ICCJ. Decizia nr. 2223/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2223/2011
Dosar nr. 10666/2/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.M.F.P.S. şi I.G.M., anularea în tot a Deciziei nr. 274 din 13 octombrie 2009 emisă de I.G.M. şi în temeiul art. 143 alin. (1), (2) şi (4) coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului unilateral contestat până la soluţionarea pe fond a cauzei; reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior de Director Coordonator Adjunct în D.S.S.M. în cadrul I.T.M. Gorj cu luarea în considerare a prevederilor art. 78 alin. (2) C. muncii; obligarea pârâţilor în solidar la plata unor despăgubiri, reprezentând suma drepturilor salariale şi a prestaţiilor de asigurări sociale ce i se cuveneau la data emiterii deciziei până la reintegrarea efectivă, sume indexate, majorate şi reactualizate.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că a fost numit prin Ordinul nr. 1287/2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în funcţia de Director Coordonator Adjunct în D.S.S.M. în cadrul I.T.M. Gorj, ca urmare a promovării examenului susţinut pentru ocuparea acestei funcţii, încheind contractul de Management nr. 121 din 26 mai 2009, iar prin Decizia nr. 274 din 13 octombrie 2009 s-a dispus încetarea contractului de management, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 105/2009.
Reclamantul a criticat Decizia contestată, arătând că a fost emisă fără să existe un temei ce să justifice încetarea contractului de management nr. 121 din 26 mai 2009 şi cu încălcarea interdicţiei instituite de art. 60 alin. (1) C. muncii, respectiv pe perioada cât acesta se afla în incapacitate temporară de muncă.
b. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 2361 din 18 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de către R.V. şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 274/2009 emisă de către I.T.M., respingând, ca neîntemeiate, cererea de suspendare a Deciziei nr. 274/2009, cererea de reintegrare a reclamantului şi de acordare a drepturilor salariale cuvenite.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că motivele de revocare a contractului de management nr. 121 din 26 mai 2009, invocate de către pârâta I.T.M., şi anume abrogarea OUG nr. 37/2009 şi aplicarea art. 9 din contractul de management nr. 121 din 26 mai 2009 ce vizează motivele de încetare a contractului nu sunt întemeiate.
Astfel, a constatat Curtea, pe de o parte, dispoziţiile OUG nr. 105/2009 nu pot fi interpretate în sensul revocării din funcţie a directorilor coordonatori sau a altor persoane cu funcţii de conducere numite anterior adoptării ordonanţei respective, iar, pe de altă parte, nefiind caz (explicit sau implicit) de revocare din funcţie/încetare a contractului de management, ordonanţa respectivă nu ar putea fi invocată nici în legătură cu aplicarea art. 9 alin. (1) lit. c) din contractul de management.
Prima instanţă a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 274 din 13 octombrie 2009, reţinând că actul atacat a fost pus în executare prin eliberarea sa din funcţia deţinută, precum şi cererea de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută anterior, pentru considerentul că acest act a fost emis în temeiul dispoziţiilor OG nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale.
A respins Curtea şi excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile, a necompetenţei Curţii de Apel Bucureşti şi a lipsei calităţii procesuale pasive a M.M.F.P.S., invocate de către acest pârât, arătând că la termenul din data de 04 mai 2019, reclamantul a depus la dosar plângerea prealabilă adresată M.M.F.P.S., că Decizia contestată este emisă de o autoritate publică centrală, respectiv M.M.F.P.S. – I.T.M., iar, cu privire la cea din urmă excepţie, numirea reclamantului s-a făcut prin Ordin al M.M.F.P.S., revocarea urmând a avea acelaşi regim juridic.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termenul legal, atât pârâtul M.M.F.P.S., cât şi pârâta I.T.M., criticând-o pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ C. proc. civ.
a) Recursul formulat de către M.M.F.P.S.
Acesta a susţinut că în mod nelegal a respins instanţa de fond excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile, a necompetenţei Curţii de Apel Bucureşti în condiţiile în care cauza dedusă judecăţii reprezintă un litigiu de muncă, şi a lipsei calităţii procesuale pasive a M.M.F.P.S., că acţiunea reclamantului nu a fost timbrată şi deci trebuia anulată, solicitând, în subsidiar, respingerea acesteia, pe fond, ca neîntemeiată.
b) Recursul pârâtei I.T.M.
Această recurentă a susţinut că Decizia nr. 274/2009 a fost legal emisă în condiţiile adoptării OUG nr. 105/2009, că reintegrarea reclamantului nu mai este posibilă în condiţiile în care OUG nr. 37/2009, în temeiul căruia a fost numit, a fost declarată neconstituţională, iar prin anularea deciziei atacate se ajunge la situaţia reactivării OUG nr. 37/2009 şi că, pe de altă parte, revocarea din funcţie a intimatului-reclamant a fost legal dispusă în condiţiile contractului de management nr. nr. 121/26 mai 2009.
4. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele.
a. Cu privire la recursul formulat de către M.M.F.P.S.
Instanţa de fond a respins în mod temeinic excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile şi necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte soluţionarea prezentului litigiu.
Astfel, la dosarul de fond a fost depusă dovada îndeplinirii procedurii prealabile de către intimatul-reclamant R.V., în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prezenta cauză are ca obiect revocarea unui funcţionar public, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 ce prevăd competenţa instanţelor de contencios administrativ în analizarea legalităţii actelor ce privesc încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, competenţă stabilită, în concret, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit rangului autorităţii emitente a actului contestat, în speţă o autoritate publică centrală, I.T.M.
În temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (a) din Legea nr. 146/1997, cererea este scutită de plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar.
În consecinţă, argumentele recurentului M.M.F.P.S. privind aceste aspecte sunt neîntemeiate.
Recursul M.M.F.P.S. este însă fundamentat şi va fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte este învestită, prin prezentul recurs, cu examinarea sentinţei civile nr. 2361 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. 274 din 13 octombrie 2009, emisă de către I.T.M.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul M.M.F.P.S., face parte din categoria excepţiilor procesuale de fond, peremptorii şi dirimante.
Calitatea procesuală pasivă presupune ca persoana chemată în judecată, pârâtul din cauză, să fie subiect al raportului juridic dedus judecăţii.
Or, actul administrativ a cărui anulare s-a cerut a fost emis de către I.T.M., astfel încât M.M.F.P.S. nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii, pentru a avea calitate procesuală pasivă.
De altfel, între pârâtul M.M.F.P.S. şi reclamant nu există un raport juridic de funcţie.
Prin prisma celor expuse mai sus, recursul declarat de M.M.F.P.S. este fondat.
b) Referitor la recursul pârâtei I.T.M.
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 274 din 13 octombrie 2009, emisă de către I.T.M., prin care această recurentă a dispus încetarea contractului de management nr. 121 din 26 mai 2009, dispoziţie emisă esenţialmente în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că actul contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 105/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la OUG nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele administrative şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Independent de acest considerent ţinând de evoluţia legislativă, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, că art. 9 din contractul de management nr. 121 din 26 mai 2009 nu poate constitui, prin el însuşi, un temei al încetării contractului fără o motivare care să justifice măsura aplicată.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de I.T.M. ca nefondat, şi, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de M.M.F.P.S. şi va modifica în parte sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului faţă de acest pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către I.T.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2361 din data de 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul formulat de către M.M.F.P.S. împotriva Sentinţei civile nr. 2361 din data de 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamantului faţă de pârâtul M.M.F.P.S. ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
