ICCJ. Decizia nr. 2175/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2175/2011
Dosar nr. 18679/63/2010
Şedinţa de la 12 aprilie 2011
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul S.I. a formulat contestaţie împotriva somaţiei şi a titlului executoriu, ambele din 29 martie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi a A.F.P.M. Craiova, solicitând anularea actului administrativ fiscal.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pe data de 14 mai 2007 a primit cele două acte prin care era somat să plătească suma de 34.412.616 RON.
În drept a invocat dispoziţiile art. 69 C. proc. fisc..
Prin sentinţa nr. 3376 din 14 septembrie 2007 Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă la care a fost înregistrat sub nr. 24065/215/2007.
La data de 04 iunie 2010 s-a invocat de către reclamantul S.I. excepţia de nelegalitate a deciziei din 22 martie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, precum şi a deciziei de impunere fiscală din 27 iulie 2006, a procesului-verbal de control din 27 iulie 2006 întocmite de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj asupra SC M. SRL, societate ce a fost absorbită de SC A. SRL.
Prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2010 s-a admis cererea privind sesizarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Curtea de Apel Craiova, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea excepţiei de nelegalitate şi prin sentinţa nr. 401 din 27 septembrie 2010 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut Curtea de Apel Craiova că excepţia de nelegalitate vizează acte care nu sunt emise de autorităţi sau instituţii publice centrale, instanţa competentă fiind cea care are competenţă să soluţioneze în fond legalitatea actului administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. 186679/63/2010.
La primul termen de judecată, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dolj.
Prin sentinţa nr. 152 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa Regulatorul de competenţă.
A reţinut Tribunalul Dolj că faţă de obiectul cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că unul dintre actele administrativ-fiscale contestate pe calea excepţiei de nelegalitate priveşte contribuţii şi accesorii a căror valoare este mai mare de 500.000 RON şi, prin urmare, competenţa aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Obiectul excepţiei de nelegalitate îl constituie decizia din 22 martie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj privind atragerea răspunderii solidare a reclamantului, împreună cu alţi contribuabili, pentru suma totală de 34.412.616 RON, reprezentând obligaţii fiscale, respectiv decizia de impunere fiscală din 27 iulie 2006 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj privind obligaţii fiscale suplimentare stabilite în sarcina SC M. SRL, în sumă totală de 22.224.151 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 soluţionarea excepţiei de nelegalitate se face de către instanţa competentă să judece în fond legalitatea actului administrativ.
Având în vedere că actele administrative asupra cărora s-a invocat excepţia de nelegalitate fac parte din categoria celor administrativ -fiscale, deoarece privesc contribuţii fiscale şi accesorii ale acestora, iar valoarea lor este mai mare de 500.000 RON, devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a care prevăd „litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de către secţiile contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".
La stabilirea competenţei materiale de soluţionare a unor astfel de litigii, nu are relevanţă poziţia organului emitent al actului administrativ în sistemul administraţiei publice (locală sau centrală) ci doar criteriul valoric, mai exact cuantumul sumei pretinse.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în cauza privind pe reclamantul S.I. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2178/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
