ICCJ. Decizia nr. 2053/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2053/2011
Dosar nr.2115/1371/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureş, reclamanta SC H.R. SRL Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P.S.P. şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Mureş, Serviciul cazier Judiciar, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea asociatului său P.S.P. să depună cazierul judiciar necesar înscrierii societăţii în registrul de operaţiuni intracomunitare, iar în caz de refuz obligarea Inspectoratului de Poliţie al judeţului Mureş, Serviciul Cazier Judiciar, să elibereze o copie de pe cazierul judiciar al pârâtului P.S.P.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin OUG nr. 54 din 23 iunie 2010, începând cu 1 august 2010, se înfiinţează şi se organizează în cadrul Agenţiei de Administrare Fiscală, Registrul operatorilor intracomunitari, ce va cuprinde toate persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care efectuează operaţiuni intercomunitare, iar în vederea înscrierii societăţii în acest registru, persoanele impozabile trebuie să depună la organul fiscal competent o cerere însoţită de o serie de documente doveditoare, printre care şi cazierul judiciar al asociaţilor, însă pârâtul P.S.P., în calitate de asociat, refuză să prezinte acest document.
Reclamanta a indicat ca temei de drept dispoziţiile OUG nr. 24/2010.
Tribunalul Comercial Mureş, prin Sentinţa comercială nr. 2511 din 9 iulie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâţii P.S.P. şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Mureş, Serviciul Cazier Judiciar, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că raportul juridic dedus judecăţii aparţine sferei contenciosului administrativ.
Învestit cu soluţionarea cauzei, prin Sentinţa nr. 975 din 28 septembrie 2010, Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâţii P.S.P. şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Mureş, Serviciul Cazier Judiciar, în favoarea Tribunalului Comercial Mureş, reţinând că obiectul cauzei nu constă în vătămarea într-un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul unei autorităţi de a soluţiona o cerere, ci într-o obligaţie de a face, având la bază raporturile de drept comercial existente între părţi.
Totodată, a constat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Încheierea nr. 7/CC din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâţii P.S.P. şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Mureş, Serviciul Cazier Judiciar, în favoarea Tribunalului Comercial Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că natura juridică a raportului dedus judecăţii nu este aceea a unui raport juridic de drept administrativ, ci a unuia de drept comercial, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., care reglementează competenţa instanţei în această materie.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva Încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul P.S.P. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este dată cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 290/2004 precum şi a OG nr. 54/2010 care vizează o obligaţie a contribuabililor persoane juridice şi nu a asociaţiilor acestora.
Mai susţine recurentul că prin soluţionarea conflictului de competenţă cu încălcarea Legii nr. 290/2004, a Legii nr. 554/2001, a Legii nr. 677/2001, respectiv a Legii nr. 182/2002, se dă posibilitatea ingerinţei unei instanţe specializate în materie comercială în privinţa unui drept constituţional, având posibilitatea de a impune unui asociat furnizarea documentului solicitat de către societatea comercială în condiţiile în care cerinţa invocată prin art. 5 din OG nr. 54/2010 impunea depunerea acestui document de către societatea comercială şi nu de către asociaţi.
Consideră recurentul că prin hotărârea recurată în mod greşit nu s-a dat pricinii un profund şi cert caracter de contencios administrativ, probat şi de cererea de chemare în judecată şi de calitatea de autoritate publică a pârâtei Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Înalta Curte constată că prin majoritatea criticilor formulate recurentul vizează fondul raportului juridic dedus judecăţii şi nu natura juridică a acestuia în raport de care s-a decis asupra instanţei competente în cauză.
Astfel, recurentul susţine încălcarea mai multor acte normative care ar putea avea relevanţă doar pe fondul cauzei şi asupra cărora urmează a se pronunţa instanţa competentă cu soluţionarea în fond a acţiunii, respectiv art. 28 alin. (1) din Legea cazierului judiciar nr. 290/2004, art. 1582 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, introdus prin OUG nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor şi libera circulaţie a acestor date, Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
Înalta Curte va respinge singura critică, care se circumscrie unui veritabil motiv de recurs, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi anume cea referitoare la greşita calificare a naturii comerciale a raportului juridic dedus judecăţii.
În acest sens, Înalta Curte constată că acţiunea prin care reclamanta SC H.R. SRL a solicitat obligarea pârâtului P.S.P. să remită o copie de pe cazierul judiciar personal, conform art. 1582 pct. 4 din Cod Fiscal, nu se încadrează în sfera de aplicare a art. 1 şi art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs, ci are ca obiect o obligaţie de a face, care îşi are izvorul în raporturile clasice dintre o societate comercială şi unul dintre asociaţii săi, ceea ce atrage incidenţa în cauză a Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990.
Faptul că în cauză este chemată în judecată şi o autoritate publică, nu este de natură a schimba natura comercială a raportului juridic dintre recurent şi societatea comercială în raport de care are calitatea de asociat.
În consecinţă, făcând o corectă calificare a raportului juridic dedus judecăţii, în mod just Curtea de apel Târgu Mureş a stabilit instanţa competentă material în cauză prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.S.P., împotriva Încheierii nr. 7/CC din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2051/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2054/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
