ICCJ. Decizia nr. 1952/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1952/2011
Dosar nr. 10092/2/2009
Şedinţa publică de la 01 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând anularea Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 şi repunerea în drepturile deţinute anterior aplicării O.U.G. nr. 37/2009.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a ocupat funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleoman, post din care a fost eliberată prin actul administrativ atacat.
Reclamanta a precizat că prin măsura dispusă de pârât i-au fost încălcate drepturile şi interesele legitime, în condiţiile în care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională şi ulterior, a fost abrogată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004, modificată, excepţia netimbrării cererii, precum şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii, faţă de împrejurarea că prin Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009 emis de pârât s-a modificat raportul de serviciu al reclamantei, prin mutarea definitivă în funcţia publică de execuţie de inspector de muncă - superior, treapta 1, în cadrul Serviciului Control relaţii de Muncă al I.T.M. Teleorman.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 3101 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de autoritatea pârâtă, a admis acţiunea reclamantei I.N., a anulat Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de pârât şi a dispus repunerea reclamantei în drepturile deţinute anterior aplicării O.U.G. nr. 37/2009.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit art. 7 alin. (5) Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acţiunilor introduse care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau prevederi din ordonanţe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
În ceea ce priveşte excepţia de netimbrare a acţiunii, a reţinut că obiectul litigiului vizează raportul de serviciu al reclamantei, cererea reclamantei fiind astfel scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de inspector şef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman, conform prevederilor art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice şi încetarea raportului de serviciu al inspectorului şef adjunct, la data expirării termenului de preaviz (25 mai 2009), în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999.
Ordinul contestat a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, iar prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, care a fost ulterior abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, la rândul său, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629/2009.
Deci, cu alte cuvinte, un act administartiv care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţii dintr-o ordonanţă declarată ulterior neconstituţională, poate fi lipsit de efectele sale dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 Legea nr. 554/2004.
Concluzionând, instanţa a apreciat că Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.
Apărările pârâtului, prin care a susţinut că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, în condiţiile în care, prin Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009 emis de pârât s-a modificat raportul de serviciu al acesteia, prin mutarea definitivă în funcţia publică de execuţie, au fost înlăturate, instanţa reţinând că actul ale cărui efecte vătămătoare s-au produs, nu a fost revocat.
3. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Împotriva sentinţei Curţii de apel a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, invocând motivul de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Recurentul critică hotărârea Curţii de Apel sub următoarele aspecte:
3.1. În mod greşit a fost soluţionată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile.
În opinia recurentului, acţiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004, modificată.
3.2. În mod greşit a fost respinsă excepţia de netimbrare, întrucât acţiunea reclamantei nu a fost timbrată, fapt ce conducea la anularea acesteia.
3.3. Instanţa a soluţionat cauza pe fond, deşi trebuia să observe că acţiunea a rămas fără obiect
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că, anterior intrării în vigoare a ordinului atacat, intimata-reclamantă a cerut mutarea definitivă în funcţia publică de execuţie vacantă de inspector clasa I, grad profesional superior - Compartimentul Control Relaţii de Muncă din cadrul I.T.M. Teleorman.
Ca urmare, prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009, i s-a modificat raportul de serviciu în sensul solicitat, acesta fiind de fapt motivul real al schimbării intervenite.
3.4. Soluţia pronunţată ignoră cadrul normativ existent la momentul emiterii ordinului
În cuprinsul acestui motiv, recurenta dezvoltă amplu teza potrivit căreia ordinul în discuţie a fost emis legal, în baza O.U.G. nr. 37/2009 care, la acel moment, era în vigoare şi trebuia pusă în executare.
Mai arată că solicitarea de reintegrare în postul de inspector şef adjunct deţinut nu mai este posibilă în prezent, câtă vreme, potrivit O.U.G. nr. 68 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, Inspecţia Muncii s-a reorganizat prin reducere de posturi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, în speţă nefiind întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi 3041 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă I.N. a învestit instanţa competentă de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi repunerea în drepturile deţinute anterior aplicării O.U.G. nr. 37/2009.
Prin Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale emis în baza prevederilor art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, s-a desfiinţat funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct la I.TM. Teleorman, pe care o ocupa.
În art. 2 al ordinului s-a indicat că raportul de serviciu încetează prin eliberarea din funcţia publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009.
Soluţia pronunţată de prima instanţă, atât în privinţa excepţiilor de procedură şi de fond, cât şi în privinţa fondului cauzei, este legală.
1.1. Referitor la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile
Reclamanta a invocat prin acţiune neconstituţionalitatea prevederilor O.U.G.nr. 37/2009.
O.U.G.nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1257/2009.
Conform art. 7 alin. (5) Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acţiunilor introduse care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau prevederi din ordonanţe, nu este obligatorie plângerea prealabilă, după cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
1.2 Referitor la excepţia de netimbrare a acţiunii
Excepţia de netimbrare nu este fondată, deoarece cererile având ca obiect drepturi ce decurg din raporturile de muncă, respectiv încheierea, executarea şi încetarea contractului de muncă sunt scutite de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar conform art. 15 alin. (1) lit. a) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
De asemenea, în art. 117 Legea nr. 188/1999 se precizează că Legea nr. 188/1999 se completează cu legislaţia muncii, iar art. 285 C. muncii prevede scutirea de la plata taxei de timbru a litigiilor de muncă, astfel că litigiul din prezenta cauză este exceptat de la plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar.
1.3. Referitor la lipsa de obiect a acţiunii
Criticile formulate în cuprinsul acestui motiv sunt vădit nefondate.
Este real că prin actul nr. 5416 din data de 15 mai 2009, intimata a optat pentru funcţia de inspector de muncă - superior, treapta 1, în cadrul Serviciului Control relaţii de Muncă al I.T.M. Teleorman, dar această opţiune s-a făcut în termenul de preaviz acordat prin ordinul atacat şi la solicitarea recurentului exprimată prin actul din 14 mai 2009.
Recurentul încearcă să inverseze raportul de cauzalitate între ordinul de eliberare din funcţie şi opţiunea de a trece într-o altă funcţie publică vacantă într-o manieră incorectă, acreditând ideea că voinţa reală a intimatei a fost în sensul modificării raportului de serviciu.
În realitate, după cum rezultă din cronologia actelor şi faptelor juridice, rezultând cu evidenţă din probele dosarului că iniţiativa modificării raportului de serviciu a aparţinut recurentului.
1.4. Referitor la fondul cauzei
Potrivit art. 9 alin. (5):
„Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative”.
Ca efect al pronunţării Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 de către Curtea Constituţională în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, s-a constatat că legea de aprobare este neconstituţională şi, după cum bine a reţinut judecătorul fondului, însăşi O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională.
Cum, necontestat, temeiul legal al emiterii Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 l-au reprezentat dispoziţiile art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009, prin care s-a desfiinţat funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct, iar aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale întrucât „ Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie” (potrivit deciziei Curţii Constituţionale) rezultă că actul administrativ individual atacat este lipsit de orice fundament legal.
În aceste condiţii, în mod justificat prima instanţă l-a anulat, pronunţându-se corespunzător şi asupra cererii de repunere în situaţia anterioară, în baza dispoziţiilor art. 9 alin. (5) Legea nr. 554/2004, anterior citat.
Împrejurarea reală învederată de recurentă, că la momentul emiterii ordinului, cadrul normativ nu conferea autorităţii publice nicio marjă de apreciere, nu este de natură a conduce la o altă soluţie, întrucât prevederile art. 9 Legea contenciosului administrativ au fost edictate tocmai cu scopul remedierii consecinţelor create prin ordonanţe neconstituţionale iar adoptarea punctului său de vedere ar conduce la lipsirea de conţinut a dispoziţiilor legale menţionate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 3101 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1953/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
