ICCJ. Decizia nr. 2050/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2050/2011
Dosar nr.458/117/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta SC B.S.E. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj Autoritatea Naţională a Vămilor, Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, admiterea acţiunii, anularea Deciziei nr. 238 din 18 decembrie 2009, anularea în parte a procesului-verbal din 08 octombrie 2009 şi a Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 56 din 08 octombrie 2009 emise de către pârâtă, ca nelegale şi netemeinice, exonerarea de plata sumelor imputate, exonerarea de plata sumei de 585.184 RON reprezentând TVA şi a sumei de 77.828 RON, reprezentând accesorii (majorări şi penalizări de întârziere), imputate prin actele atacate, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal din 21 august 2007 i s-a imputat suma de 585.184 RON reprezentând drepturi vamale datorate bugetului de stat (TVA), precum şi suma de 167.763 RON reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal calculate până la data întocmirii procesului-verbal menţionat, iar prin Sentinţa civilă nr. 562/2008 s-a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, a fost exonerată de plata sumelor imputate, sentinţa rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2963 din 28 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins recursul formulat de către pârâte.
Reclamanta a mai arătat că, deşi inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie socială şi pentru fiecare perioadă supusă verificării impozitării, în data de 07 octombrie 2009 pârâtele au procedat la efectuarea unei noi inspecţii fiscale, având ca obiect aceleaşi bunuri şi aceeaşi perioadă, justificând măsura pe considerentul că prin hotărârea pronunţată anterior, instanţa a repus părţile în situaţia anterioară prin anularea actelor încheiate de autoritatea vamală cu ocazia inspecţiei din anul 2007.
Astfel, au imputat reclamantei suma de 585.184 RON reţinută prin procesul-verbal de control din 21 august 2007 şi din nou aceeaşi sumă prin procesul-verbal de control din 08 octombrie 2009, precum şi suma de 161.815 RON reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal calculate până la data întocmirii procesului-verbal atacat.
Prin întâmpinarea formulată, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Cluj în soluţionarea cauzei potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Tribunalul Cluj, prin Sentinţa civilă nr. 695 din 26 februarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Învestită cu soluţionarea pricinii, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 260 din 16 iunie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC B.S.E. SA în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, Autoritatea Naţională a Vămilor România şi Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a anulat Decizia nr. 238 din 18 decembrie 2009 emisă de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a anulat procesul-verbal din 8 octombrie 2009 întocmit de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi Decizia de regularizare nr. 56 din 8 octombrie 2009 emisă de Agenţia de Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.
Prin aceeaşi sentinţă a exonerat reclamanta de plata TVA în cuantum de 585.184 RON, de plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente TVA în cuantum de 77.828 RON, obligând pârâtele, în solidar, la plata sumei de 4,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, rămasă irevocabilă, prin care a fost admisă acţiunea reclamantei şi exonerată de plata sumelor imputate, pârâtele au efectuat o nouă inspecţie fiscală, iar ulterior s-a emis procesul-verbal din data de 08 octombrie 2009, ca urmare a verificării a aceleiaşi perioade şi a aceloraşi bunuri, prin care s-a imputat din nou reclamantei suma de 585.184 RON reprezentând drepturi vamale datorate bugetului de stat (TVA), precum şi suma de 161.815 RON reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal calculate până la data întocmirii procesului-verbal atacat.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că respectivul control efectuat în 2009, ale cărui rezultate sunt contestate în speţă, nu putea avea loc, în condiţii de legalitate şi oportunitate pentru că vizează aceeaşi perioadă şi aceleaşi obligaţii fiscale.
S-a mai considerat că anularea actelor întocmite în cursul anului 2007 are ca şi efect repunerea în situaţia anterioară în privinţa operaţiunilor fiscale efectuate în baza actelor anulate, în sensul în care se restituie sumele executate în baza actului anulat, repunerea în situaţia anterioară neputând fi interpretată în sensul facilităţii acordate organului fiscal de a demara un nou control, cu acelaşi obiect, pentru aceeaşi perioadă, considerând că nu poate fi primită afirmaţia pârâtei cum că obiectul celui de-al doilea control rezidă în verificarea îndeplinirii obligaţiei asumate de reclamantă, pentru că este combătută cu cererea de restituire a TVA-ului existentă în primul proces-verbal, precum şi deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie 2008, documente fiscale omise la analiză şi care atestă aspectul că reclamanta şi-a închis regimul vamal prin achitarea TVA-ului nesolicitat a fi restituit în temeiul hotărârii judecătoreşti.
Temeiul de drept pentru care reclamanta a fost scutită de la plata TVA-ului îl reprezintă, în opinia instanţei de fond, prevederile Legii nr. 86/2006, precum şi cele ale Codului de procedură fiscală, coroborate cu deciziile pârâtei privind exonerarea reclamantei de plata obligaţiilor vamale, astfel că atâta timp cât există o decizie de scutire de la garantarea drepturilor de import şi a taxei pe valoare adăugată aferentă importului temporar, atâta timp cât nu există niciun act de modificare sau revocare a acestei decizii, intimata nu poate să-şi invoce propria culpă pentru a anula acea decizie de scutire.
Totodată, s-a apreciat că o dovadă în acest sens este şi faptul că în luna martie 2008 reclamanta a înmatriculat definitiv toate cele 8 autoutilitare, fapt care nu ar fi fost posibil dacă TVA-ul nu era achitat, aspect reţinut şi de instanţa supremă prin Decizia nr. 2963/2009, iar o altă dovadă este împrejurarea că cererea de restituire a acestei taxe, formulată de reclamantă la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în cadrul Dosarului nr. 720/33/2008, confirmă aceleaşi aspecte.
4. Recursurile declarate în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 260 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj în nume propriu dar şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
4.1 Printr-un set de critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală susţine că sentinţa atacată este nelegală întrucât este pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă şi fără citarea în cauză a organului fiscal emitent al actelor contestate, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj.
În acest sens, arată recurenta că actul administrativ atacat prin cererea de chemare în judecată, este emis, potrivit art. 209 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, respectiv Decizia nr. 238 din 18 decembrie 2009, prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei formulată împotriva procesului-verbal din 8 octombrie 2009 şi a Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 56 din 8 octombrie 2009, acte emise de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.
4.2 Printr-un set de critici întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurent Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a susţinut că instanţa fondului prin hotărârea recurată a acordat mai mult decât i s-a cerut, deoarece a dispus anularea în integralitatea sa a procesului-verbal de control nr. X/2009 şi Deciziei de regularizare a situaţiei nr. 56/2009, cu toate că atât intimata-reclamantă în acţiunea introductivă a solicitat doar anularea în parte a celor două acte administrative emise de autoritatea vamală, cât şi instanţa fondului, în partea de început a considerentelor hotărârii, a reţinut întocmai petitele formulate de intimata-reclamantă.
Consideră aceeaşi recurentă că hotărârea instanţei de fond cade sub incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care este dată fără a se arăta temeiul legal şi, totodată, cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel susţine recurenta că deşi, inspectorii vamali ai Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj au precizat fără echivoc că se datorează TVA aferent importului autospecialelor şi au indicat baza legală în temeiul căreia s-a stabilit obligaţia de plată, instanţa de fond nu a reuşit să-şi motiveze în drept hotărârea pronunţată ba mai mult a introdus în cauză elemente de fapt inexistente sau străine de cauză, iar în privinţa scutirii de la plata TVA, pe care ar fi acordat-o autoritatea vamală, a interpretat absolut eronat şi tendenţios Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1086/2006.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 85 C. proc. civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Conform art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, la primirea acţiunii, instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
În cauză, Înalta Curte constată că, nu s-a dispus citarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, deşi prin acţiunea dedusă prezentei judecăţi s-a solicitat anularea Deciziei nr. 238 din 18 decembrie 2009 prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj a respins ca neîntemeiată contestaţia depusă de SC B.S.E. SA, sub nr. X din 17 noiembrie 2009; anularea în parte a procesului-verbal de control încheiat la data de 8 octombrie 2009 de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj; anularea Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 56 privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă la 8 octombrie 2009 de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.
Faptul că în antetul Deciziei nr. 238/2009 apar înscrise şi alte două autorităţi publice ierarhic superioare, care fiind indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost citate în cauză, respectiv Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nu acoperă îndeplinirea obligaţiei legale de a cita în cauză emitentul actului administrativ contestat, care este Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, în competenţa căreia potrivit art. 209 din OG nr. 92/2003 privind Codul Fiscal, cădea soluţionarea contestaţiei.
Totodată, nu are relevanţă nici faptul că respectiva instituţie publică nu a fost indicată ca şi pârâtă prin cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care instanţa de fond era obligată să dispună citarea din oficiu a emitentului actului administrativ-fiscal contestat, în acord cu dispoziţiile legale mai sus indicate şi cu respectarea exigenţelor unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat pricina fără a dispune citarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, organ emitent al Deciziei nr. 238/2009, contestate în prezenta cauză, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursurile formulate în cauză, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va stabili în mod corect cadrul procesual prin citarea în calitate de pârâtă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, şi totodată, va clarifica şi obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de susţinerile intimatei-reclamante, în sensul că deşi a dorit să solicite anularea în tot a procesului-verbal nr. X/2009 din eroare a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea în parte a respectivului act administrativ-fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, împotriva Sentinţei nr. 260 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2049/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2051/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
