ICCJ. Decizia nr. 2051/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2051/2011
Dosar nr.1739/119/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 11 noiembrie 2010 în Dosarul nr. 1739/119/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă pentru cauze cu minori şi cu familie, recurenta F.R.A.S. a invocat excepţia de nelegalitate a Avizului din data de 29 martie 2010 emis de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Reclamanta a susţinut că avizul contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 - 28 din HG nr. 884/2001, fără a se verifica dacă ramura de sport a Karting-ului a fost recunoscută în România.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat încheierea din Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010, prin care a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate şi a suspendat judecarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 905 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că, avizul contestat este o operaţiune administrativă prealabilă emiterii unui act administrativ, nefiind susceptibil prin el însuşi să producă efecte juridice.
Astfel, s-a reţinut că, legalitatea avizului nu poate fi analizată decât odată cu legalitatea actului administrativ emis în baza acestuia, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta F.R.A.S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la Avizul din 29 martie 2010 emis de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că avizul contestat nu este un act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, deşi este emis în vederea executării în concret a prevederilor art. 31 din Decretul nr. 31/1954, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 şi art. 3 alin. (3) lit. k) din HG nr. 141/2010 pentru recunoaşterea personalităţii juridice a structurilor sportive.
Din acest motiv, s-a arătat că avizul contestat pe calea excepţiei de nelegalitate dă naştere unor raporturi juridice, prin crearea unei noi persoane juridice, astfel că instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra motivelor de nelegalitate invocate.
Recurenta a învederat că erau îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea excepţiei de nelegalitate a Avizului din 29 martie 2010, care a fost emis de către Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 - 28 din HG nr. 884/2001.
Analizând actele şi lucrările din dosar, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat corect excepţia de inadmisibilitate cu privire la excepţia de nelegalitate a Avizului din 29 martie 2010 emis de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, constatând că actul administrativ dedus judecăţii nu poate fi contestat pe cale directă sau pe cale incidentă în mod separat de Decizia administrativă pentru care a fost întocmit ca operaţiune administrativă.
Avizul de constituire a unei federaţii sportive nu produce efecte juridice proprii şi nu are drept consecinţă crearea unei noi persoane juridice, faţă de dispoziţiile art. 36 din OG nr. 26/2000, care prevăd că, federaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii sale în Registrul federaţiilor aflat la grefa tribunalului.
În atare situaţie, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constatând că legalitatea avizului, ca operaţiune administrativă care a stat la baza actului supus judecăţii, nu poate fi cenzurată într-o altă procedură, distinctă de aceea care vizează legalitatea actului respectiv.
În consecinţă, Avizul din 29 martie 2010, deşi este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, se constată că nu poate constitui obiectul excepţiei de nelegalitate, întrucât nu corespunde definiţiei date actului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu dă naştere, nu modifică sau stinge raporturi juridice şi acestea se produc numai după emiterea deciziei în vederea căreia a fost întocmit actul respectiv.
Celelalte critici formulate în recurs cu privire la nelegalitatea Avizului din 29 martie 2010 nu vor fi examinate, întrucât acestea vizează fondul pricinii, care nu a fost judecat prin sentinţa recurată, ca urmare a respingerii excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În baza dispoziţiile art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ. se va dispune obligarea recurentei să plătească intimatei F.R.K. cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, stabilite prin apreciere în raport de obiectul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.R.A.S. împotriva Sentinţei nr. 905 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte F.R.K. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2053/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
