ICCJ. Decizia nr. 2049/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2049/2011
Dosar nr.51/64/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.N.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Prefectul judeţului Dolj şi Primăria comunei Celaru obligarea acestora să emită şi să comunice Decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilele notificate sub nr. X/2002, situate în comuna Celaru, judeţul Dolj, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi la plata unor daune cominatorii în sumă de 1000 lei pe zi de întârziere până la emiterea deciziei, susţinând că interesul promovării prezentei acţiuni este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Prin întâmpinarea formulată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia prematurităţii formulării acţiunii, în susţinerea acesteia arătând că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că atribuţiile sale sunt stabilite prin art. 2 din HG nr. 361/2005. Astfel, autoritatea asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nefiind învestită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, această atribuţie revenind Comisiei Centrale.
Pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Dolj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii susţinând că prefectura reprezintă sediul instituţiei prefectului, neputând astfel sta în judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât nu are atribuţii în privinţa emiterii titlurilor de despăgubire, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Primăria Comunei Celaru a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, făcând referire la etapele ce trebuie parcurse în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 129/F din 7 iulie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Instituţia Prefectului judeţului Dolj şi prematurităţii acţiunii invocată de pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Primăria comunei Celaru prin Primar.
Prin aceeaşi sentinţă, a admis în parte acţiunea formulată şi a obligat pârâţii să efectueze demersurile legale necesare pentru emiterea titlului de despăgubire pentru imobilele menţionate în notificarea din 22 iunie 2001 emisă de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi T.N.C. şi T.B., respingând celelalte pretenţii.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de apel
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile Capitolului 5 art. 16 - 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementează atribuţiile fiecăreia dintre instituţiile pârâte chemate în judecată.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Instituţia Prefectului judeţului Dolj, prima instanţă a avut în vedere că intenţia reclamantului a fost aceea de a chema în judecată autorităţile învestite cu atribuţii în soluţionarea notificării sale, iar nu sediile acestor instituţii, iar cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, s-au reţinut atribuţiile acesteia privind preluarea dosarelor de la unităţile administrativ-teritoriale aflate în raza competenţei sale teritoriale şi înaintării lor către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Primăria comunei Celaru prin Primar, prima instanţă a reţinut că aceştia au obligaţii imperative stabilite prin dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pe care nu le-au îndeplinit până la promovarea prezentei acţiuni.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a solicitat prin notificarea din 22 iunie 2001 acordarea despăgubirilor, respectiv restituirea în echivalent a bunurilor preluate abuziv, întrucât este unicul moştenitor al autorului său de la care au fost preluate bunurile mobile şi imobile prevăzute în procesul-verbal din 12 decembrie 1941.
Totodată, a reţinut că prin Decizia nr. 94 din 1 februarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 2782, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de către reclamant şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 3800 mp situată în intravilanul comunei Celaru, judeţul Dolj, constatând că este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate de stat prin procesul-verbal sus-menţionat, respectiv casă de locuit şi anexe gospodăreşti.
Prin Dispoziţia nr. X/2005, emisă de Primăria comunei Celaru, s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit suma de 60 milioane lei, fiind înaintată Comisiei Centrale, iar la data de 31 ianuarie 2006 a fost restituită, cu motivarea că trebuia să conţină doar propunerea de acordare a despăgubirilor în condiţiile legii speciale, nu şi cuantumul acestor despăgubiri, a căror contravaloare urma să fie stabilită în cadrul procedurii administrative.
Ulterior, la data de 05 mai 2010 s-a înaintat Comisiei Centrale dosarul care a fost înregistrat sub nr. 8038/CC, conţinând Dispoziţia din 03 martie 2010 emisă de Primăria comunei Celaru, judeţul Dolj, avându-l ca titular pe reclamant.
În concluzie, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a depus notificare şi documentaţia aferentă încă din 22 iunie 2001 la Primăria comunei Celaru, iar autorităţile învestite cu soluţionarea acesteia nu i-au comunicat un răspuns nici până la data promovării acţiunii (27 ianuarie 2010), apreciind astfel că este îndreptăţit să primească un răspuns la solicitarea sa privind restituirea prin echivalent, respectiv acordarea despăgubirilor pentru bunurile ce au fost preluate abuziv şi care nu mai pot fi restituite în natură, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre judecătorească în acest sens, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie.
4. Recursurile declarate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
4.1. Recursul pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând, în esenţă, că nu această entitate analizează şi înaintează spre evaluare dosarele privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, ci Comisia Centrală, prin secretariatul său, conform prevederilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, apreciind că în mod greşit prima instanţă a respins această excepţie.
Totodată, a arătat că potrivit HG nr. 361/2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, faptul că această autoritate asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului amintit nu-i conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală are atribuţii în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
4.2. Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se completează cu prevederile HG nr. 1095/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din actul normativ menţionat, prevederi care însă au fost ignorate de prima instanţă.
A mai arătat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor etape: etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr. 81/2007.
În speţă, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 a fost declanşată, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. X/2005 a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 8038/CC. La data de 05 mai 2010 Instituţia Prefectului Dolj a transmis dosarul conţinând Dispoziţia din 03 martie 2010, emisă de Primăria sus-menţionată, în favoarea reclamantului, însă a fost restituit Primăriei comunei Celaru pentru a fi completat cu hotărârile judecătoreşti privind litigiul având ca obiect imobilul notificat şi cu înscrisuri privind descrierea corpurilor de construcţie şi situaţia parcelei de teren la care se face referire în dispoziţia emisă, în sensul dacă aceasta se afla în intravilan la momentul preluării abuzive.
Astfel, a susţinut că în măsura în care entitatea care a emis Decizia/dispoziţia privind soluţionarea notificării în condiţiile Legii nr. 247/2005 nu îşi îndeplineşte obligaţia de a transmite dosarul aferent notificării reclamantului care să conţină înscrisurile menţionate şi strict enumerate în HG nr. 1095/2005, în speţă Primăria comunei Celaru, Comisia Centrală, la rândul ei, nu poate dispune evaluarea imobilului notificat, respectiv, emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, susţinând astfel că, în aceste condiţii, prima instanţă a instituit în sarcina pârâtei o obligaţie imposibil de executat.
În concluzie, recurenta a arătat că Decizia conţinând titlul de despăgubire se emite de Comisia Centrală după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, însă această procedură presupune finalizarea celei reglementate prin Legea nr. 10/2001 şi transmiterea dosarelor aferente dispoziţiilor privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, însoţite de avizul de legalitate emis de prefecturi.
Prin notele scrise depuse la dosar, recurentele au reiterat criticile din recursurile formulate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată următoarele:
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele situate în comuna Celaru, judeţul Dolj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la despăgubiri i-a fost recunoscută prin Dispoziţia din septembrie 2005 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri conform legii menţionate.
Prin Decizia nr. 94 din 1 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 3800 mp situată în intravilanul comunei Celaru, judeţul Dolj, constatându-se că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate de stat prin procesul-verbal din 12 decembrie 1941, respectiv casă de locuit şi anexe gospodăreşti.
1.1. Cu privire la recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire constituie atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este întemeiată.
În privinţa aplicării Legii nr. 10/2001, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
Procedura administrativă instituită prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură, este o procedură complexă, cuprinzând mai multe etape, a căror parcurgere este obligatorie, anterior emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În aceste proceduri sunt implicate mai multe entităţi, însă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are atribuţii în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ci Comisia Centrală este cea care emite Decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire, aceasta fiind titulară de drepturi şi obligaţii în raportul de drept administrativ, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor având atribuţii distincte, de coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor, de emitere a titlurilor de plată şi a titlurilor de conversie în etapa titlurilor de despăgubire, potrivit art. 131 şi art. 181 - 189 din Legea nr. 247/2005.
1.2. Cu privire la recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Referitor la criticile recurentei-pârâte în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt nefondate, reţinând că hotărârea primei instanţe este pusă la adăpost de orice critică.
Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este abilitat să verifice doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest aspect nu a fost contestat, refuzându-se emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, cu motivarea că nu există înscrisuri privind descrierea corpurilor de construcţie şi situaţia parcelei de teren la care se face referire în dispoziţia emisă.
Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul conţinând dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 8038/CC.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, conduce la încălcarea principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Demersul recurentei-pârâte de a retrimite Primăriei comunei Celaru dosarul şi documentaţia ce a stat la baza soluţionării notificării reclamantului echivalează practic cu o dezînvestire a Comisiei de la soluţionarea dosarului de despăgubire, nelegală în condiţiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate şi cu atât mai mult cu cât, în speţă, există o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie.
De altfel, prin atitudinea sa, autoritatea pârâtă nu a respectat unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administraţiei publice, respectiv principiul operativităţii, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acţioneze în mod prompt, eficace şi eficient.
Prin urmare, argumentele recurentei-intimate în ceea ce priveşte neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu pot justifica întârzierea nerezonabilă de soluţionare a procedurii administrative de despăgubire, având în vedere că potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg în calculul termenului rezonabil de rezolvare a cererii prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este inclusă întreaga procedură administrativă.
Principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, o componentă a dreptului la o bună administrare, consacrat în art. 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi ale cărui coordonate nu pot fi ignorate ca repere în practica administrativă a autorităţilor publice naţionale.
În concluzie, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce priveşte respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis Decizia solicitată.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii, va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii şi va respinge acţiunea formulată faţă de această pârâtă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 129/F din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii şi respinge acţiunea formulată de reclamantul P.N.M.I. faţă de această pârâtă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 129/F din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2050/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
