (dispoziţiei) şi înregistrarea debitului în evidenţa contabilă a Departamentului pentru Armamente şi înaintarea dosarului la Parchetul Militar competent şi la Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică.
De asemenea, arată prima instanţă, este apreciată nelegală şi Dispoziţia din 1 octombrie 2008 prin care s-a dispus înregistrarea pagubei de 1.284.183,07 RON în evidenţa financiară a UM Bucureşti, reprezentând cheltuieli neeconomice – mijloace băneşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă pentru anularea actului.
Reţine instanţa de fond că, în interpretarea acestor dispoziţii legale, în mod constant în practica judiciară şi în literatura de specialitate s-a arătat că pot fi supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ doar actele administrative tipice sau atipice (refuzul nejustificat de soluţionare a cererii) nu şi operaţiunile prealabile care nu sunt producătoare de efecte juridice prin ele însele.
Or, se arată în considerentele sentinţei atacate, actele deduse judecăţii în prezenta cauză nu sunt producătoare de efecte juridice prin ele însele întrucât nu cuprind sancţiuni sau măsuri concrete stabilite în sarcina reclamantului şi al intervenienţilor în interes propriu, conţinând doar propuneri referitoare la înaintarea constatărilor la Parchetul Militar competent pentru efectuarea de cercetări şi înscrierea unei sume în contabilitatea unităţii militare pârâte.
În consecinţă, reţine instanţa de fond, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se solicită anularea unor operaţiuni prealabile care nu sunt apte să producă efecte juridice, excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât este întemeiată, iar cererile, principală şi de intervenţie, sunt inadmisibile.
2. Recursul reclamantului
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii prin faptul că a apreciat că actul contestat nu poate fi supus cenzurii instanţei, deoarece nu se circumscrie definiţiei actului administrativ prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, recurentul-reclamant susţine în esenţă, că procesul-verbal de cercetare administrativă încheiat în data de 25 septembrie 2009 la UM Bucureşti, este producător de efecte juridice prin înregistrarea unui debit în evidenţa contabilă a Departamentului pentru Armament ca urmare a unor presupuse cheltuieli neeconomicoase de mijloace băneşti printre persoanele "vinovate" şi cauzator de consecinţe negative în ceea ce îl priveşte este formularea unei sesizări penale către Parchetul Militar competent în vederea efectuării de cercetări penale în privinţa acestuia şi a intervenienţilor din dosarul de fond.
Mai arată recurentul-reclamant că atât procesul-verbal menţionat cât şi Dispoziţia din 01 octombrie 2008 pentru înscrierea în evidenţa financiar-contabilă a Departamentului pentru Armamente a pagubei de 1.284.183,07 RON sunt acte administrative producătoare de efecte juridice, iar instanţa de fond trebuia să respingă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât.
Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii contenciosului administrativ atunci când a reţinut excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de Ministerul Apărării Naţionale.
3. Apărările intimatului-pârât
Prin concluziile scrise depuse la dosar, Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, arătând că din analiza prevederilor OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, rezultă că numai Decizia de imputare este actul administrativ împotriva căruia se poate declanşa procedura administrativă prealabilă, reglementată de art. 30 - 43 din ordonanţa menţionată.
Susţine că numai hotărârea şefului sau a comandantului unităţii, materializată ulterior prin angajamentul de plată sau Decizia de imputare este susceptibilă de a produce efecte directe în patrimoniul persoanei individualizate ca vinovată de producerea prejudiciului. Mai mult, finalitatea procesului-verbal de cercetare administrativă poate fi şi darea la scădere a pagubei, ceea ce arată dincolo de evidenţă faptul că acest document nu este un act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004.
II. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., în raport cu situaţia de fapt şi cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Motive de fapt şi de drept relevante
Prin acţiune, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamantul G.V. a solicitat anularea procesului-verbal de cercetare administrativă încheiat la data de 25 august 2008 a notei privind analiza obiecţiunilor formulate la aceasta şi a Deciziei nr. A-1237 din 1 octombrie 2008 pentru înscrierea în evidenţa financiar contabilă a Departamentului de Armament a pagubei de 1.284.183,07 RON, constatată ca urmare a cercetării administrative.
În ceea ce priveşte natura juridică a actelor ce formează obiectul acţiunii, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, întemeiat şi legal a apreciat că atât procesul-verbal cât şi Decizia nr. A-1237/2008 nu sunt acte administrative în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, actele deduse judecăţii în prezenta cauză nu sunt producătoare de efecte juridice, conţinând propuneri referitoare la înaintarea constatărilor pentru efectuarea de cercetări şi înscrierea unei sume în contabilitate.
Procesul-verbal de cercetare administrativă finalizează procedura pentru stabilirea cuantumului prejudiciului, fiind deci un act premergător deciziei de imputare emisă în temeiul art. 25 alin. (1) din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, act administrativ care poate fi atacat în contencios administrativ.
Legea prevede necesitatea întocmirii acestor acte premergătoare, anterior emiterii actului administrativ, dar legiuitorul nu prevede posibilitatea atacării lor separat de actul administrativ în considerarea căruia se întocmise.
Mai mult astfel cum se apără intimatul concluziile procesului-verbal de cercetare administrativă nu sunt obligatorii pentru şeful sau comandantul care a ordonat cercetarea administrativă, deoarece partea finală a acestui document conţine doar propuneri.
În aceste condiţii, în mod corect a reţinut judecătorul fondului, că actele deduse judecăţii în prezenta cauză nu sunt producătoare de efecte juridice prin ele însele întrucât nu cuprind sancţiuni sau măsuri concrete în sarcina reclamantului sau al intervenienţilor, conţinând doar propunerile menţionate anterior sau înscrierea în contabilitate a sumei reprezentând cheltuieli neeconomicoase.
În consecinţă, susţinerile din recurs că actele atacate sunt acte administrative producătoare de efecte juridice, nu pot fi primite, motiv pentru care Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii, astfel că este neîntemeiat motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, criticile nu pot fi reţinute în raport de obiectul cererii de chemare în judecată prin care se solicită anularea unor operaţiuni prealabile care nu sunt apte să producă efecte juridice, atât procesul-verbal cât şi Decizia menţionată nu constituie acte administrative ce pot fi atacate de sine stătător în contencios administrativ, astfel că în mod corect prin admiterea excepţiei invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea.
2. Temeiul legal al soluţiei din recurs
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat, neexistând motive de modificare sau casare a sentinţei recurate în sensul art. 304 pct. 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, îl va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva Sentinţei nr. 1557 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1785/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1800/2011. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
