ICCJ. Decizia nr. 1899/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1899/2011
Dosar nr.5908/2/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.G.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a solicitat anularea Ordinului nr. 583 din 6 mai 2009 emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin care a fost eliberat din funcţia de manager al Spitalului Clinic CF nr. 2 Bucureşti, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 181.350 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti datorate până la încheierea contractului de management nr. 13 din 21 iulie 2008, din momentul eliberării din funcţie, în mod abuziv.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia Ordinului nr. 583 din 6 mai 2009, arătând că organele de control nu au constatat abateri de la legislaţia în vigoare, că Ordinul emis de autoritatea pârâtă nu conţine motivele eliberării din funcţie şi face referire la Raportul privind verificările efectuate la unităţile sanitare din subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1467/RB din 5 mai 2009, raport ce nu i-a fost comunicat, precum şi faptul că revocarea din funcţie ar fi fost justificată în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului, care însă nu au fost analizaţi de către organele de control.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de control din perioada 09 - 16 aprilie 2009, ale cărui menţiuni au fost valorificate în Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009, reclamantul a formulat critici referitoare la lipsa unor sancţiuni sau măsuri propuse de echipa de control.
Referitor la contravaloarea drepturilor băneşti solicitată, reclamantul a susţinut că a fost prejudiciat prin destituirea sa abuzivă, întrucât contractul de management a fost încheiat pe o perioadă determinată de trei ani.
Pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la petitul ce vizează plata drepturilor salariale, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora spitalele a căror activitate o coordonează managerii, au calitatea de debitori ai obligaţiei de plată a drepturilor salariale. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, expunând motivele pentru care nu se impune revocarea Ordinului nr. 583/2009, în condiţiile în care reclamantul avea cunoştinţă de Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009 şi nu a înţeles să-l conteste.
Având în vedere precizarea la acţiune formulată de reclamant, prin Încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2010, Curtea a introdus în cauză, în calitate de pârât, Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti, care a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui revocare se solicită este Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 3146 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul S.G.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prima instanţă a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât calitatea de emitent al actului administrativ contestat determină legitimarea procesuală pasivă a pârâtului.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti, Curtea a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât spitalul a fost parte în Contractul de management nr. 13 din 21 iulie 2008.
Analizând fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că probatoriul administrat a relevat faptul că reclamantul a avut cunoştinţă de conţinutul raportului de control, iar eliberarea din funcţie a avut drept temei art. XII lit. l) din Contractul de management nr. 13/2008, constatându-se abateri de la legislaţia în vigoare, referitoare la strategia serviciilor medicale, managementul resurselor umane, utilizarea aparaturii medicale, managementul economico-financiar.
Prin urmare, Curtea a apreciat că prevederile contractului încheiat între reclamant şi pârâtul Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti, referitoare la încetarea raporturilor dintre părţi, au fost respectate, iar motivele eliberării din funcţia de manager se regăsesc atât în Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009, cât şi în Ordinul nr. 583/2009.
Instanţa de fond a înlăturat şi criticile reclamantului legate de conţinutul procesului-verbal de control din 16 aprilie 2009, arătând că mandatul dat comisiei de control prin Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 481/2009, a fost respectat.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, au declarat recurs atât reclamantul S.G.G., cât şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
2.1. Recursul formulat de reclamant a fost întemeiat pe motivele prevăzute la art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile susţinute fiind prezentate global şi nediferenţiat. Astfel, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că:
- raportul de control, care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 583 din 6 mai 2009 nu i-a fost comunicat în mod legal;
- contractul de management a fost încheiat pe o durată de 3 ani, astfel că, în mod nelegal a fost eliberat din funcţia de manager de spital;
- Ordinul nr. 583 din 6 mai 2009 nu este motivat;
- pe perioada derulării contractului de management a îndeplinit toţi indicatorii de performanţă;
- prin încetarea derulării contractului de management a fost prejudiciat în drepturile băneşti până la finalitatea duratei contractului.
2.2. Recursul formulat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a fost întemeiat pe motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se, în esenţă, că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport cu capătul 2 al acţiunii, care are ca obiect cererea de despăgubire în sumă de 181.350,00 RON reprezentând drepturile băneşti datorate până la finalizarea contractului de management, care a fost încheiat cu Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti.
2.3. Recurentul-reclamant a depus Note scrise prin care a combătut criticile recursului formulat de ministerul pârât, solicitând respingerea acestuia.
2.4. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a depus întâmpinare, prin care a combătut susţinerile recurentului-reclamant şi a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică faţă de recurentul-reclamant, criticile sale fiind neîntemeiate.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursurile vor fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
3.1. În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-reclamant, rezultă că susţinerile acestuia, care nu au fost încadrate în motivele de recurs invocate prin indicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pot fi circumscrise şi pot fi analizate în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Principala critică adusă de recurentul-reclamant constă în aceea că instanţa de fond nu a avut în vedere, la adoptarea soluţiei, faptul că ordinul atacat - Ordinul nr. 583 din 6 mai 2009 emis de ministrul de resort, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de manager la Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti, nu a fost motivat, ceea ce face ca acesta să fie lovit de nulitate.
Într-adevăr, ordinul atacat nu conţine motivarea în fapt a măsurii luate, dar se referă la Raportul nr. 1467/RB din 5 mai 2009 privind verificările efectuate la unităţile sanitare din subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, inclusiv la Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti, care constituie astfel, o anexă a ordinului respectiv, în care se regăsesc aspectele faptice care au stat la baza adoptării măsurii de eliberare din funcţia de manager.
În ceea ce priveşte motivarea în drept a acestui act administrativ, această condiţie este satisfăcută prin raportarea măsurii luate la dispoziţiile art. 5 alin. (4) şi art. 12 alin. (4) din HG nr. 76/2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la clauzele Cap. XII lit. l) din Contractul de management nr. 13 din 21 iulie 2008.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de fond a ignorat că Raportul de control nr. 1467/RB din 5 mai 2009 nu i-ar fi fost comunicat, motiv pentru care nici nu l-a contestat, ceea ce este, iarăşi, lipsit de temei.
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, recurentul-reclamant, la cererea de chemare în judecată a anexat şi o copie a raportului respectiv, ceea ce probează că a luat cunoştinţă de conţinutul său şi a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare, care constituie singura raţiune pentru obligaţia comunicării oricărui act administrativ.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere că, pe durata derulată din contractul de management, a îndeplinit toţi indicatorii de performanţă, ceea ce este lipsit de temei.
Astfel, aşa s-a arătat deja, eliberarea din funcţia de manager s-a dispus în temeiul clauzei de la lit. l) Cap. XII din contractul de management, potrivit căreia încetarea acestuia intervine în cazul constatării unor abateri de la legislaţia în vigoare de către organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii, care au şi fost constatate prin raportul de control, necontestat de recurentul-reclamant, la care instanţa de fond s-a referit punctual în cadrul considerentelor soluţiei pronunţate.
Astfel fiind, rezultă că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, criticile recurentului-reclamant fiind neîntemeiate.
În raport cu această constatare, este lipsită de temei şi susţinerea potrivit căreia recurentul-reclamant ar fi suferit un prejudiciu prin încetarea contractului de management înainte de epuizarea duratei de 3 ani, ordinul atacat fiind apreciat ca legal şi temeinic.
3.2. În ceea ce priveşte recursul formulat de autoritatea publică pârâtă.
Având în vedere că, prin sentinţa recurată acţiunea formulată de reclamantul-recurent a fost respinsă integral, iar, prin Decizia de faţă a fost respins şi recursul formulat de către acesta, ministerul recurent nu justifică nici un interes care să justifice demersul său procesual, neexistând nicio posibilitate pentru o soluţie mai favorabilă, astfel că recursul formulat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de S.G.G. şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva Sentinţei civile nr. 3146 din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1887/2011. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 1901/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
