ICCJ. Decizia nr. 1920/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1920/2011
Dosar nr. 16/1/2011
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de domnul S.G., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia Plenului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că domnul S.G. are gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, că a fost numit în funcţia de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, pentru perioada 1 iunie 2009 - 15 iulie 2009, precum şi faptul că nu a susţinut un concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Raportat atât la dispoziţiile Legii nr. 92/1992, republicată, cât şi ale Legii nr. 303/2004, în vigoare în prezent, Plenul a apreciat că, prin numirea la Direcţia Naţională Anticorupţie, domnul magistrat S.G. nu a dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât promovarea în funcţii superioare de execuţie este posibilă numai prin susţinerea unui concurs.
Plenul a mai reţinut că numirea procurorilor la Direcţia Naţională Anticorupţie respectă o procedură specială, iar a dobândi în mod automat gradul profesional solicitat nu ar avea suport legal, întrucât dispoziţiile art. 30 din OUG nr. 43/2002 prevăd în mod expres că normele Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, se aplică corespunzător şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nefiind reglementată o excepţie de la regula promovării prin concurs.
Plenul a mai invocat şi prevederile art. 87 alin. (91) din OUG nr. 56/2009, potrivit căruia procurorii care au activat la Direcţia Naţională Anticorupţie revin la parchetul de unde provin, redobândind gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare avute anterior.
3. Recursul formulat de S.G. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Argumentaţia intimatului conform căreia numirea unor procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, tribunal şi curte de apel la Direcţia Naţională Anticorupţie nu echivalează cu dobândirea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât promovarea în funcţii superioare de execuţie se realizează prin examen sau concurs, iar pentru numirea procurorilor la Direcţia Naţională Anticorupţie sunt reglementate proceduri speciale care trebuie interpretate restrictiv, este contrazisă de jurisprudenţa instanţei supreme şi de prevederile OUG nr. 43/2002, art. 8 din Legea nr. 304/2004.
Numirea la Direcţia Naţională Anticorupţie a procurorilor specializaţi are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
3.2. Nici argumentaţia intimatului potrivit căruia, la încetarea activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii revin la parchetele de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, nu poate fi reţinută.
În conformitate cu jurisprudenţa instanţei supreme, s-a apreciat că revenirea procurorilor la parchetele de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze, nu semnifică şi nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător Înaltei Curţi, dobândit prin numire, să se stingă.
3.3. În ceea ce priveşte invocarea de către intimat a completării Legii nr. 304/2004 prin introducerea la art. 87 alin. (91), această modificare a intrat în vigoare după data numirii sale, dată la care recurentul a dobândit în fapt şi în drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de unde rezultă că toate modificările şi completările ulterioare ale Legii nr. 304/2004 nu-i sunt aplicabile.
4. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat în raport de prevederile introduse prin OUG nr. 50/2009 de modificare a Legii nr. 304/2004.
Faţă de aceste noi prevederi, în prezent promovarea procurorilor se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti invocate de recurent, se arată că au fost pronunţate în cauze având ca obiect un recurs şi nu un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii şi nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecăţii.
În susţinerea apărării se invocă Decizia nr. 2614 din 18 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care intimatul a fost obligat să recunoască unui alt recurent gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar pentru perioada exercitării funcţiei în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Se constată că recurentul a funcţionat ca procuror la D.N.A – Serviciul Teritorial Galaţi, în perioada 10 iunie 2009 – 5 iulie 2009, după care, a revenit la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
1.2. Este adevărat că jurisprudenţa constantă a secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi este în sensul recunoaşterii gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru cei care au fost numiţi în structurile Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi D.I.I.C.O.T., central şi local.
Toate argumentele înfăţişate în hotărârile judecătoreşti invocate de recurent sunt pertinente cauzelor soluţionate anterior adoptării OUG nr. 56/2009 prin care s-a modificat Legea nr. 304/2004 şi care a stipulat, pe de o parte, că promovarea procurorilor se face numai prin concurs şi, pe de altă parte, că „de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei".
1.3. Procurorii aflaţi în această situaţie nu mai pot pretinde să li se recunoască gradul de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi după ce au revenit la parchetele de unde provin sau unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, chiar dacă au fost numiţi sub imperiul legii vechi.
Deoarece revenirea la parchetul de unde provin s-a desfăşurat în timpul existenţei OUG nr. 50/2009, aceasta este supusă noilor reglementări astfel încât recurentul nu mai poate pretinde recunoaşterea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere noile dispoziţii legale, jurisprudenţa instanţei supreme s-a modificat prin obligarea C.S.M. să recunoască procurorilor gradul solicitat, doar pentru perioada exercitării funcţiei în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T. sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Deoarece recurentul doreşte să i se recunoască gradul pentru viitor, după părăsirea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se va constata că cererea acestuia este neîntemeiată, urmând ca în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1912/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1924/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
