ICCJ. Decizia nr. 2348/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2348/2011
Dosar nr. 1421/2/2009
Şedinţa publică de la 19 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Judecata în primă instanţă
Reclamanta SC A.G.R. SRL a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Normele privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 1008 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii Publice şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi publicat în M. Of. nr. 496/2.07.2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că face parte din grupul de SC A.G.R. SRL cunoscut îndeosebi ca producător de produse alcoolice în România din care face parte şi titulara mărcii combinate A. înregistrate la O.S.I.M., în vigoare până la data de 9 iunie 2014. În cadrul aceluiaşi grup de societăţi, au înregistrate atât la nivel comunitar cât şi în alt stat european, Grecia, o serie de alte mărci combinate A., mărci cu privire la care are un drept de folosinţă acordat de titularul înregistrat al mărcii.
S-a mai arătat că elementul comun al tuturor mărcilor combinate înregistrate A., îl constituie reprezentarea grafică a etichetei produselor, băuturi alcoolice, care conţine un număr de stele ca elemente figurative care au corespondent în calitatea produsului respectiv, A.7*, A.5* şi A.3*, fără legătură cu gradul de maturare şi/sau învechire a băuturi.
De menţionat, arată reclamanta, este faptul că băuturile A. produse de ea se încadrează în noţiunea de băuturi spirtoase şi nu în aceea de „băuturi tradiţionale româneşti supusă obiectului de reglementare al Ordinului contestat”.
Cu privire la acest ordin, reclamanta a formulat o plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea acestuia, în parte, însă, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor i-a transmis un răspuns negativ iar celelalte autorităţi nu i-au trimis nici un răspuns.
La termenul din 17 februarie 2010, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pus în discuţia părţilor admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulată de Organizaţia Patronală a Industriei Alcoolului şi Băuturilor Alcoolice-G., pronunţarea asupra acestei cereri fiind amânată la termenul din 17 martie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 1378 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie formulată de Organizaţia Patronală a Industriei Alcoolului şi Băuturilor Alcoolice-G. şi a anulat dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Normele prind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti probate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, emis de pârâţi.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că, în cauză, reclamantei i-a fost încălcat dreptul de proprietate intelectuală consacrat de prevederile art. 1, 2, 4, 35 şi următoarele din Legea nr. 84/1998 şi recunoscut şi de pct. 13 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 110 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că prin prevederile contestate statul român, prin pârâţi, îşi încalcă obligaţia constituţională prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţia României de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Textul atacat nu face decât sa introducă confuzie în rândul consumatorului român şi nu dă consumatorului informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să aleagă acel produs care corespunde exigenţelor lui.
Totodată s-a invocat şi incidenţa dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 21/1996, deoarece concurenţa este într-adevăr denaturată atâta timp cât pe piaţă se vor comercializa produse interne care pe etichetă vor avea numărul de stele în funcţie de anii de maturare şi produse identice sau similare importate la care numărul de stele nu va avea nicio legătură cu anii de învechire.
2.Recursul pârâţilor
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală au declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care au criticat-o pentru nelegalitate în termenul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond s-a aflat în eroare atunci când a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi a analizat în mod superficial situaţia de fapt, dând o interpretare proprie, peste dispoziţiile normei legale aplicabile în speţă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, autoritatea pârâtă susţine că instanţa de fond în considerentele hotărârii recurate a interpretat normele legale supuse judecăţii dincolo de sensul pe care legiuitorul l-a acordat şi nu a arătat motivele pentru care s-au înlăturat apărările recurentei-pârâte, apreciind că în analiza dispoziţiilor contestate, instanţa trebuia să se limiteze la o analiză din punct de vedere al legalităţii şi în nici un caz din punct de vedere al oportunităţii acestora.
Recurenta-pârâtă critică sentinţa atacată pentru nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi motivează că nu au fost analizate mai multe aspecte ce vizau legalitatea actului administrativ cu referire la soluţionarea cererii de suspendare a ordinului, fără a se verifica finalitatea respectivei cauze, în sensul că deşi iniţial cererea de suspendare a executării a fost admisă, prin decizia nr. 816 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmare admiterii recursului, a fost modificată în tot sentinţa în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Totodată invocă pretinsa legalitate a Ordinului din perspectiva respectării cerinţelor formale invocate de recurentă şi prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi respectarea prevederilor art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, susţinând, că Instanţa de fond nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a arătat la rândul său că sentinţa este nelegală, pentru că instanţa de fond s-a raportat cu precădere la norma internă, deşi fiind în prezenţa unui Regulament şi a efectelor pe care acesta le produce in statele membre UE, instanţa avea obligaţia de a verifica temeinicia pretenţiei strict in raport de dispoziţiile acestuia şi. abia apoi, in măsura in care norma comunitara nu reglementa situaţia dedusa judecaţii, sa se raporteze la normele interne.
În acest sens arată că s-a reţinut doar o singură dispoziţie din Regulament, deşi acesta era aplicabil in integrum, fiind obligatoriu în toate elementele sale, şi se aplica direct în toate statele membre, iar legiuitorul comunitar obliga statul membru sa eticheteze băuturile spirtoase în funcţie de vechime, fără însă a stabili şi însemnul ce urmează a fi folosit, aceasta fiind lăsat la latitudinea fiecărui stat membru.
Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate intelectuală reglementată de art. 1, 2, 3, 4. şi următoarele, Legea nr. 84/1998, recunoscut prin pct. 13 din preambulul Regulamentului, arată că acesta reglementează dispoziţiile Acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală TRIPS, acord care, vizează marca comunitară înregistrată. Or, reclamanta nu deţine o marcă comunitară înregistrata, ci una naţională.
O altă critică vizează neinvestirea instanţei de fond cu o solicitare de anulare a actelor primare care au stat la baza emiterii ordinului atacat şi susţine recurenta-pârâtă că de fapt nici nu se impunea o motivare în fapt şi în drept a acestora, cât timp actul atacat a fost emis urmare unui Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului.
În continuare, recurenta-pârâtă expune consideraţii generale relativ la legalitatea dispoziţiilor atacate apreciind că prevederea art. 7 alin. (6) este în fapt în folosul consumatorilor, deoarece se aplică o politică unitară pe plan naţional cu privire la inscripţionarea elementului figurativ „stea" care asigură mediul concurenţial loial şi echitabil şi o informare corectă a consumatorului.
3.Apărările intimatei-reclamante
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatul-reclamant SC A.G.R. SRL a solicitat, respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a constatat corect că dispoziţiile atacate încalcă prevederile comunitare din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 şi respectiv nelegalitatea transpunerii Regulamentului european prin adoptarea ordinului în forma contestată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă SC A.G.R. SRL a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Normele privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor tradiţionale româneşti aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii Publice şi Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor publicat în M. Of. nr. 496/02.07.2008, care au următorul conţinut: „Pentru băuturile reglementate prin prezentul ordin, care se supun maturării şi învechirii, în recipiente potrivite, înainte de îmbuteliere, este admisă înscrierea de elemente figurative sub formă de stea pe etichete sau pe ambalai; numărul de stele corespund anilor de maturare-învechire înainte de îmbuteliere, astfel: 3 stele - minimum 3 ani; 5 stele - minimum 5 ani şi 7 stele - minimum 7 ani; utilizarea acestor elemente figurative, precum şi a oricăror elemente figurative similare pentru alte băuturi spirtoase decât cele definite prin prezentele norme şi prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 110/2008 este interzisă".
Ordinul menţionat a fost adoptat ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 110/2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase.
Adoptarea Regulamentului (CE) nr. 110/2008 a fost necesară pentru „clarificarea normelor aplicabile în domeniul definirii, al desemnării, al prezentării şi al etichetării băuturilor spirtoase, precum şi în domeniul protecţiei indicaţiilor geografice ale anumitor băuturi spirtoase"(primul paragraf din Preambul)
Art. 6 din Regulamentul nr. 110/2008 - Legislaţia statelor membre prevede:
„(1) în aplicarea unei politici de calitate pentru băuturile spirtoase produse pe propriul lor teritoriu, în special pentru indicaţiile geografice înregistrate în anexa III sau pentru instituirea unor noi indicaţii geografice, statele membre pot stabili norme mai stricte decât cele din anexa II privind producerea, desemnarea, prezentarea şi etichetarea, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar.
(2) Statele membre nu interzic şi nu restricţionează importul, vânzarea sau consumul de băuturi spirtoase care respectă cerinţele prezentului regulament".
Băuturile A. produse de intimata-reclamantă se încadrează în noţiunea de băuturi spirtoase aşa cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 110/2008 şi nu în noţiunea de „băuturi tradiţionale româneşti" supusă obiectului de reglementare al Ordinului contestat,în cauză făcându-se dovada existenţei unor mărci combinate A. înregistrate atât la nivel naţional cât şi la nivel comunitar (inclusiv în alt stat european, Grecia) având ca titulari societăţi din grupul A., pentru toate mărcile fiind comună reprezentarea grafică a etichetei produselor care conţine un anumit număr de stele ca elemente figurative care au corespondent în calitatea produsului respectiv - A.7*, A.5* şi A.3*, fără legătură cu gradul de maturare şi/sau învechire a băuturii şi că intimatei-reclamante i s-a acordat dreptul de folosinţă asupra mărcilor înregistrate A. de către titularii înregistraţi ai acestor mărci.
Prima instanţă a anulat dispoziţiile art. 7 alin. (6) din ordinul contestat, apreciind că acestea contravin Regulamentului nr. 110/2008 al Parlamentului şi al Consiliului nr. 15 ianuarie 2008, încalcă dreptul de proprietate intelectuală consacrat de prevederile art. 1, 2, 4, 35 şi următoarele din Legea nr. 84/1998 şi recunoscut şi în pct. 13 din preambulul Regulamentului, precum şi libertatea circulaţiei mărfurilor.
Răspunzând punctual criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi reţinută, pentru că în considerentele sentinţei sunt expuse în mod logic şi convingător argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată, judecătorul fondului indicând motivele pentru care a înlăturat apărările autorităţilor pârâte cu respectarea deplină a cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..
Referitor la pretinsa eroare în care s-a aflat instanţa de fond atunci când a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi a analizat în mod superficial situaţia de fapt, aşa cum s-a arătat nu există contradicţie în considerentele hotărârii recurate prin care s-au analizat legalitatea dispoziţiilor contestate prin raportare la Regulamentul (CE) nr. 110/2008, la legislaţia naţională şi situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Cu privire la prevederile comunitare, respectiv art. 6 din Regulament, se constată că într-adevăr legiuitorul comunitar a prevăzut posibilitatea statelor membre de a adopta norme mai stricte decât cele comunitare.
În cauză, s-a procedat la implementarea Regulamentului nr. 110/2008, însă normele cuprinse în ordinul atacat adaugă nepermis la regulament, astfel cum susţine intimata-reclamantă în concordanţă cu hotărârea recurată, fiind încălcate principiile liberei circulaţii a mărfurilor, a liberei concurenţe pe piaţa comunitară şi a reglementărilor în materia dreptului proprietăţii intelectuale.
Interdicţia utilizării elementelor figurative sub formă de stea pentru alte băuturi spirtoase decât cele definite prin Norme, respectiv pentru „băuturi tradiţionale româneşti" care se supun maturării şi învechirii încalcă prevederile comunitare invocate având în vedere că nu reprezintă o măsură care să permită existenţa unui nivel ridicat de calitate a băuturilor spirtoase vizate de Regulament.
Prima instanţă a constatat în mod corect nelegalitatea prevederilor contestate care condiţionează numărul de stele din reprezentările grafice de numărul anilor de maturare, învechire, înainte de îmbuteliere, deoarece încalcă prevederile Regulamentului care permit stabilirea unor norme mai stricte în acest domeniu, dar numai în măsura în care sunt compatibile cu dreptul comunitar şi numai dacă nu se încalcă dispoziţiile art. 6 alin. (2) din acest Regulament, în sensul că nu pot interzice şi restricţiona importul, vânzarea sau consumul de băuturi spirtoase care respectă cerinţele regulamentului.
Critica recurentei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor privind modalitatea în care instanţa de fond a analizat dispoziţiile contestate, atât din punct de vedere al legalităţii cât şi sub aspectul oportunităţii adoptării actului contestat, nu pot fi reţinute în condiţiile în care judecătorul fondului s-a pronunţat asupra motivelor pentru care intimata-reclamantă a solicitat anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 368/1160/212 din 13 iunie 2008, exercitând un control jurisdicţional atât al legalităţii cât şi al oportunităţii adoptării actului administrativ în condiţiile în care s-a invocat încălcarea principiului proporţionalităţii şi depăşirea limitelor puterii discreţionare a autorităţilor administrative faţă de modalitatea de implementare pe plan naţional a Regulamentului comunitar, prin adoptarea unor norme mai stricte decât cele din Regulament care, produceau consecinţe semnificative pe piaţa autohtonă de profil, ceea ce impunea fundamentarea deciziei naţionale de a adopta o astfel de normă mai strictă, fie în preambulul actului de transpunere, fie cu ocazia referatelor de aprobare, aşa cum susţine întemeiat intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Dispoziţiile Legii nr. 24/2000 nu au făcut obiectul motivelor de nelegalitate invocate prin acţiune, astfel că instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii actului contestat, reţinând nelegalitatea art. 7 alin. (6) din Norme, pentru încălcarea normelor comunitare şi a principiilor menţionate aşa cum s-a reţinut în considerentele sentinţei recurate.
Din această perspectivă sunt nefondate şi criticile recurentului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale , care susţine că instanţa de fond s-a raportat cu precădere la norma internă.
Împrejurarea că cererea de suspendare a executării acestui act administrativ a fost respinsă ca urmare a admiterii recursului pârâtelor, nu poate constitui un argument în fundamentarea legalităţii normelor contestate şi implicit respingerea acţiunii în anulare, deoarece soluţionarea unei cereri de suspendare se justifică pe condiţiile care ţin de admisibilitatea acesteia conform art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 şi nu de aspecte care ţin de fondul cauzei.
Referitor la inaplicabilitatea dispoziţiilor din materia dreptului de proprietate intelectuală, susţinute de recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Înalta Curte constată că aceste motive nu pot fi reţinute deoarece necesitatea respectării drepturilor de proprietate intelectuală rezultă din cuprinsul Regulamentului nr. 110/2008, actul normativ comunitar care a generat necesitatea adoptării Normelor contestate, unde la pct. 13 din Preambulul Regulamentului se reţine că: „este important să se ţină seama în mod adecvat de dispoziţiile Acordului privind aspecte legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS"), în special ale art. 22 şi 23, şi de dispoziţiile Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, care sunt parte integrantă a Acordului de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (3)".
Adoptarea Normelor contestate trebuia corelată cu celelalte dispoziţii legale în vigoare, atât interne cât şi comunitare, precum şi a drepturilor recunoscute în baza acestora, respectiv şi a dreptului la marcă, astfel cum este recunoscut prin art. 1 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi prin prevederile Directivei 89/104/EEC şi ale noii Directive 2008/95 pentru armonizarea legislaţiei statelor membre cu privire la mărci (care abrogă Directiva 89/104/EEC).
Faţă de aceste considerente, motivele de recurs care vizează legalitatea ordinului contestat, nu pot fi reţinute, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente în raport cu împrejurările cauzei.
2.Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile pârâţilor, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, împotriva sentinţei civile nr. 1378 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2346/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2362/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
