ICCJ. Decizia nr. 2178/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2178/2011
Dosar nr. 7991/1/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia anularea Deciziei din 7 octombrie 2009 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi a procesului verbal de constatare din 30 iulie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în calitate de beneficiar a încheiat contractul de grant din 29 noiembrie 2007 cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, în calitate de autoritate contractantă şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, autoritate de implementare, având ca obiect finanţarea nerambursabilă a proiectului intitulat „Staţie mobilă de concasare şi sortare pentru reciclarea deşeurilor din demolări şi construcţii”.
A mai arătat reclamanta că acest proiect are costul total de 388.450 euro din care autoritatea contractantă urma să finanţeze 190.050 euro, din care a achitat suma iniţială de 124.581,35 euro, urmând ca plata intermediară şi finală să fie făcută în condiţiile anexei A4 la contractul de grant.
A mai susţinut reclamanta că urmare a unei sesizări din partea Direcţiei de Implementare Programe Phare CES s-a desfăşurat un control la sediul său în perioada 13 aprilie 2009 - 04 mai 2009, în urma căruia s-a încheiat procesul verbal de constatare din 30 iulie 2009, ale cărui concluzii şi măsuri sunt în totală contradicţie cu conţinutul documentelor supuse verificării, cu prevederile contractului de grant, cu situaţia reală şi faptică în ceea ce priveşte implementarea proiectului şi mai ales cu obiectul verificării.
Împotriva procesului verbal de constatare reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată de comisia numită prin Ordin al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, prin decizia din 7 octombrie 2009, prin care contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
La data de 24 noiembrie 2009, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării procesului verbal de constatare încheiat de reprezentanţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestuia, cerere admisă de Curte prin încheierea de la data de 14 decembrie 2009.
Prin sentinţa nr. 338 din 5 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, a anulat decizia din 7 octombrie 2009 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi procesul verbal de constatare încheiat la data de 30 iulie 2009 de Direcţia de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a admis punctul de vedere al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului exprimat în cuprinsul obiecţiunilor la raportul de expertiză contabilă, în sensul că, potrivit Ordinului nr. 1850/2004 privind registrele şi formularele financiar contabile, în vigoare la momentul efectuării operaţiuni economico-financiare, documentele care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în vigoare, fără a distinge după cum acesta este transmis sau nu în original, precum şi faptul că facturile emise la data de 25 august 2008 conţin toate elementele necesare pentru a dobândi o astfel de calitate.
Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale menţionate trebuie coroborate cu cele ale art. 27 din acelaşi Ordin, în conformitate cu care, pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operaţiunile economică-financiare trebuie justificate cu documente originale.
De altfel a apreciat Curtea că dispoziţii similare se regăsesc şi în contractul de grant, în conformitate cu care este necesară şi obligatorie înregistrarea în conturile beneficiarului a cheltuielilor identificabile, susţinute de actele şi documentele justificative originale corespunzătoare.
A mai reţinut Curtea că deşi recepţionarea utilajelor s-a făcut în baza unor facturi proforme, fiind întocmite notele de recepţie din 25 august 2008, totuşi reclamanta constatând eroarea le-a stornat ziua următoare cu recepţiile din 26 august 2008, iar în momentul primirii facturilor originale au fost întocmite recepţiile din 2 decembrie 2008, cu respectarea legii contabilităţii.
Referitor la achitarea celor două utilaje de concasare şi sortare, instanţa şi-a însuşit concluziile expertului în sensul destinaţiei corecte a plăţilor, a achitării integrale a celor două utilaje, în conformitate cu contractul de achiziţie.
Concluzionând, Curtea a reţinut că în procesul de derulare a proiectului supus finanţării nerambursabile au existat unele erori, nesemnificative însă pentru fondul proiectului, care nu au fost de natură a modifica în vreun fel scopul contractului pe perioada de derulare, nefiind încălcate prevederi legale de ordin contabil şi fiscal.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., s-au arătat în esenţă următoarele:
Contractele (cel de furnizare şi cel de cesiune) au fost încheiate în data de 29 august 2008, la o dată ulterioară primirii facturilor şi anume 25 august 2008, data livrării fiind chiar 18 august 2008, conform declaraţiilor de plată externă de la Banca O., de aici rezultând intenţia premeditată a celor implicaţi în operaţiunea de implementare a proiectului, de a eluda prevederile contractuale.
Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentaţiei în original, echipa de control a constatat următoarele: - la staţia de concasare - tranzacţia, factura în original este emisă în data de 29 august 2008. Explicaţia pentru neconcordanţa dintre cele două date, respectiv 25 august 2008 - şi 29 august 2008, a fost aceea că în data de 25 august a fost emisă factura Pro-forma care a fost transmisă prin fax, de aici rezultând şi cele două fişe ale mijlocului fix. Beneficiarul susţine, spre deosebire de momentul efectuării controlului că de fapt nu este vorba despre o factură pro - forma şi că nu a fost solicitată şi că pe data de 25 august 2008 a fost primită prin fax o factură a utilajelor cuprinzând date de identificare a acestora necesare serviciului tehnic, aceasta nefiind înregistrată în contabilitate , neavând decât un rol informativ.
Din datele cuprinse în documentul întocmit şi transmis pe data de 25 august 2008, reiese faptul că sunt îndeplinite condiţiile emiterii unei facturi valabile din punct de vedere legal care trebuia înregistrată în contabilitate.
În extrasul de cont de la Banca O. se achită suma de 125.000 euro în data de 1 septembrie 2008, la factura din 25 august 2008 iar în extrasul de cont de la Banca B. este achitată diferenţa de 85.000 euro în data de 2 septembrie 2008.
În extrasul de cont de la Banca O. se achită suma de 141.550 euro în data de 24 septembrie 2008 la factura din 25 august 2008 iar în extrasul de cont de la Banca B. este achitată diferenţa de 8.450 euro în data de 24 septembrie 2008.
Este evident, arată recurenta, că facturile achitate sunt cele de pe data de 25 august 2008, nu cele de pe data de 29 august 2008.
La staţia de sortare, factura în original este emisă în data de 29 august 2008, explicaţia pentru neconcordanţele precitate, sunt similare cu cele anterioare.
- Arată recurenta că instanţa de fond în mod greşit se bazează pe raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta fiind vădit părtinitor şi copiind susţinerile reclamantei-intimate din contestaţia sa.
În ceea ce priveşte obiectivul nr. 1 al raportului de expertiză, expertul în prezentarea documentelor şi înregistrărilor contabile valabile pentru achiziţionarea utilajelor, uită cu desăvârşire să facă vorbire despre facturile din 25 august 2008. Abia în răspunsul la obiectivul nr. 3 expertul ne aminteşte, considerând că sunt doar pro-forma, că nu îndeplinesc condiţiile de document justificativ şi că exemplarul corect întocmit este cel cu data de 29 august 2008 singura variantă corectă şi singura existentă în actele contabile.
- Arată de asemenea recurenta că însuşi reclamanta recunoaşte că factura din 25 august 2008 are toate elementele necesare unui document justificativ şi prin urmare trebuia să fie înregistrat în contabilitate, neavând relevanţă faptul că aceste facturi au fost transmise prin fax.
- Consideră recurenta că facturile din 25 august 2008 au existat şi în original, aşa cum rezultă şi din documentaţia bancară şi contabilă pe care există viza „conform cu originalul”.
- S-a mai arătat că intimata-reclamantă nu avea cum să efectueze aceste plăţi în lipsa unei facturi original/copie fără încălcarea legislaţiei şi normelor bancare în vigoare.
- Concluzia instanţei de fond în sensul că „în procesul de derulare a proiectului (…) au existat erori nesemnificative pentru fondul proiectului” - este greşită în situaţia în care există erori evidente şi necontestate.
Solicită recurenta, admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei civile nr. 338 din 5 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală.
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat intimata-reclamantă că cele două utilaje au fost achiziţionate cu facturile originale care îndeplineau condiţiile de document justificativ pentru a putea fi înregistrate în contabilitate potrivit Legii nr. 82/1991. Facturile pro-forma din 25 august 2008, cu aceleaşi numere reprezintă o comunicare pe fax, nefiind facturi originale şi documente justificative.
Recepţia efectuată eronat în baza facturilor pro-forma a fost stornată în ziua următoare şi o dată cu primirea documentelor originale s-au întocmit recepţiile corecte în 1 septembrie 2008 şi 2 septembrie 2008.
Analizând cererea recurs, normele legale incidente , prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte facturile din 25 august 2008 privind achiziţionarea staţiei de concasare şi a staţiei de sortare, se reţine că fiecare dintre acestea conţine elementele necesare unui document justificativ în conformitate cu dispoziţia Ordinului nr. 1850/2004 şi au fost semnate de reclamanta-intimată - cu menţiunea conform cu originalul - aceasta însemnând că există şi originalul acestor facturi.
O dovadă în plus că au existat facturile originale este împrejurarea că acestea au fost achitate pentru livrarea produselor şi nu facturile din 29 august 2008 care au fost înregistrate în contabilitate.
Fiind vorba despre achiziţii bunuri import cu plata după livrare, în conformitate cu Normele privind efectuarea plăţilor externe pentru importurilor de mărfuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii era în mod obligatoriu necesară prezentarea facturii externe în baza căreia se efectuează aceste plăţi şi al căror titular este reclamanta.
Un alt argument în sensul că facturile din data de 25 august 2008 au existat în original şi trebuiau înregistrate în contabilitate, este şi faptul că în documentele de plată bancare - ordine de plată - apar doar aceste facturi - iar în contabilitatea reclamantei - intimate figurează aceste documente bancare.
De asemenea facturile originale emise în data de 29 august 2008 nu conţin menţiunea efectuării plăţilor şi nici ştampila băncii.
Prin urmare în documentele bancare apar facturile emise în data de 25 august 2008, reclamanta - intimată nu a dovedit că plata pentru achiziţionarea staţiei de concasare şi staţiei de sortare s-a efectuat în baza facturilor emise în data de 29 august 2008.
De asemenea se reţine că cele două contracte cel de furnizare şi cel de cesiune au fost încheiate în data de 28 august 2008, ulterior primirii facturilor în 25 august 2008 şi ulterior livrării utilajelor (18 august 2008).
În conformitate cu prevederile art. 15.1 alin. ultim din Anexa A4.2. - Condiţii generale la contractul de garant: „Pentru a fi considerate eligibile drept costuri directe pentru Proiect, costurile trebuie să fie înregistrate în contabilitate şi documentele fiscale ale beneficiarului sau ale partenerilor acestuia şi să fie identificate şi verificabile şi să fie susţinute de actele şi documentele justificative originale corespunzătoare.
Potrivit art. 160 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - C. fisc.. Corectarea informaţiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel: b) în cazul în care fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie să cuprindă pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, număr şi data documentului corectat, valorice cu semnul minus, iar, pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări şi vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor şi, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea.
Susţinerea reclamantei-intimate că notele de recepţie din 25 august 2008, au fost stornate în ziua următoare cu notele din 26 august 2008 şi apoi odată cu primirea documentelor originale s-au întocmit recepţiile corecte din 1 septembrie 2008 şi din 2 decembrie 2008, nu poate fi reţinută, întrucât una din cele două facturi din 25 august 2008 sau din 29 august 2008 trebuia anulată sau stornată conform Legii nr. 82 /1991 şi Legea nr. 571/2003.
Nu se poate reţine că erorile existente au fost nesemnificative întrucât nu se poate admite ca reclamanta-recurentă să fi făcut erori la fiecare operaţiune efectuată, ori aşa cum rezultă din nota rectificativă din 24 martie 2009, pentru toate achiziţiile de utilaje din cadrul contractului din 29 august 2008 - în toate ordinele de plată au existat erori privind fie facturile fie data livrării.
- În ceea ce priveşte contractul de furnizare din 29 august 2008, Înalta Curte reţine că prin actul adiţional încheiat la 1 august 2008 la contractul de furnizare „părţile convin ca garanţia de bună execuţie prevăzută în contractul de furnizare din 29 august 2008, la art. 12.1 să fie constituită din plăţile finale, în cuantum de 10% din valoarea contractului.
Acest act adiţional nu are viza Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Oltenia şi nici a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Potrivit art. 12.2 din Contractul de furnizare „Achizitorul se obligă să elibereze garanţia pentru participarea şi să emită ordinul de începere a contractului numai după ce furnizorul a făcut dovada constituirii garanţiei de bună execuţie”.
De asemenea art. 23 alin. (2) din contractul de furnizare arată că „Cesiunea nu va exonera furnizorul de nici o responsabilitate privind garanţia sau alte obligaţii asumate prin contract”.
Este evident că aceste dispoziţii contractuale au fost eludate întrucât până la data controlului furnizorul SC P.R. SRL nu a făcut dovada constituirii garanţiei de bună execuţie.
Se mai reţine că potrivit art. 10 din Anexa A4.2. Condiţii generale la contractul de grant „contractul şi plăţile aferente acestuia nu pot fi transferate sau cedate unei terţe părţi, în nici un fel şi în nici o împrejurare fără acordul scris prealabil al Autorităţii Contractante”.
Este eronată susţinerea instanţei de fond în sensul că nu era necesar acordul Autorităţii contractante întrucât fiind vorba de fonduri de finanţare nerambursabile, modalitatea prin care se derulează proiectul este importantă iar partenerii beneficiarului trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de eligibilitate ca şi acesta şi pentru orice modificări aduse proiectului este necesar acordul Autorităţii contractante.
Reclamanta-intimată nu a probat altă situaţie de fapt iar raportul de expertiză urmează a fi înlăturat întrucât preia punctul de vedere al reclamantei-intimate care a eludat prevederile contractante şi legale arătate mai sus.
În consecinţă, se va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva sentinţei nr. 338 din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC S. SRL Gorj ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2175/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2184/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
