ICCJ. Decizia nr. 1964/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1964/2011
Dosar nr.1270/54/2010
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Ţ.E. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 şi Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să emită şi să comunice Decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. X, situat în Craiova, str. I.P.P., în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Dispoziţia din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către Ţ.E., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. Y, situat în Craiova, str. D.
A precizat că Dispoziţia din 17 ianuarie 2006 a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia, Dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 13180/CC, însă nu a fost soluţionat până la această dată.
A susţinut reclamanta că nesoluţionarea dosarului după trecerea unei perioade de 4 ani de la emiterea Dispoziţiei din 17 ianuarie 2006 este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acţiuni este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Referitor la pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, reclamanta a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză prin faptul că în cadrul său a fost înfiinţată Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi asigură şi Secretariatul Comisiei Centrale.
A considerat că autorităţile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru soluţionarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se referă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care cuprinde şi durata procedurilor administrative.
De asemenea, s-a mai arătat că prin neîndeplinirea obligaţiei de a emite titlul de despăgubire pârâtele aduc atingere noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile şi valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de România prin Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005 modificată şi completată prin HG nr. 128/2008.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 13180/CC şi a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură, constatându-se că la dosar nu există înscrisuri din care să reiasă situaţia despăgubirilor încasate la momentul preluării abuzive de către fostul proprietar.
Referitor la etapa evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiţionată de reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia şi de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că acest termen nu poate fi reţinut întrucât în temeiul dispoziţiilor HG nr. 527/2006 sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societăţile de evaluatori sau evaluatori şi anexe la aceste contracte în care este indicat termenul de evaluare, acesta variind în funcţie de obiectul evaluării respectiv 30 de zile pentru teren şi 45 de zile pentru teren şi construcţie demolată, că între data evaluării şi emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptăţite, care pot formula obiecţiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă şi să comunice răspunsul la acestea.
Referitor la modalitatea de soluţionare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluţionare, ordinea de soluţionare a acestora fiind stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, ce a fost înlocuită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, transmiterea dosarelor spre evaluare fiind făcută în ordinea înregistrării lor.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale, în condiţiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că atribuţiile sale sunt prevăzute de art. 2 din HG nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este învestită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata daunelor cominatorii, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a susţinut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă Decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, această obligaţie revenind Comisiei Centrale.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 323 din 24 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta Ţ.E. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pârâta Comisia Centrală să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P.; a respins capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii; a respins acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor este întemeiată, întrucât obligaţia legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri şi cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe fond, Curtea a apreciat că punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităţilor executive ale statului care au obligaţia legală şi constituţională de a respecta atât dreptul intern cât şi tratatele internaţionale.
Între aceste drepturi se înscrie şi dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât şi din aceea jurisdicţională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
A arătat prima instanţă că în speţă prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenţie cât şi a art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, motiv pentru care se apreciază ca absenţa totală a despăgubirilor creează reclamantelor o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
a) Motivele de recurs
A fost invocat faptul că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2007 sunt parcurse mai multe etape:
- etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor;
- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;
- etapa evaluării şi, după parcurgerea acestora, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri şi valorificarea acestui titlu.
În cauza dedusă judecăţii a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarului, iar în etapa analizării legalităţii respingerii cererii în natură a imobilului – teren şi construcţie situat în Craiova, str. I.P.P., s-a constatat că lipsesc actele din care să reiasă dacă pentru imobilul respectiv s-au plătit despăgubiri, astfel că dosarul va fi transmis aleatoriu la evaluator.
b) Analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Prin Dispoziţia din 17 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P.
Dosarul a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor sub nr. 13180/CC.
Legislaţia aplicabilă
Constituţia României art. 11 alin. (1) "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.
Constituţia României art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Constituţia României art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Legea nr. 247/2005, Titlul VII
Art. 16, alin. (1) „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Art. 16, alin. (6) "După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire."
Art. 16, alin. (7) "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
Analiza legislaţiei relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluţionarea dosarelor.
Referitor la lipsa unui termen de soluţionare a cererilor din legislaţia naţională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţia României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispoziţiile alin. (2) din art. 20 al Constituţiei României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanţa în faţa căreia se invocă existenţa unei neconcordanţe între legislaţia naţională şi dispoziţiile Convenţiei va aplica cu prioritate prevederile convenţiei.
În baza aceluiaşi temei constituţional, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept.
În cauza de faţă, judecătorul naţional a stabilit corect că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluţionare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative şi judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de data depunerii cererii şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg se reţine că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că motivul de recurs este nefondat.
Însă, în cauză se constată că prin acţiune s-a solicitat obligarea Comisiei la emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
c) Soluţia instanţei de recurs
În raport de aceasta, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să se admită recursul şi să se modifice în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P. în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 323 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P., în termenul de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1962/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1966/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
