ICCJ. Decizia nr. 1907/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1907/2011
Dosar nr.3867/87/2010
Şedinţa de la 30 iunie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1907/87/2010 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 aprilie 2010, reclamanţii S.S., A.R. şi I.D. – funcţionari publici în Departamentul de Dezvoltare rurală din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman au chemat în judecată Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman – în calitate de angajator şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – în calitate de ordonator principal de credite, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 75% calculat la salariul de bază, începând cu data de 1 august 2008 şi pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă, cu actualizare în raport cu indicele de inflaţie din momentul naşterii dreptului şi până la acordarea efectivă.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că sunt funcţionari publici în Departamentul de Dezvoltare Rurală din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman şi în această calitate, conform fişei posturilor, îndeplinesc efectiv atribuţii care au ca obiect gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 finanţat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27 aprilie 2010 pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului justificat de faptul că este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, autoritate juridică, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel.
3. Hotărârea Tribunalului Teleorman
Prin Sentinţa nr. 1627/2010 Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10 iunie 2010.
La termenul de judecată din data de 03 mai 2011 Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel în soluţionarea cauzei, având în vedere că raportul de serviciu al reclamanţilor este încheiat cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman, autoritate publică judeţeană.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 3156 din 3 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat plata unor drepturi salariale, arătând că sunt funcţionari publici în cadrul Departamentului de Dezvoltare Rurală din cadrul Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman, autoritate publică judeţeană.
A mai reţinut că potrivit dispoziţiile art. 10 Legea nr. 554/2004 „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţi publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin legea organică specială nu se prevede altfel".
În raport de dispoziţiile legale menţionate şi de faptul că raportul de serviciu al reclamanţilor este încheiat cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman, autoritate publică de nivel judeţean, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că în calitate de pârât a fost chemat în judecată şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel a apreciat excepţia ca fiind întemeiată.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 24 mai 2011, privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei menţionate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 C. proc. civ.
1. Reclamanţii au solicitat plata drepturilor salariale, reprezentând un spor de 75% calculat la salariul de bază, iar obligaţia plăţii acestor drepturi aparţine autorităţii publice cu care au raporturi de serviciu, respectiv Direcţia Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman.
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman este autoritate publică organizată la nivel judeţean, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Astfel, competenţa de soluţionare a cererilor ce privesc litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, aparţine Tribunalului.
Împrejurarea că în cauză a fost chemat în calitate de pârât şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, autoritate publică centrală, nu are influenţă asupra competenţei materiale de soluţionare a cererii.
Plata drepturilor salariale nu incumbă Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar obiectul acţiunii nu îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de această autoritate sau refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri adresate acesteia, pentru a deveni incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S.S., A.R. şi I.D. şi pe pârâţii Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Teleorman şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1905/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1912/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
