ICCJ. Decizia nr. 199/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 199/2011
Dosar nr. 7391/2/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3574 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.R. şi pe cale de consecinţă a respins cererea de suspendare faţă de acest pârât; a admis, în parte, cererea de suspendare formulată de reclamantul M.M.E., în contradictoriu cu pârâtul M.T.S. şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 531/2009 emis de pârâtul M.T.S. prin M., până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite cumulativ condiţiile art. 14 alin. (1) raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa cazului bine justificat, cât şi referitor la prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, a avut în vedere Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost declarată neconstituţională Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 şi implicit această ordonanţă, împrejurarea de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului contestat.
Totodată, a reţinut că executarea de îndată a actului administrativ creează reclamantului un prejudiciu material şi previzibil, circumstanţiat de neîncasarea drepturilor la indemnizaţia aferentă funcţiei publice de conducere.
2. Recursul declarat de pârât
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul A.N.S.T., în calitate de succesor în drepturi al pârâtului M.T.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a susţinut că instanţa de fond nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (l) C. proc. civ., respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
A susţinut că prima instanţă a reţinut, în mod greşit împrejurarea că Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost declarată neconstituţională OUG nr. 37/2009 constituie un indiciu de nelegalitate al actului administrativ, circumscris condiţiei cazului bine justificat, câtă vreme la momentul emiterii actului administrativ contestat dispoziţiile OUG nr. 37/2009 erau în vigoare, constituţionale, şi trebuiau respectate ca orice act normativ emis de G.R.
A fost, de asemenea, criticată soluţia primei instanţe şi sub aspectul neîndeplinirii condiţiei privind iminenţa producerii unei pagube, raportat la natura şi amploarea măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.
Il. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ solicitat a fi suspendat este Ordinul nr. 531/2009 emis de M.T.S., prin care, în temeiul art. III alin. (l) din OUG nr. 37/2009, art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 188/1999 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcţia publică de conducere de director executiv al D.S.J. Giurgiu.
Această măsură a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a OUG nr. 37/2009.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, în înţelesul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalităţii, respectiv al recunoaşterii caracterului lor valabil până în momentul anulării, în baza prezumţiei de legalitate.
În speţă, instanţa de fond a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 cu referire la 14 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ.
Constatarea caracterului neconstituţional al Legii pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, un argument suficient pentru a se constata îndeplinirea primei condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare.
De menţionat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională şi OUG nr. 105/2009, precizându-se în considerente că, potrivit Deciziei nr. 1257/2009, la adoptarea OUG nr. 37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituţie, precum şi statutul juridic al funcţiei publice de conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999.
Acceptarea tezei susţinute de recurenta - pârâtă, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că OUG nr. 37/2000 era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
Înalta Curte reţine că este îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iminenţa producerii unei pagube, faţă de împrejurarea că prin desfiinţarea funcţiei publice de conducere se produce un prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale reclamantului, precum şi o posibilă perturbare gravă a funcţionării respectivului serviciu public.
l. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinţei nr. 3574 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 200/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
