ICCJ. Decizia nr. 2127/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2127/2011
Dosar nr. 2873/54/2010
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii D.C.A., G.M.S., M.M., C.C., P.T.O., I.M.S., P.M.M., I.A.M., M.M.A. au chemat în judecată Uniunea Naţională a Barourilor din România, solicitând suspendarea executării Hotărârilor Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 emise de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin cele două hotărâri menţionate a fost suprimat dreptul la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de doi ani, acordat în considerarea calităţii de persoane asigurate în sistemul propriu de asigurări a avocaţilor.
Acest drept al avocaţilor rezultă din contribuţia lunară la un „sistem unic, propriu şi autonom de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România.
Avocaţii, cu titlu de asigurare obligatorie, contribuie lunar la bugetul Casei de Asigurări a Avocaţilor, sub sancţiunea suspendării din profesie, aceasta contribuţie reprezentând 10% din veniturile brute (încasări), fiind aşadar singura profesie liberala cu o astfel de contribuţie uriaşă.
Dreptul la indemnizaţie de creşterea copilului era unul din puţinele drepturi acordate de Casa de Asigurări a Avocaţilor, având în vedere că avocaţii constituie unica categorie profesională care nu beneficiază de concediu de odihnă plătit, iar concediul medical fiind plătit în condiţii extrem de restrictive.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 515 din 17 noiembrie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamante, dispunând suspendarea Hotărârilor din 11 septembrie 2010 ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut referitor la îndeplinirea în cauză a condiţiei cazului bine justificat că prin hotărârile contestate s-a statuat că asiguraţii din sistemul Casei de Asigurări a Avocaţilor, pot primi indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani numai dacă nu au dreptul la indemnizaţie din sistemul public, sau dacă indemnizaţia respectivă este mai mică decât cea din sistemul Casei de Asigurări a Avocaţilor, aceştia au dreptul la diferenţa dintre cele două cuantumuri, prevederi care sunt în contradicţie cu dispoziţii din acte normative emise chiar de către emitent - art. 15 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, sau de către Guvernul României - art. 12 alin. (21) O.U.G. nr. 148/2005 astfel că argumentele prezentate de reclamante referitoare la nelegalitatea celor două hotărâri, în situaţia existentă în speţă este, cel puţin aparent, temeinic justificată.
Referitor la existenţa unei pagube iminente, se reţine că şi această condiţie este îndeplinită în speţă, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantelor prin executarea de îndată a actelor administrative contestate.
Împotriva aceste sentinţei, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Recurenta a susţinut, în esenţă, că cererea reclamantelor a rămas fără obiect întrucât la data de 11 decembrie 2010 Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a adoptat Hotărârea privind unele măsuri de modificare şi de punere în aplicare a reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea Casei de Asigurări a Avocaţilor prin care, la art. 3 s-a hotărât că Hotărârile Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010 se anulează.
La aceeaşi dată, susţine recurentul, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a adoptat Hotărârea de modificare şi completare a Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor, prin care la art. IV reglementează acordarea ajutorului pentru creşterea copilului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La termenul din 8 aprilie 2011, recurenta a depus Hotărârile Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România din 11 decembrie 2010, prin care se anulează Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România din 11 septembrie 2010.
Acest aspect este de natură a scoate în evidenţă caracterul nelegal al actelor contestate, de vreme ce însuşi emitentul acestora a înţeles să le revoce.
Pentru aceste considerente în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei civile nr. 515 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2126/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2129/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
