ICCJ. Decizia nr. 2231/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2231/2011
Dosar nr. 953/54/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul U.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., S.R. prin M.F.P. şi D.G.F.P. Mehedinţi, obligarea pârâtelor la emiterea titlurilor de plată pentru suma de 417.352 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005 i-au fost stabilite despăgubiri pentru bunurile preluate abuziv în sumă de 417.352 lei, conform Deciziei nr. 3931 din 17 decembrie 2008 emisă de A.N.R.P.
La data de 08 ianuarie 2009, a mai arătat reclamantul, cu cererea care a făcut obiectul dosarului nr. 08955 din 08 ianuarie 2009, a făcut opţiunea de plată în numerar, însă, deşi a depus documentaţia necesară, nu au fost emise nici până în prezent titlurile de plată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.R.P. a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 182 pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008 şi art. 182 lit. a), Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările aduse de OUG nr. 81/2007, precum şi excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mehedinţi, cu motivarea că cererea formulată de reclamant este îndreptată împotriva unei autorităţi aparţinând administraţiei publice centrale.
Pârâta D.G.F.P. Mehedinţi, la rândul său, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa nr. 120 din 15 februarie 2010, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta A.N.R.P. şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că A.N.R.P. este o instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţată prin HG nr. 361/2005, în speţă fiind, deci, incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 279 din data de 21 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul U.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a înregistrat la A.N.R.P. cererea de opţiune sub nr. 08955 din 08 ianuarie 2009.
Evocând dispoziţiile art. 182 lit. a), Titlul VII al Legii 247/2005 şi art. 18.1 lit. a) din Normele de aplicare a acestei legi, potrivit cărora emiterea unui titlu şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoana îndreptăţită se face în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare, şi constatând că la momentul dezbaterii cauzei plata despăgubirilor în numerar s-a realizat până la cererea de opţiune înregistrată sub numărul 03018 din 20 februarie 2008, Curtea a apreciat creanţa solicitată de reclamant ca fiind certă şi lichidă, dar neexigibilă, acţiunea formulată de reclamant faţă de A.N.R.P. apărând astfel ca prematur formulată.
Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Mehedinţi, raportându-se la dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi art. 141 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi la obiectul acţiunii, respectiv achitarea despăgubirilor cuvenite reclamantului în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul U.M., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 18² pct. 5 din HG nr. 128/2008 privind modificarea şi completarea Normelor Metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, titlurile de plată pot fi emise cu prioritate în cazuri excepţionale, temeinic motivate, şi că a făcut dovada că se găseşte într-o asemenea situaţie, astfel încât, în situaţia sa, titlul se putea emite peste ordine.
4. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, şi îl va respinge, pentru următoarele considerente.
Astfel, cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurentului i-a fost emisă Decizia nr. 3931 din 17 decembrie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 417.352 lei, acesta optând pentru despăgubirea în numerar, cerere ce face obiectul dosarului nr. 08955/08 ianuarie 2009.
Conform dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 141 alin. (3) din aceeaşi lege, titlul de plată se emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare în contul A.N.R.P., în ordinea înregistrării cererilor de opţiune.
Necontestată este situaţia de fapt potrivit căreia plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităţilor financiare până la dosarul de opţiune cu nr. 03018 din 20 februarie 2008, iar cererii de opţiune a recurentului înregistrată sub 08955 din 08 ianuarie 2009 nu i s-a putut da curs din lipsa disponibilităţilor financiare în contul autorităţii pârâte.
Relevante sunt, în cauză, şi dispoziţiile art. III alin. (1) din OUG nr. 62/2010 care prevăd că „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţilor şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente".
Faţă de aceste dispoziţii normative, general obligatorii, susţinerile recurentului privind soluţionarea cu prioritate a unor cereri în situaţii excepţionale, făcându-se la referire la dispoziţii cu valoare inferioară, ce nu sunt reluate de către OUG nr. 62/2010, nu pot fi primite.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către U.M. împotriva Sentinţei civile nr. 279 din data de 21 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2233/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
