ICCJ. Decizia nr. 2109/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2109/2011
Dosar nr. 6375/2/2009
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţelecauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul C.G., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta şi pe calea contenciosului administrativ să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare a cererii numitului C.V. adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la data de 19 mai 2008, s-a procedat la verificarea pârâtului sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii.
Astfel, din cuprinsul Notei de constatare din 21 aprilie 2009, şi a înscrisurilor ataşate acesteia, s-a stabilit că pârâtul având gradul de căpitan, şef al Biroului Contrainformaţii din UM Craiova, a aprobat măsuri informative operative la adresa unei persoane semnalate de organele de Securitate că face comentarii şi aprecieri tendenţioase la adresa politicii partidului, cerând şi plecarea definitivă din ţară, precum şi a unei persoane semnalată descendent de şef de cuib legionar, având rude ce intenţionau să emigreze în occident.
S-a mai susţinut că activităţile desfăşurate de către pârât au fost de natură să suprime drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea opiniilor şi dreptul la libera circulaţie.
2. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3022 din 22 iunie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamant constatând calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite ambele condiţii ale art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de lucrător al Securităţii. Astfel, pe de o parte, pârâtul a avut gradul de căpitan, Şef al Biroului Contrainformaţii din UM Craiova, iar pe de altă parte, prin activităţile întreprinse în calitatea sa de angajat al Securităţii, a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare, dreptului la viaţă privată şi dreptului la liberă circulaţie, drepturi prevăzute şi garantate de Constituţia României.
Curtea de apel a constatat că pârâtul a aprobat un plan pentru aplicarea unei măsuri combinative sub controlul mijloacelor de tehnică operativă care viza o persoană al cărei frate era suspectat că intenţionează să treacă fraudulos frontiera. De asemenea, pârâtul a aprobat olograf Raportul privind analiza situaţiilor operative în dosarul aceleiaşi persoane, instruind sursa în vederea continuării supravegherii.
3. Recursul declarat de C.G.
Împotriva sentinţei Curţii de apel a formulat recurs pârâtul C.G., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5-8 şi art. 305 C. proc. civ..
Recurentul nu şi-a structurat criticile formulate, dar, din modul de prezentare rezultă că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte:
3.1. Încălcarea dreptului la apărare
Recurentul afirmă că în mod eronat i s-a respins proba cu interogatoriul părţii adverse, instanţa evaluând probele a priori şi in abstracto, fără a le examina în concret concludenţa, utilitatea şi pertinenţa.
Soluţia pronunţată reflectă, în opinia recurentului, interpretarea voit greşită a unora dintre documentele selecţionate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ignorându-i-se toate apărările inclusiv cele rezultate din comunicarea din 3 iunie 2010 emisă de UM Bucureşti, ca şi dreptul la un proces echitabil.
3.2. Neîndeplinirea condiţiilor legale pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii
La acest punct pot fi reţinute toate susţinerile recurentului referitoare la natura activităţilor de contrainformaţii desfăşurate la UM Craiova.
Recurentul arată că nu a întreprins nicio măsură în dosarul privind pe C.V., toate demersurile sale profesionale vizându-l pe fratele acestuia, cpt. av. C.C. deoarece era descendent al unui membru cu funcţie de conducere semnificativă în organizaţia legionară Dolj.
3.3. Nelegalitatea comunicării documentelor ce îl privesc pe cpt. av. C.C.
În esenţă, recurentul susţine că în lipsa unei solicitări exprese a acestei persoane, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu era abilitat să comunice documentele provenind din cotele I şi R, fratelui persoanei respective, C.V., precum şi instanţei de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Acţiunea judiciară pornită de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în temeiul art. 11 alin. (1) O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, a vizat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului C.G..
Procedura a fost declanşată, potrivit art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ, la cererea petentului C.V. de a se stabili identitatea ofiţerilor Securităţii care au contribuit la instrumentarea dosarului său de persoană urmărită şi de a se verifica îndeplinirea condiţiilor pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte.
În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Prima instanţă, analizând înscrisurile administrate, a constatat în mod corect că, prin activitatea sa, recurentul-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Referitor la respectarea dreptului la apărare
În cuprinsul acestui motiv recurentul dezvoltă ideea potrivit căreia instanţa de fond i-a respins nejustificat proba cu interogatoriul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi, în acelaşi timp, a ignorat comunicarea UM Bucureşti din 3 iunie 2010.
Verificând dosarul de fond, Înalta Curte observă că interogatoriul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca mijloc de probă, a fost respins prin încheierea de la 4 mai 2010, reţinându-se că nu este util soluţionării cauzei.
Într-adevăr, din întrebările formulate de pârât în cuprinsul interogatoriului rezultă că scopul probei viza două aspecte: lămurirea condiţiilor în care s-au comunicat documente din cotele I şi R şi confirmarea apărării referitoare la calitatea de urmărit a cpt. C.C. iar nu a petentului C.V..
Or, potrivit art. 218 C. proc. civ.:
„ Se va putea încuviinţa chemarea la interogatoriu, când este privitor la fapte personale, care fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei”.
Cum niciuna dintre între întrebările cuprinse în interogatoriul în discuţie nu putea clarifica problema litigioasă, în mod legal s-a procedat la respingerea probei. De altfel, după cum se va arăta şi în analiza următorului motiv de recurs, nici răspunsul primit de recurent de la UM Bucureşti nu prezintă relevanţă în contextul de faţă, pentru că acesta conţine doar referiri la C.C., fratele lui C.V., iar instanţa a constatat calitatea de lucrător numai prin raportare la demersurile întreprinse de recurent în privinţa acestuia din urmă.
1.2. Referitor la îndeplinirea condiţiilor legale pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii: „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste”.
Din această definiţie legală rezultă cele două condiţii cumulative pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii din care, cum s-a arătat în cele ce preced, recurentul-pârât o contestă pe cea de-a doua, respectiv că prin activităţile desfăşurate a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale al omului.
Verificând toate apărările recurentului, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de suport probator. În acelaşi timp, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a demonstrat, cel puţin printr-un înscris necontestat sub aspectul semnăturii recurentului, că acesta a avut o activitate susţinută în direcţia îngrădirii unor drepturi fundamentale ale omului, corect reţinute de prima instanţă în argumentarea soluţiei sale.
Astfel, în planul pentru aplicarea unei măsuri combinative sub controlul mijloacelor, semnat de recurent la data de 24 mai 1982 acesta a dispus, între altele, înregistrarea unei convorbiri particulare dintre soţia lui C.V. şi C.C., în scopul cunoaşterii intenţiilor reale ale lui C.V. care făcuse cerere de plecare definitivă din ţară.
Împrejurarea că discuţia celor doi a avut loc într-un spaţiu public (o încăpere din liceul unde îşi desfăşura activitatea soţia persoanei urmărite) este complet nerelevantă în contextul O.U.G. nr. 24/2008 care nu distinge în această privinţă, fiind suficient să se demonstreze că activitatea desfăşurată de ofiţer a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Or, înregistrarea convorbirilor persoanelor menţionate, fără ştiinţa lor şi fără vreo autorizare legală nu s-a făcut în scopul verificării sincerităţii lui C.C., căpitan la UM Craiova, deţinător de informaţii militare secrete (potrivit susţinerilor recurentului), ci pentru că fratele acestuia, C.V. făcuse cerere de plecare definitivă din ţară.
De altfel acesta a fost şi motivul declarat pentru deschiderea dosarului de urmărit titular C.V.: titularul „se dedă la comentarii şi aprecieri tendenţioase la adresa politicii partidului, cerând totodată plecarea definitivă din ţară”. În acest context, răspunsul UM Bucureşti, depus în probaţiune de către pârât, nu a putut fi luat în considerare de instanţă, el vizând o altă persoană (fratele persoanei urmărite) şi atribuţiile acesteia, fără legătură cu faptele concrete imputate recurentului.
Nici susţinerea referitoare la presupuse manifestări legionare ori fasciste în familia persoanei urmărite, (tatăl acuzat dar nu condamnat pentru activităţi legionare) nu pot justifica amploarea şi intensitatea măsurilor dispuse.
Conchizând, Înalta Curte reţine că prin măsurile dispuse în calitate de angajat al fostei Securităţi, recurentul C.G. a încălcat dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 33 din Constituţia României din anul 1965 unor membri din familia persoanei urmărite C.V. fără a avea o justificare legală.
1.3. Referitor la legalitate probelor furnizate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Potrivit recurentului, documentele provenind din cotele I şi R au fost depuse în probaţiune în mod nelegal, întrucât priveau o altă persoană: pe C.C., fratele celui urmărit, C.V., care învestise Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu cererea menţionată la pct. 11.1.
Această teză nu poate fi primită.
Potrivit art. 11 alin. (3) O.U.G. nr. 24/2008, în dovedirea acţiunii, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii depune „copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii” fără a distinge după cum acestea provin din dosarul persoanei urmărite sau al altor persoane.
Dimpotrivă, art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă stabileşte că „accesul vizează toate tipurile de informaţii culese sau exploatate de Securitate, prin acţiuni conexe sau prin emiterea de acte, dispoziţii ori alte tipuri de înscrisuri”.
Singura restricţie pe care o conţine actul normativ priveşte „înscrisurile al căror conţinut ar putea afecta o terţă persoană”, care, potrivit art. 1 alin. (11) din ordonanţă „se eliberează cu anonimizarea informaţiilor referitoare la respectiva persoană fizică”.
În cauza de faţă nu ne regăsim însă într-o atare situaţie, pentru că înscrisurile la care se referă recurentul nu sunt apte să-l vatăme pe C.C., ci, dimpotrivă relevă contextul în care s-au exercitat presiuni de către Securitate împotriva ambilor fraţi C., fiind greu de separat documentele care îi privesc pe fiecare în parte.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă şi împrejurarea că recurentul nu are legitimarea procesuală de a invoca o eventuală vătămare pe care ar putea-o suferi o persoană care nu este angrenată în litigiul de faţă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 Legea nr. 554/2004, constatând că nu ar fi fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei recurate, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 3022 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2107/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2113/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
