ICCJ. Decizia nr. 1958/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1958/2011
Dosar nr. 876/2/2010
Şedinţa publică de la 01 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3114 din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii R.L., R.O. şi R.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi l-a obligat pe acesta să primească cerererile reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române, de îndată, precum şi la plata către reclamanţi a sumei de 4,3 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o a semenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii, cetăţeni moldoveni, s-au adresat în luna iunie 2009 cu o cerere scrisă Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, prin care au solicitat redobândirea cetăţeniei române.
Solicitarea lor a fost respinsă, fiind îndrumaţi să depună mai întâi, o cerere scrisă de programare/intenţie, prin poştă, recomandat cu confirmare de primire, pentru a fi programaţi ulterior, în vederea depunerii actelor pentru redobândirea cetăţeniei române.
La data de 27 iulie 2009, reclamanţii au depus cererea de programare, cerere căreia pârâtul nu i-a răspuns nici până la momentul sesizării instanţei de judecată.
Prima instanţă a reţinut că nici Legea nr. 21/1991, republicată, şi nici Legea nr. 554/2004 nu derogă de la termenul general de 30 de zile în care trebuie soluţionată cererea, legea nefăcând nicio distincţie între autorităţile publice în privinţa termenului, în funcţie de volumul activităţii lor.
În opinia primei instanţe, termenul rezonabil de soluţionare prevăzut de art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, a fost depăşit, motiv pentru care, a obligat pârâtul să primească cererile reclamanţilor, de îndată.
2. Recursul formulat de pârât
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a reluat în mare parte apărările formulate în faţa instanţei de fond, sub forma criticilor în recurs, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că acţiunea este întemeiată pentru că: „legea nu face nicio distincţie între autorităţile publice în privinţa termenului, în funcţie de volumul activităţii lor”.
A susţinut că justificarea refuzului îndeplinirii operaţiunii solicitate de reclamant nu poate atrage condamnarea autorităţii abilitate, deoarece contenciosul administrativ sancţionează culpa administrativă şi nu faptul obiectiv al neîndeplinirii unei atribuţii.
Recurentul a mai arătat că motivele invocate şi care nu au fost valorizate ca şi cauză exoneratoare de culpă administrativă, au o importanţă esenţială din moment de actul de organizare a activităţii Ministerului Afacerilor Externe în Republica Moldova nu a aparţinut integral deciziei luate la nivelul instituţiei.
În acest sens a invocat faptul că nivelul de angajare logistică şi ca resursă umană pe teritoriul altui stat se supune prevederilor art. 20 din Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, unde se arată clar faptul că „în lipsa unui acord explicit asupra efectivului personalului postului consular, statul de reşedinţă poate cere ca acest efectiv să fie menţinut în limitele considerate de el ca fiind raţionale şi normale, având în vedere circumstanţele şi condiţiile din circumscripţia consulară şi nevoile postului consular în cauză”.
În opinia recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudenţa CEDO, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabileşte în funcţie de toate circumstanţele relevante.
În determinarea caracterului rezonabil al unei proceduri a invocat cauza Katte Klitsche de la Grange, pe rolul CEDO.
În legătură cu eforturile autorităţii pârâte în găsirea unor soluţii pentru rezolvarea situaţiei generate de primirea cererilor de redobândire a cetăţeniei, recurentul - pârât a menţionat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce modifică şi completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea şi documentele vizând redobândirea cetăţeniei vor putea fi înregistrate şi la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcţiei cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, astfel că nu se poate reţine lipsa de diligenţă a Statului Român în deblocarea acestei situaţii.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că la data 27 iulie 2009, intimaţii-reclamanţi s-au adresat Secţiei Consulare a Ambasadei României de la Chişinău cu solicitarea de a i se comunica data la care va putea depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de documentaţia prevăzută de Legea nr. 21/1996, la care nu a primit niciun răspuns din partea pârâtului.
Pornind de la această bază factuală, soluţia Curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Potrivit art. 1 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române formulate potrivit art. 101, dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetăţeniei române, pentru că art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
În ceea ce priveşte criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci şi procedurii administrative, nu se poate face abstracţie de principiile cristalizate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiţionarului şi cea a autorităţilor competente, miza litigiului.
Or, din această perspectivă, instanţa de fond a apreciat corect că a fost depăşită durata unui termen rezonabil, în raport cu data depunerii cererii de programare, lipsind de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991.
În plus, fără a face abstracţie de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reţine că în discuţie nu este însăşi rezolvarea cererii de redobândire a cetăţeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.
Cât priveşte posibilitatea reclamanţilor de a depune cererile la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, Înalta Curte constată că aceste dispoziţii au fost adoptate în anul 2010, în timp ce reclamanţii şi-au manifestat intenţia de a depune cererile în anul 2009, astfel încât la data adoptării O.U.G. nr. 5/2010, termenul rezonabil de primire al cererilor era depăşit, motiv pentru care soluţia adoptată de judecătorul fondului va fi păstrată.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de reformare a sentinţei atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 3114 din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1957/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1959/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
