ICCJ. Decizia nr. 1955/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1955/2011
Dosar nr.31197/3/2009
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmaţiei; a fost obligată pârâta la plata sumei de 10922,02 euro reprezentând finanţare necuvenită şi 83,86 euro dobânzi de întârziere precum şi la plata dobânzii legale până la efectuarea plăţii şi a fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că pârâta a beneficiat de un contract de ajutor financiar nerambursabil care trebuia utilizat pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Fabrica de tâmplării şi placări din elemente necovenţionale”.
La întocmirea raportului final s-a constatat că o parte din sume nu au fost utilizate în totalitate, iar o parte a fost folosită în alte scopuri decât cele prevăzute în contract, suma de 9207 euro fiind considerată neeligibilă.
Deşi pârâta a considerat că suma de 9207 euro este eligibilă, susţinând că utilizarea sistemului barter nu este interzisă de nicio dispoziţie din contractul de grant, prima instanţă a apreciat că orice modificare a contractului, inclusiv a anexelor, trebuie făcută în scris şi face obiectul unui act adiţional, aşa cum rezultă din prevederile art. 9 alin. (1) din Anexa II Condiţiile generale la contract.
Cum un astfel de act nu a fost încheiat, pârâta nu era în drept să efectueze operaţiunea de compensare, sau să considere suma respectivă drept cheltuială eligibilă.
În altă ordine de idei, prima instanţă a reţinut că pârâta nu a făcut dovada că ar fi cheltuit sumele indicate de reclamantă în acţiune, afirmaţiile făcute nefiind susţinute de nici un fel de probatoriu cu documente contabile aferente care să dovedească contrariul.
Referitor la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, acesta a fost respins datorită faptului că pârâta nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli, conform art. 274 C. proc. civ.
2. Recursul formulat de recurenta-pârâtă
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termenul legal pârâta S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmaţiei, solicitând în temeiul art. 312 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.
3. Procedura în faţa instanţei de recurs
Deşi legal citată cu menţiunea de a-şi timbra calea de atac exercitată, recurenta-pârâtă S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmaţiei nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Intimatul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aşa cum rezultă din dezbaterile consemnate în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia netimbrării recursului şi motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării recursului declarat de către pârâta S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmaţiei.
Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererea de recurs se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluţionată de prima instanţă.
De asemenea, art. 20 alin. (3) din legea în discuţie prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În speţa de faţă, recurenta-pârâtă a fost citată pentru termenul din 01 aprilie 2011 cu menţiunea de a timbra calea de atac exercitată cu 19,5 RON taxă judiciară de timbru şi 0,15 RON timbru judiciar, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (1) din OG nr. 32/1995, dar nu s-a conformat.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmaţiei împotriva Sentinţei nr. 2493 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 1948/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1960/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
