ICCJ. Decizia nr. 2224/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2224/2011
Dosar nr. 203/36/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
a. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.N.S., anularea comunicării nr. 75017 din 23 aprilie 2009 emisă de I.N.S. privind desfiinţarea funcţiei sale publice de conducere, anularea Ordinului nr. 363/2009, ordin prin care se dispune numirea sa în funcţia publică de execuţie de consilier superior treapta I din cadrul D.J.S. Tulcea, repunerea sa în situaţia anterioară emiterii actelor a căror anulare a solicitat-o şi acordarea de despăgubiri materiale constând în drepturi salariale neîncasate ce i se cuvin, indexate şi actualizate la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost numit prin Ordinul nr. 956/2005 al preşedintelui I.N.S. în funcţia publică de conducere de director executiv la D.J.S. Tulcea, iar prin actele administrative contestate a fost desfiinţată funcţia publică ocupată, în baza OUG nr. 37/2009, încetând raporturile de serviciu ale reclamantului, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile.
Reclamantul a criticat actele contestate pentru nelegalitate, arătând şi că OUG nr. 37/2009 pe care s-au „întemeiat" actele atacate a fost declarată neconstituţională şi în consecinţă nu poate produce nici un efect juridic.
b. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 260/ CA din 15 iulie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către N.N. şi, în consecinţă, a anulat actul nr. 75017 din 23 aprilie 2009 emis de I.N.S. privind desfiinţarea funcţiei publice de conducere ocupată de către reclamant, precum şi Ordinul nr. 363/2009 emis de Preşedintele I.N.S., a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de director executiv la D.J.S. Tulcea şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite şi cele efectiv încasate în funcţia de execuţie, precum şi la plata sumei de 1.099,99 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că adresa nr. 75017 din 23 aprilie 2009, denumită comunicare, prin care reclamantului i se aduce la cunoştinţă că funcţia sa publică de conducere pe care o deţinea se desfiinţează „în baza art. III din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice", urmând a beneficia de un preaviz de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, constituie un act administrativ în înţelesul dat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, anterior reproduse, şi este lovită de nulitate în condiţiile în care OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională.
Curtea a respins excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la repunerea reclamantului în situaţia anterioară, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 363/2009 şi excepţia lipsei timbrajului, invocate de către pârâtul I.N.S.
Instanţa a motivat că actul nr. 75017 din 23 aprilie 2009 se referă la eliberarea din funcţie a reclamantului, fiind emis în vederea executării legii, chiar nominate expres în cuprinsul său, OUG nr. 37/2009, şi care a stins un raport juridic, cel de serviciu, specific funcţiei publice de conducere pe care o deţinea reclamantul şi care potrivit actului nr. 75017 din 23 aprilie 2009 s-a desfiinţat, urmând ca acesta să beneficieze de un preaviz de 30 de zile calendaristice în perioada 23 aprilie 2009 – 22 mai 2009, fiind evident că reclamantul are un folos practic din obţinerea anulării acestui act, întrucât tinde a demonstra că desfiinţarea funcţiei sale, urmată de preaviz, în baza OUG nr. 37/2009, este nelegală şi are temei pentru a solicita repunerea sa în funcţia anterioară emiterii acestuia.
A mai arătat prima instanţă că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională şi potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie dispoziţiile acesteia şi-au încetat efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei în M. Of. al României, Guvernul nepunând în acord prevederile neconstituţionale cu Constituţia, situaţie în care pârâtul are obligaţia de a intra în legalitate şi deci, a reînfiinţa funcţiile desfiinţate contrar dispoziţiilor constituţionale.
Cu privire la cea de-a treia excepţia, Curtea a apreciat că de la data de 25 mai 2009 şi până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1629/2009 actul atacat a produs efecte juridice perfect legale, date fiind prevederile art. 147 din Constituţie, reclamantul, director executiv la D.J.S. Tulcea, numindu-se în funcţia publică de execuţie de consilier juridic treapta I din cadrul D.J.S. Tulcea; or, OUG nr. 37/2009 fiind declarată neconstituţională, nu se poate susţine că un act emis în baza acesteia poate produce efecte juridice valabile, dimpotrivă, toate actele juridice emise în baza acesteia sunt lovite de nulitate, fiind emise în baza unui act normativ care încalcă legea fundamentală.
Excepţia netimbrării acţiunii a fost respinsă pentru considerentul că în Legea nr. 188/1999 s-a prevăzut că dispoziţiile sale se completează cu alte dispoziţii legale în măsura în care nu sunt cuprinse în lege, printre care şi Codul Muncii care, la art. 285, prevede că sunt scutite de taxa de timbru şi timbru judiciar cauzele privind soluţionarea conflictelor de muncă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.
c. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul I.N.S., criticând-o pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond nulitatea Ordinului nr. 363/2009, prin prisma faptului că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, în condiţiile în care deciziile Curţii Constituţionale au efecte numai pentru viitor, şi că nu a motivat dispoziţia privind plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite şi cele efectiv încasate în funcţia de execuţie, eronat admise, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada existenţei vreunui prejudiciu.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, şi îl va respinge, pentru următoarele considerente.
Intimatul - reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ adresa nr. 75017 din 23 aprilie 2009, denumită comunicare, prin care reclamantului i se aduce la cunoştinţă că funcţia sa publică de conducere pe care o deţinea se desfiinţează în baza art. III din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, urmând a beneficia de un preaviz de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, şi Ordinul nr. 363/2009 emis de către I.N.S., prin care s-a dispus dispune numirea sa în funcţia publică de execuţie de consilier superior treapta I din cadrul D.J.S. Tulcea.
Ambele acte contestate au fost emise, în esenţă, în baza OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Astfel, deciziile contestate au fost lipsite de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la OUG nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimatul deţinea, în baza Ordinului nr. 956/2005 al preşedintelui I.N.S., funcţia publică de conducere de director executiv la D.J.S. Tulcea, funcţie pe care a pierdut-o în urma aplicării OUG nr. 37/2009.
În lumina considerentelor deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin OUG nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, faţă de situaţia de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatului în funcţia publică corespunzătoare apare justă şi legală.
În aceste condiţii, obligarea recurentei-pârâte la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite şi cele efectiv încasate de către intimatul-reclamant în funcţia de execuţie apare ca justă şi întemeiată, în condiţiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurentă, intimatul a suferit în mod concret un prejudiciu constând în diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele care i s-ar fi cuvenit în situaţia în care actul nelegal nu ar fi intervenit.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către I.N.S. împotriva Sentinţei civile nr. 260/ CA din data de 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2226/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
