ICCJ. Decizia nr. 2129/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2129/2011
Dosar nr. 27/59/2010
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Judecata în primă instanţă
Reclamantul C.T. a chemat în judecată pârâţii SC T. SA, F.S. şi I.D.I., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceştia să dispună anularea deciziei din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată s-a recomandat părţilor reclamante să manifeste exigenţă în raport cu modul în care se exercită dreptul la libera exprimare prin prisma reputaţiei, sau a drepturilor altora pentru a asigura respectarea activităţii personale şi a principiului nediscriminării garantate în România prin Constituţie şi O.G. nr. 137/2000.
Prin precizarea de acţiune, reclamantul a arătat că decizia din 24 noiembrie 2009 a Colegiului Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este nelegală, întrucât apreciază că se impunea aplicarea unei sancţiuni prevăzute în mod obligatoriu în O.G. nr. 137/2000, act normativ care sancţionează aceste fapte contravenţional cu avertisment şi amendă între 400 şi 4.000 RON, dacă discriminarea priveşte, după caz, o persoană fizică sau o comunitate.
Pârâta I.D.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca inadmisibilă. De asemenea, pârâta a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere obiectul acţiunii ce vizează anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
2. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 287 din 27 mai 2010, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei I.D.I..
De asemenea, a respins plângerea reclamantului C.T. şi l-a obligat pe acesta din urmă la plata către pârâta I.D.I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedură care, însă, nu era necesară după intrarea în vigoare a Legii nr. 324/2006.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei I.D.I. s-a reţinut că, de asemenea, este neîntemeiată, întrucât pârâta a fost parte litigantă în procedura desfăşurată în faţa Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării .
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantul nu a demonstrat că folosirea apelativului „ţigan” a avut drept scop ori efect o atingere a drepturilor sale, acesta neindicând un drept care i-ar fi fost refuzat în baza apartenenţei la etnia romă, nici un tratament diferenţiat de cel aplicat altor persoane , astfel că în mod corect Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a aplicat sancţiunea amenzii şi a dispus măsura de a se manifesta exigenţa în exercitarea libertăţii de exprimare.
3.Recursul reclamantului
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul C.T., invocând generic dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ..
Recurentul-reclamant nu şi-a structurat criticile în motivele de recurs invocate.
În cererea de recurs sunt reluate argumentele pentru care prin cererea introductivă a solicitat anularea deciziei Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din 24 noiembrie 2009, rejudecarea cauzei şi sancţionarea reală a celor vinovaţi pentru ca astfel să fie descurajate pe viitor acţiunile cu caracter şovin sau promotoare ale urii de rasă.
Susţine că instanţa de fond nu a analizat în principiu conţinutul art. apărut în cotidianul „R.B.” din Timişoara, care este vădit denigrator la adresa sa şi a familiei, cu rezonanţă în opinia publică din Banat şi nu a observat contextul şi scopul în care a fost folosit apelativul de „ţigan”.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii SC T. SA Timişoara şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, iar intimata I.D.I. prin concluzii scrise, au solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal şi menţinerea hotărârii recurate.
Intimaţii, susţin, în esenţă, că în raport cu documentaţia aflată la dosar, atât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin decizia atacată cât şi prima instanţă prin sentinţa recurată au aplicat corect normele legale aflate în vigoare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că soluţia adoptată de Curtea de apel este legală.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, Hotărârea din 24 noiembrie 2009 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care această autoritate de stat autonomă fiind sesizată de către reclamantul C.T. cu petiţia din 16 martie 2009 care viza crearea unei atmosfere ofensatoare, denigrarea şi lezarea petentului pe vaza originii etnice a hotărât că aspectele sesizate intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) O.G. nr. 137/2000 care prevede că „ Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”.
Prin această decizie s-a recomandat părţilor reclamate şi intimate în prezenta cauză să manifeste exigenţa în raport cu modul în care se exercită dreptul la libertatea de exprimare prin prisma reputaţiei şi a dreptului altora, pentru a se asigura respectarea demnităţii personale şi a principiului nediscriminării garantate în România prin Constituţie şi O.G. nr. 137/2000.
Prin urmare, intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a decis că folosirea apelativului "ţigan" în loc de „rom"" poate constitui premisa unei discriminării potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), art. 15 O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, situaţie în care argumentele prezentate în motivele de recurs privind interpretarea probelor administrate şi a conţinutului art. din perspectiva petiţiei cu care a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu pot fi reţinute.
Recurentul- reclamant prin cererea precizatoare depusă la fondul cauzei a contestat temeinicia şi legalitatea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării , apreciind că se impunea aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute în mod expres în O.G. nr. 137/2000, care incriminează faptele de discriminare şi le sancţionează contravenţional cu avertisment, cu amendă între 400 şi 4.000 RON dacă discriminarea vizează o persoană fizică, cu amendă între 600 şi 8.000 RON dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi documentele internaţionale la care România este parte, care îşi exercită atribuţiile în domeniul prevenirii faptelor de discriminare, dispunând de o marjă de apreciere în adoptarea hotărârilor de soluţionare a petiţiilor pe baza probelor administrate putând dispune includerea unei recomandări cu caracter de îndrumare, fără forţă juridică obligatorie, in vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării, cum de altfel s-a decis prin hotărârea atacată.
De altfel, recurentul-reclamant nu poate invoca o vătămare a drepturilor sale prin actul administrativ jurisdicţional atacat, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 în condiţiile în care aspectele sesizate au fost analizate prin hotărârea contestată în conformitate cu textele legale care definesc discriminarea şi s-a reţinut că folosirea apelativului „ţigan” în loc de „rom” poate constitui premisa unei discriminări.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.T. împotriva sentinţei civile nr. 287 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2127/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2175/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
