ICCJ. Decizia nr. 215/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 26 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea și a desființat hotărârea nr. 8 din 30 septembrie 2009 emisă de autoritatea pârâtă pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea 189/2000 cu începere de la data introducerii cereri, respectiv 23 octombrie 2009.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că în speță, trebuie rezolvată chestiunea privitoare la împrejurarea că reclamanta a fost concepută și s-a născut în refugiul părinților săi.
în acest sens, a constatat că potrivit actului de naștere prezentat, reclamanta, s-a născut la data de 15 martie 1943 în localitatea Dragu, jud. Brăila, adică la doi ani de la refugiul părinților săi.
Or, un copil născut în refugiul sau strămutarea părinților săi, are aceleași condiții de viață ca și aceștia și același statut, indiferent că a fost sau nu concepută în refugiu. Odată dovedită situația de refugiați a părinților săi, reclamanta a dobândit același statut. Mai mult decât atât, dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Având în vedere și contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, prima instanță a apreciat că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu refugiaților născuți în refugiu.
2. Recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii Vrancea
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Vrancea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța în mod greșit a acordat reclamantei beneficiul prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, deoarece aceasta nu a făcut dovada că are calitatea de strămutat, în sensul Legii nr. 189/2000, față de împrejurarea că nu era născută la data strămutării părinților săi, în 1940.
în altă ordine de idei, a susținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că documentul prezentat de reclamanta-intimată, respectiv "Situația de avere imobiliară rurală" privind bunurile declarate de tatăl său, I.T., cu domiciliul în Bazargic, jud.Caliacra ar reprezenta dovada strămutării acesteia.
în optica recurentei, nu se poate pune semnul egalității între copilul conceput în timpul refugiului și cel conceput după refugiu, astfel că raționamentul instanței de fond în sensul aplicării unui tratament nediscriminatoriu celor născuți în refugiu este total greșit.
3. Apărările intimatei-reclamante.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că are două surori, născute în 1941 și 1944, cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 3041C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Reclamanta I.V. a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. nr. 8 din 30 septembrie 2009 emisă de pârâta Casa de Pensii Vrancea, cu consecința emiterii unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor cuvenite.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, reținând în motivarea soluției că reclamanta s-a născut în refugiul părinților și pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu refugiaților născuți în refugiu.
în esență, recurenta-pârâtă nu contestă strămutarea părinților reclamantei, ci susține că reclamanta s-a născut după data refugiului părinților, așa încât nu are calitatea de persoană strămutată.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea 189/2000, beneficiază de prevederile Ordonanței 105/1999 cetățeanul român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, între aceste persecuții fiind enumerată la lit. c) strămutarea într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
Norma metodologică din 14 februarie 2002, adoptată de Guvernul României pentru aplicarea prevederilor O.G. 105/1999, stabilește în art. 2 ce se înțelege prin persoană strămutată.
în acest sens, actul normativ precizat arată că prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, categorie în care se înscriu și persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate.
Cu privire la reclamantă, este cert că părinții acesteia s-au refugiat în anul 1940 urmare schimbului de populație ce a avut loc în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, orașul Bazargic, jud.Caliacra în localitatea Dragu, jud. Brăila și că aceasta s-a născut la data de 15 martie 1943, în timpul refugiului.
Situația juridică a copiilor minori este identică cu aceea a părinților, având în vedere prevederile art. 100 C. fam., text potrivit căruia, copilul minor locuiește la părinții săi.
în continuarea argumentelor care justifică acordarea drepturilor copiilor născuți în timpul refugiului părinților, se circumscriu și prevederile art. 7 din Decretul 31/1954, text potrivit căruia drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu.
Reclamanta s-a născut în perioada refugiului, așa încât situația părinților săi, de persoane refugiate, persecutate din motive etnice, se extinde și asupra acesteia, pentru că ea nu ar fi putut să aibă o altă situație decât aceea a părinților săi care și-au schimbat domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
înalta Curte constată că argumentele prezentate de judecătorul de fond sunt în acord cu practica unitară a instanței supreme, în sensul că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că "toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".
în raport cu prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 4 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 127/2002, înalta Curte reține că beneficiază de drepturile reparatorii și copiii născuți în perioada prevăzută de ordonanță, deoarece consecințele strămutării și îngrădirii libertății părinților se răsfrâng în mod implicit și asupra lor.
în consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal a reținut că reclamanta I.V. fiind născută la data de 15 martie 1943 în localitatea de strămutare a familiei sale, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Față de cele arătate, înalta Curte a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., a fost respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vrancea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 210/2011. Contencios → |
|---|
