ICCJ. Decizia nr. 2054/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2054/2011
Dosar nr.88/36/2011
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A.C., S.I., P.M. şi S.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, anularea Deciziei nr. 1928 din 23 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului Bucureşti, anularea Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 şi obligarea pârâtelor să acorde compensaţii pentru bunurile abandonate în Bulgaria, potrivit „declaraţiunii” din 12 septembrie 1940.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 45/CA din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii A.C., S.I., P.M. şi S.G. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti - Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că împotriva Hotărârii nr. 2614 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reclamanţii au formulat contestaţie, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 1928 din 23 noiembrie 2010, atacată în prezenta cauză.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 „Hotărârile privind acordarea compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului”, iar potrivit art. 7 alin. (2) şi (3) din lege în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei poate face contestaţie la comisia centrală.
Astfel, hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanţilor şi direcţiilor generale ale finanţelor publice, iar potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
4. Recursurile declarate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Asupra admisibilităţii recursului
Potrivit art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nicio cale de atac.
În speţă, se constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Ţinând seama de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii A.C., S.I., P.M. şi S.G. împotriva Sentinţei nr. 45/CA din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2053/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2055/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
