ICCJ. Decizia nr. 1905/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1905/2011
Dosar nr.1547/46/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.V.D. şi C.C.E., în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, au solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 4626 din 23 aprilie 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul acordării unei sume mai mari decât cea trecută în respectivul act, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii, reprezentând titlu de despăgubire în completarea celei anterioare, pentru suma ce se va stabili în baza unui raport de expertiză.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii
Reclamanţii au arătat că, în Decizia contestată, suma stabilită cu titlu de despăgubire este inferioară valorii reale a imobilului, precum şi faptul că au fost încălcate dispoziţiile pct. 16.13 alin. (4) din HG nr. 1095/2005 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât evaluatorul a comunicat reclamanţilor doar forma scurtă a raportului de evaluare şi nu a răspuns obiecţiunilor formulate de aceştia.
3. Apărările formulate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că valoarea stabilită prin raportul de evaluare este corectă şi că, prin efectuarea unui raport de expertiză extrajudiciară, instanţa de judecată ar substitui entitatea pârâtă, ale cărei atribuţii sunt reglementate prin lege.
În cauză, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice, prin care a fost stabilită valoarea imobilului, respectiv 91.445 RON, reprezentând valoarea de piaţă actualizată la data notificării, prin metoda costului standard.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 109/F-CONT din 26 mai 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.V.D. şi C.C.E., împotriva pârâtului Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat în parte Decizia nr. 4626/2009, emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor de 64.000 RON, obligând pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o altă decizie (titlu de despăgubire) pentru suma totală de 91.445 RON.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În cauza dedusă judecăţii, sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (6) şi ale art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora, în baza raportului de evaluare ce stabileşte cuantumul despăgubirilor, Comisia Centrală dispune fie emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie trimiterea dosarului spre reevaluare.
Curtea a mai reţinut şi obligativitatea respectării prevederilor pct. 16.13 alin. (4) din HG nr. 1095/2005, care detaliază procedura efectuării raportului de evaluare.
Prin raportare la aceste dispoziţii legale şi la probele administrate, prima instanţă a constatat că evaluatorul nu a comunicat şi reclamanţilor răspunsul la obiecţiunile formulate de către aceştia, motiv pentru care a apreciat că se impune efectuarea unei expertize judiciare.
Având în vedere că expertiza tehnică efectuată respectă normele de stabilire a valorii de piaţă a imobilului, potrivit metodei costului standard, instanţa a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească titlu de despăgubire pentru suma de 91.445 RON.
6. Recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 109/F-CONT din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a omologat raportul de expertiză şi nu a ţinut cont de obiecţiunile formulate.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către un expert tehnic ce nu este membru al unei asociaţii recunoscută ca fiind de utilitate publică, aşa cum prevăd dispoziţiile Titlului VII, art. 3 lit. d) din Legea nr. 247/2005 şi nu respectă Standardele Internaţionale de Evaluare, menţionate în Titlul VII.
Astfel, expertul a utilizat Decretul-Lege nr. 256/1984, nu a ţinut seama de HG nr. 239/2004, valoarea estimată nu este valoarea de piaţă, deprecierile funcţionale şi din cauze externe nu sunt incluse în raportul de expertiză, coeficienţii utilizaţi în determinarea valorii sunt purtători de TVA, nu au fost extraşi, ducând la o creştere a valorii cu 19%.
Construcţia solicitată trebuia analizată şi estimată prin una dintre cele trei metode standardizate: comparaţie de piaţă, costuri sau venituri.
6.2. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamanţi la raportul de evaluare nu a fost comunicat.
Prin Adresa din 5 februarie 2010 a fost transmis răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamanţi la raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. 295/CC.
Prin răspunsul la obiecţiuni înregistrat la data de 11 februarie 2009, evaluatorul şi-a menţinut opinia privind rezultatele evaluării, iar recurenta-pârâtă şi-a însuşit acest răspuns.
7. Apărările formulate de intimaţii-reclamanţi C.V.D. şi C.C.E.
Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:
7.1. Susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond a omologat raportul de expertiză judiciară fără a ţine seama de obiecţiunile formulate, este neîntemeiată.
Critica este neîntemeiată pentru că expertul C.O. face parte din Corpul experţilor tehnici din România şi este membru în Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România.
Celelalte critici sunt similare cu obiecţiunile la expertiză, care au fost combătute de către expert şi respinse de instanţa fondului.
7.2. Este neîntemeiată susţinerea referitoare la faptul că intimaţii au primit un răspuns la obiecţiunile formulate la raportul de evaluare.
Răspunsul la obiecţiuni nu a fost comunicat intimaţilor şi nici întregul raport de evaluare, astfel încât instanţa de fond în mod corect a dispus efectuarea unui noi raport de expertiză.
Potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 247/2005 este permisă administrarea probei cu expertiză şi în faţa instanţei de judecată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
1.1. Este adevărat că dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 obligă evaluatorul desemnat în procedura administrativă (şi nu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) să comunice solicitanţilor raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni, iar raportul de expertiză a fost comunicat în forma scurtă.
Din punct de vedere procedural, art. 19 alin. (3) din Legea nr. 247/2005 nu instituie interdicţia efectuării unui raport de expertiză de către instanţa de judecată.
Motivul necomunicării răspunsului la obiecţiuni nu poate constitui însă, în sine, un argument pentru încuviinţarea efectuării unui nou raport de expertiză de către instanţă.
Ar fi fost suficient să se numească un expert care să analizeze în primul rând dacă lucrarea efectuată în faza administrativă corespunde standardelor acceptate, să explice eventualele erori şi, în final, să se efectueze un nou raport de expertiză.
Opţiunea instanţei de fond nu este de natură să conducă la modificarea/casarea hotărârii pe acest aspect, astfel încât instanţa de recurs va trece la analizarea motivelor de critică ce vizează legalitatea raportului de expertiză judiciară.
1.2. Din verificarea celor două rapoarte de expertiză, a răspunsurilor la obiecţiuni, a Standardelor Internaţionale de Evaluare depuse de recurentă, se desprinde concluzia că expertiza tehnică judiciară nu a respectat prevederile legale în materie.
În primul rând, expertul nu a arătat ce metodă de evaluare pentru determinarea valorii de piaţă a ales.
Expertiza administrată în faza administrativă a explicat alegerea metodei abordării prin cost.
Mai mult, şi expertiza referitoare la imobilul din str. V.L., pe care intimaţii au prezentat-o ca element de comparaţie a ales aceeaşi metodă, a abordării prin cost.
Evaluarea construcţiei nu s-a făcut conform Standardelor, deoarece nu s-a prezentat metoda de evaluare, conform celor trei metode standardizate: comparaţie de piaţă, costuri, venituri.
Decretul nr. 256/1984 nu poate fi invocat, datorită vechimii construcţiei.
Conform standardelor, expertul avea obligaţia să arate care sunt deprecierile funcţionale, precum şi cele din cauze externe.
Coeficienţii utilizaţi sunt purtători de TVA (a se vedea cele două expertize din faza administrativă pentru imobilele de la nr. 26 şi 28), iar expertul trebuia să îi extragă, altfel valoarea creşte cu 19%.
În fine, prin răspunsul la obiecţiunile la expertiză tehnică judiciară, expertul nu a explicat în nici un mod nerespectarea standardelor internaţionale, mulţumindu-se să concluzioneze în sensul că „au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 247/2005 Titlul VII şi Legea nr. 10/2001, inclusiv standardele de evaluare".
Faţă de acestea, se va constata că expertul judiciar nu a efectuat o lucrare conform prevederilor legale, astfel încât proba nu ar fi trebuit să fie omologată de către instanţa fondului.
2. În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează ca recursul să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 109/F-CONT din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, pe fond, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1904/2011. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 1907/2011. Contencios → |
|---|
