ICCJ. Decizia nr. 2194/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2194/2011
Dosar nr. 117/59/2010
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Prima instanţă
1.Acţiunea reclamantei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R. SA - Timişoara a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Timişoara, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei formulate şi înregistrată din 05 noiembrie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
În urma inspecţiei fiscale efectuate la data de 27 martie 2009, reprezentanţii pârâtei au întocmit Raportul de inspecţie fiscală din 30 martie 2009 şi decizia de impunere din 30 martie 2009, înaintate societăţii la data de 07 aprilie 2009, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare în cuantum de 5.831.433 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar în sumă de 2.125.952 RON şi majorări de întârziere aferente în sumă de 3.705.481 RON.
Contestaţia formulată de societate împotriva actelor administrativ-fiscale, înregistrată la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din 05 noiembrie 2009 a fost respinsă ca tardivă prin Decizia nr. 450 din 14 decembrie 2009.
Reclamanta susţine că a înţeles să conteste Raportul de inspecţie fiscală numai sub aspectul erorilor de calcul ale organelor de inspecţie fiscală şi învederează faptul că, dând dovadă de bună-credinţă, a achitat suma de 3.117.654 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar, cu mult mai mult decât suma de 2.125.952 RON pe care trebuia să o achite.
2.Apărările pârâtei
Pârâta Direcţia Finanţelor Publice Timiş a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, pe cale de excepţie, să se constate lipsa calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că emitentul actelor contestate este Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că în mod corect organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că, faţă de data comunicării actelor contestate (07 aprilie 2009), contestaţia înregistrată la data de 5 noiembrie 2011 a fost formulată tardiv, în raport termenul prevăzut de O.G. nr. 92/2003 şi pct. 3.11 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003, conform cărora termenul pentru depunerea contestaţiei se împlinea la data de 08 mai 2009.
La data de 23 martie 2010, reclamanta şi-a precizat acţiunea arătând că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi nu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca lipsită de obiect, arătând că a fost soluţionată contestaţia reclamantei în sensul respingerii ca tardiv formulată, astfel că este lipsită de obiect cererea reclamantei privind obligarea la soluţionarea contestaţiei.
3.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 241 din 4 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta SC R. SA - Timişoara, reţinând, în esenţă, următoarele:
Acţiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât pârâta, prin decizia nr. 450 din 14 decembrie 2009, a soluţionat contestaţia formulată de reclamantă împotriva Raportului de inspecţie fiscală şi deciziei de impunere reţinând în mod corect că, faţă de data de 7 aprilie 2009, când au fost comunicate societăţii actele respective, contestaţia a fost înregistrată la pârâtă la data de 09 noiembrie 2009, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
II.Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC R. SA care a criticat-o pentru nelegalitate şi nmetemeinicia, arătând că prin acţiunea de contencios fiscal cu care a investit instanţa de judecată a solicitat ca pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să fie obligată să-i soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere din 30 martie 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş în baza Raportului de inspecţie fiscală din 2009, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în sarcina sa în valoare de 5831.433 RON, din care 2.125.952 RON impozit pe profit suplimentar şi 3.705 RON majorări de întârziere.
Recurenta a învederat că a achitat suma de 3.116.654 RON din datorie, pentru a nu creşte majorările de întârziere, însă situaţia de fapt descrisă de pârâtă şi reţinută de prima instanţă nu corespunde realităţii, deoarece ea a înţeles să conteste decizia de impunere din 2009 numai sub aspectul erorilor de calcul ale organelor de inspecţie fiscală.
Recurenta a arătat că organele fiscale au considerat nedeductibilă suma de 6.138.302,06 RON reprezentând cheltuieli de reparaţii şi modernizare, investiţii efectuate la noul sediu social achiziţionat de societate, precum şi la celelalte active ale acesteia, care au majorat valoarea mijlocului fix, astfel încât s-a calculat şi înregistrat amortizarea aferentă, aspect de care organele fiscale nu au ţinut cont.
A precizat recurenta că diferenţa de cheltuială aferentă modernizării neluate în calcul de organele fiscale este de 503.191,16 RON, astfel că impozitul pe profit datorat se diminuează cu această sumă, iar majorările de întârziere ar trebui corectate după calculele estimative ale reclamantei cu suma 773.864 RON pentru perioada 2003 - 2004.
S-a solicitat admiterea recursului şi obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei înregistrată la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din 5 noiembrie 2009 sub aspectul erorilor de calcul prezentate.
2.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de către Curtea de Apel Timişoara în sentinţa nr. 241 din 4 mai 2010.
În baza raportului de inspecţie fiscală din 7 martie 2009 Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a emis decizia de impunere din 30 martie 2009 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în sarcina recurentei-reclamante SC R. SA Timişoara în valoare de 5.831.433 RON, din care 2.125.952 RON impozit pe profit suplimentar şi 3.705.481 RON majorări de întârziere aferente, ambele înscrisuri fiind înmânate reprezentantului recurentei la data de 7 aprilie 2009, împrejurare necontestată de aceasta .
Recurenta a achitat parte din datorie, respectiv 3.117.654 RON, dar a înregistrat contestaţie la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din 5 noiembrie 2009, respinsă ca tardivă de către intimată prin decizia nr. 450 din 14 decembrie 2009, deoarece calea administrativ jurisdicţională de atac s-a exercitat cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Recurenta-reclamantă a susţinut că nu a fost corect soluţionată acţiunea prin care solicita obligarea intimatei la soluţionarea contestaţiei sale, care ar fi avut ca obiect pretinse erori materiale de calcul, fiind incidente dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., cererea de soluţionare a greşelilor materiale neavând prevăzut un termen de formulare.
Susţinerile recurentei sunt nefondate, deoarece dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. se aplică în cazul corectării greşelilor materiale din cuprinsul unei hotărâri sau al unei încheieri judecătoreşti, în lipsa unor dispoziţii contrare, acestea nefiind incidente în materie fiscală.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar interpreta altfel, cererea recurentei nu priveşte în nici un caz o „eroare materială” în sensul dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., ci un mod pretins eronat de stabilire a obligaţiilor fiscale prin decizia de impunere din 2009 şi Raportul de inspecţie fiscală din 2009, în sensul că nu s-ar fi ţinut cont la stabilirea impozitului pe profit suplimentar şi a accesoriilor aferente, de amortizarea înregistrată ca urmare a creşterii valorii mijloacelor fixe cu lucrări de modernizare, reparaţii, investiţii, or aceasta reprezintă o problemă de drept material, de aplicare a dispoziţiilor C. fisc. şi nicidecum o greşeală materială.
Prin urmare, situaţia invocată de recurentă nu putea fi analizată decât în cadrul contestaţiei pe care aceasta ar fi trebuit să o formuleze împotriva actelor administrativ fiscale care au nemulţumit-o, cu respectarea termenului de introducere a acestei contestaţii, prevăzut de art. 207 C. proc. fisc., sancţiunea prevăzută de text în cazul neformulării contestaţiei în termen fiind decăderea, astfel că nemulţumirile recurentei nu mai pot forma obiectul analizei nici de către organele jurisdicţionale fiscale, nici de către instanţa de judecată, din moment ce aceasta nu a respectat termenul prevăzut de lege.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de nici unul din motiv de casare sau de modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R. SA - Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 241 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2193/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2195/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
