ICCJ. Decizia nr. 2055/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2055/2011
Dosar nr.14/45/2011
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. şi V.(S.)V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.S.H., obligarea acesteia la eliberarea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, ca urmare a studiilor universitare efectuate în perioada 2006 - 2009 finalizate prin susţinerea şi promovarea examenului de licenţă organizat de Facultatea de Sociologie Psihologie Bucureşti, facultate acreditată din cadrul U.S.H.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 72 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. şi V.(S.)V. în contradictoriu cu pârâta U.S.H., în favoarea Tribunalului Vaslui.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în speţă, competenţa materială fiind determinată de calitatea persoanei juridice chemate în judecată - U.S.H. şi chiar dacă această entitate nu face parte din sistemul public de învăţământ potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 ea este asimilată unei autorităţi publice, însă nu poate fi asimilată cu o instituţie sau o autoritate publică centrală, pentru că nu deţine atributele unei asemenea entităţi.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Asupra admisibilităţii recursului
Potrivit art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nicio cale de atac.
În speţă, se constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Ţinând seama de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. şi V.(S.)V. împotriva Sentinţei nr. 72 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2054/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2056/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
