ICCJ. Decizia nr. 219/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.219/2011
Dosar nr. 5955/108/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 205 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului şi a lipsei de obiect a petitului având ca obiect anularea Ordinului nr. 2241/2009, excepţii invocate de pârâtul M.A.D.R., a admis acţiunea formulată de reclamantul P.S.B. şi a dispus anularea Ordinului nr. 2241/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R. şi reîncadrarea reclamantului pe postul de director coordonator în cadrul Centrului Judeţean de P.I.A. Arad.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Asupra excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile precum şi în raport de obiectul acţiunii, invocate de pârât, a reţinut caracterul neîntemeiat al acestora.
În acest sens, a constatat că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamant, copia înregistrării acestei plângerii aflându-se depusă la dosar.
Referitor la lipsa de obiect a acţiunii a reţinut că postul de director coordonator în cadrul Centrului Judeţean de P.I.A. Arad nu a fost desfiinţat, dovadă în acest sens fiind Ordinul nr. 2639/2009, aflat la dosar, din care reiese că pe postul deţinut de reclamant a fost numită în aceeaşi funcţie o altă persoană, respectiv A.G.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 2241/2009 al M.A.P.D.R. s-a dispus ca la expirarea unei perioade de preaviz de 15 zile să înceteze valabilitatea Ordinului nr. 1061/2009 al M.A.P.D.R., prin care fusese numit reclamantul în funcţia de director coordonator în cadrul Centrului Judeţean de P.I.A. Arad.
A mai reţinut că în ordinul contestat au fost invocate dispoziţiile art. 65 alin. (l) C. muncii, respectiv concedierea din motive care nu ţin de persoana salariatului, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din motive independente de persoana salariatului.
Deşi contractul de management încheiat cu reclamantul este asimilat contractului individual de muncă semnat între angajator şi angajat, prima instanţă a constatat că Ordinul nr. 2241/2009 nu îmbracă forma cerută de lege sub aspectul termenului în care acesta se poate ataca, motivarea măsurilor luate şi instanţa le care se poate ataca acest ordin, încălcând în acest mod dreptul la apărare al reclamantului.
De asemenea, termenul de preaviz de 15 zile, prevăzut la art. l din ordinul contestat, încalcă dispoziţiile Codului Muncii, în speţă fiind incident termenul de 30 de zile întrucât funcţia deţinută de reclamant a fost de conducere.
Mai mult, instanţa a constatat că reducerea postului invocată de pârât nu a fost una reală şi efectivă, atâta timp cât postul deţinut de reclamant a fost scos la concurs, iar în baza Ordinul nr. 2639/2009, aflat la dosar, a fost numită în aceeaşi funcţie o altă persoană.
2. Recursul pârâtului M.A.P.D.R.
Împotriva sentinţa nr. 205 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul - pârât a susţinut, în esenţă, următoarele:
În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei de obiect deşi ar fi trebuit să reţină, în fapt, că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii. Mai arată recurentul - pârât că legiuitorul a vizat doar actele cu executare succesivă şi nu cele cu executare dintr-o dată cum eronat a reţinut instanţa de fond.
Pe fondul cauzei, recurentul - pârât a susţinut că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2241/2009 fără să constate că actul de numire a fost fundamentat, printre altele pe dispoziţiile art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, nr. 1936/2009, act normativ declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale a României 1257 din 7 octombrie 2009.
La data emiterii Ordinului nr. 2241/2009 pretins vătămător, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept, astfel că intimatul - reclamant nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.
A fost invocată şi Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că principiul stabilităţii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităţi.
3. Apărările intimatului - reclamant
Intimatul - reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză, dar prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul - pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În primul rând Înalta Curte va înlăturate criticile referitoare la lipsa de obiect a acţiunii, în raport de prevederile art. 1 alin. (l), art. 2 lit. c) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi apreciază că nu poate fi exclus controlului de legalitate ordinul contestat, neavând relevanţă sub acest aspect momentul la care respectivul act administrativ a produs efecte juridice.
Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.
Prin Ordinul nr. 1061/2009 al M.A.P.D.R. intimatul - reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator în cadrul Centrului Judeţean de P.I.A. Arad, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (l) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin Ordinul nr. 2241/2009 al M.A.P.D.R., contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1061/2009 al M.A.P.D.R. precum şi a contractul de management nr. 3 din 15 august 2009.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, art. 65 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, art. 9 alin. (l) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 şi HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.A.D.R.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. l din OUG nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterioare enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (l) din Constituţia României, republicată.
De altfel, în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010, continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. l din OUG nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul Centrului Judeţean de P.I.A. Arad s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că intimatul - reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr. 1061/2009 cât şi contractul de management nr. 3 încheiat între părţi la 15 august 2009 în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta - pârâtă, respectiv O.U.G nr. l05/2009,a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 2241/2009 al M.A.P.D.R. însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul reintegrării intimatului - reclamant în funcţia de director coordonator în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul nr. 1061/2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului - reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 205 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 211/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 446/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
