ICCJ. Decizia nr. 2486/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2486/2011
Dosar nr. 814/45/2009
Şedinţa publică de la 3 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul D.C. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură solicitând anularea Ordinului nr. 1135 din 28 mai 2009 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale ca neconstituţional şi nelegal, emiterea deciziilor necesare în vederea înregistrării în cartea de muncă a evoluţiei situaţiei sale juridice şi obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa de 50% din salariul de bază neacordată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii arătând că ordinul contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009.
Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât actul administrativ a cărui anulare o solicită reclamantul a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
În data de 13 august 2010, reclamantul şi-a modificat acţiunea în sensul că solicită doar obligarea pârâtelor la plata diferenţei de 50% din majorarea salarială neacordată în perioada 15 august 2009-08 decembrie 2009 .
Prin sentinţa nr. 8 din 10 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a admis acţiunea, astfel cum a fost modificată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, obligând pârâtele la plata către reclamant a diferenţei de 50% din majorarea salarială acordată în perioada 15 august 2009-08 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Având în vedere adresele înaintate de reclamant pârâţilor, în urma cărora pârâta Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a emis Ordinul nr. 2700/2009 prin care a revocat practic Ordinul nr. 1135/2009 iar ulterior Ordinul nr. 354/2010 prin care a încetat Ordinul 2700/2009, instanţa de fond a constatat că excepţia lipsei plângerii prealabile este nefondată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prima instanţă a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale are calitatea de angajator a reclamantului, fiind emitentul Ordinelor de numire a sa în funcţie publică, iar stabilirea şi acordarea diferitelor sporuri sau drepturi suplimentare aferente unui raport de muncă sau de serviciu, constituie un atribut ce aparţine exclusiv angajatorului.
Pe fondul cauzei , Curtea de apel a constatat că angajatorul a aplicat greşit dispoziţiile legale privind majorarea salarială, reclamantul fiind îndreptăţit la 75%, întrucât nu era nou angajat în sistem ci trecea de la funcţia de şef birou IT, pe care o ocupase anterior, la cea de director coordonator adjunct, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 606/2009 şi nu ale art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009.
Concluzionând, instanţa de fond a observat că , în cauză, pârâta a emis Ordinul nr. 3127 din 9 decembrie 2009 prin care a recunoscut implicit că reclamantul are dreptul la o majorare a salariului de bază de 75% , însă aceasta i-a fost acordată doar începând cu data de 09 decembrie 2009, perioada pentru care reclamantul nu a primit diferenţa de 50% din majorarea salarială fiind 15 august 2009-08 decembrie 2009.
Împotriva sentinţei nr. 8 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal , în termen legal au declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic. Or, în speţă, Ordinul nr. 1135 din 28 mai 2009 a fost emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar nu de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi concursul pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Vaslui a fost organizat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pe fond, acţiunea reclamantului nu este întemeiată. Prin semnarea contractului de management de către reclamant cu angajatorul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, acesta şi-a exprimat acordul cu privire la drepturile salariale stabilite pentru exercitarea funcţiei de director coordonator adjunct, domnul D.C. beneficiind de un salariu de 1739 lei majorat cu un procent de 25%.
La data de 9 decembrie 2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în calitate de angajator a emis Ordinul nr. 3127 prin care i s-a acordat reclamantului o majorare de 75% a salariului de bază, conform H.G. nr. 606/2009. prin urmare de la data respectivă şi până la reintegrarea în funcţia publică de director executiv adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Vaslui, acesta a beneficiat de salariul majorat cu 75%.
În recursul său, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a arătat, în esenţă, următoarele:
Faţă de cererea de modificare a acţiunii , făcută de reclamant, prin care a arătat că înţelege să solicite numai obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa de 50% din salariul de bază, în cauză nu se mai justifică prezenţa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întrucât drepturile salariale se plătesc de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, iar nu de către minister.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa în mod greşit a reţinut incidenţa prevederilor art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 606/2009 şi nu a prevederilor art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Aşa cum rezultă din dosar, reclamantul a fost numit în funcţia de conducere de director coordonator adjunct, desfăşurându-şi activitatea în baza unui contract de management, astfel cum prevedeau dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009, raportul de serviciu al acestuia fiind suspendat de drept. În această calitate, reclamantul a beneficiat de un salariu de bază majorat cu 25%, potrivit H.G. nr. 606/2009. Aşadar, reclamantul nu mai putea beneficia de majorarea de salariu de 75%, după semnarea contractului de management, fapt produs la data de 15 august 2009, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (2) din actul normativ mai sus amintit.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de control judiciar constată că ambele autorităţi pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză, după cum corect a reţinut judecătorul fondului.
Astfel, în ceea ce o priveşte pe pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în condiţiile în care reclamantul a pretins plata unor drepturi salariale, obligaţie ce îi incumbă acestei pârâte şi în cadrul căreia funcţionează Centrul Judeţean Vaslui, unde îşi desfăşoară activitatea domnul D.C., are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la faptul că această autoritate pârâtă este emitentul actelor administrative contestate de către reclamant prin acţiunea introductivă.
Pe fondul cauzei, constată instanţa de recurs, criticile formulate de către cei doi pârâţi sunt neîntemeiate. După cum bine a reţinut judecătorul fondului, prevederile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009 se aplică doar personalului nou încadrat, în timp ce pentru personalul aflat în funcţie la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 se aplică prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol. Or, reclamantul D.C. nu a fost o persoană nou încadrată în cadrul Centrului Judeţean Vaslui al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Personalul nou încadrat, în sensul art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 606/2009 se referă la persoanele care veneau din afara sistemului (în speţă, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centru Judeţean Vaslui), şi care au ocupat o funcţie de conducere în baza concursului organizat conform O.U.G. nr. 37/2009.
Or, reclamantul, anterior ocupării prin concurs a funcţiei de director coordonator adjunct, a avut calitatea de funcţionar public în cadrul Centrului judeţean Vaslui, astfel că, îi sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 606/2009, fiind îndreptăţit la o majorare a salariului cu până la 75%, conform acestui text legal.
Semnificativ în speţă este şi că prin Ordinul nr. 3127 din 9 decembrie 2009 i s-a acordat reclamantului majorarea salariului în cuantum de 75% începând însă cu data emiterii ordinului respectiv, astfel că este îndreptăţit la diferenţa solicitată şi pentru perioada 15 august 2009-8 decembrie 2009, aşa cum s-a pronunţat prima instanţă.
Judecătorul fondului a reţinut corect că semnarea contractului de management în care se prevedea o majorare doar de 25% din salariu nu are relevanţă deoarece este de principiu că salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, potrivit art. 38 C. muncii coroborat art. 117 din Legea nr. 188/1999, astfel că nu i se poate refuza reclamantului beneficiul art. 4 alin. (2) din actul normativ precitat.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 8 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2458/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2487/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
