ICCJ. Decizia nr. 211/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 211/2011
Dosar nr. 9920/2/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1720 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii D.I. şi D.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.; a obligat pârâtul să primească cererile reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a luat act că reclamanţii renunţă la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale şi a obligat pârâtul să achite reclamanţilor suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii reclamanţilor reprezintă o vătămare în dreptul de a depune şi înregistra cererea de redobândire a cetăţeniei române, conform Legii nr. 21/1991, constituind un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
În plus, a apreciat că neindicarea niciunui termen pentru depunerea cererii şi a documentelor necesare soluţionării unei cereri de redobândire a cetăţeniei române este o măsură arbitrară.
În ceea ce priveşte daunele morale a constatat că reclamanţii au renunţat la acest capăt de cerere, instanţa luând act de această renunţare, conform art. 246 C. proc. civ.
2. Recursul pârâtului
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul M.A.E., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul arată, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu interpretarea greşită a legii, în sensul constatării greşite a existenţei unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimatului având ca obiect redobândirea cetăţeniei române, în contextul materialului probator administrat, subliniind că nu se poate reţine culpa sa, prin Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, în condiţiile unei puteri de absorbţie a cererilor de redobândire a cetăţeniei române mult mai mică decât numărul solicitărilor venite din partea cetăţenilor moldoveni.
În privinţa termenului rezonabil invocat de către instanţa de fond, recurentul a amintit că jurisprudenţa C.E.D.O. a explicat că aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanţelor fiecărui caz în parte şi nu doar de durata termenului (Cauza K.K. de la Grange, spre exemplificare).
3. Apărările intimatului reclamant
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat după cum se va arăta în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului M.A.E. de a soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii de către reclamanţi a cetăţeniei române, obligarea ca această cerere să le fie primită în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a cauzei şi plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei.
Cum înseşi reclamanţii au precizat, scrisoarea de intenţie adresată Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău a fost întocmită la 05 martie 2009, cu revenire la data de 19 octombrie 2009, în urma răspunsului comunicat de autoritatea pârâtă la data de 09 martie 2009.
Demersul judiciar a fost pornit în faţa instanţei de contencios a Curţii de Apel Bucureşti la 22 octombrie 2009.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Întrucât nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă şi raportarea la jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat că noţiunea de „termen rezonabil" nu este sinonimă celei de „termen scurt", ci se raportează la toate circumstanţele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele K.K. de la Grange c/ Italia, H. c/Olanda, P. c/Grecia, C. c/Italia).
Este de notorietate că Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că din lipsa unui spaţiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen scurt.
În speţă, intervalul de timp de 6 luni scurs între data depunerii scrisorii de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil.
În contextul arătat, Înalta Curte retine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) sau lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi nici cele ale art. 18 alin. (1) cu referire la art. l alin. (1) din acelaşi act normativ, soluţia corectă şi legală fiind aceea de respingere acţiunii ca neîntemeiată.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, aşa cum a fost restrânsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei nr. 1720 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea restrânsă, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 200/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 219/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
