ICCJ. Decizia nr. 2496/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2496/2011
Dosar nr. 1661/36/2009
Şedinţa publică de la 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 271 din 22 iulie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul - Serviciul public de impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului local Constanţa, ca nefondată şi a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 595 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că în urma inspecţiei fiscale desfăşurată în cursul anului 2009 la Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA, a fost emisă decizia de impunere din 10 iulie 2009, prin care au fost stabilite în sarcina acesteia următoarele obligaţii de plată relevante, fiind contestate parţial în prezenta cauză:
- impozit pe clădiri în cuantum de 487.761 RON şi 49.264 RON accesorii calculate până la 10 iulie 2009;
- impozit pe teren în cuantum de 75.681 RON şi 75.009 RON accesorii calculate până la data de 10 iulie 2009.
Împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin dispoziţia din 08 septembrie 2009, organul fiscal reţinând în esenţă aspectele invocate şi prin întâmpinare, respective, faptul că impozitarea s-a făcut cu data de 1 a lunii următoare recepţiei lucrărilor, nefiind relevante înscrisurile ulterioare.
În privinţa impozitului pentru teren, organul fiscal de control a apreciat că tribunele stadionului nu pot fi considerate construcţii, astfel că suprafaţa ocupată de acestea nu poate fi exclusă de la calculul impozitului pe teren.
Pentru impozitul pe clădiri, organul de control fiscal a avut în vedere dispoziţiile art. 254 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 571/2003 şi Normele metodologice de aplicare a art. 254 din C.fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în vigoare la data efectuării controlului şi emiterii deciziei de impunere, stabilind următoarele:
Pentru anul 2004 - Clădirea, reprezentând Gară maritimă a fost recepţionată la 20 septembrie 2004, neavând relevanţă data la care lucrarea a fost pusă în funcţiune după remedierea viciilor lucrării, relevantă fiind data recepţiei lucrării. În cazul în care s-au făcut modernizări ale clădirii, acest fapt ar fi atras o recalculare a impozitului care era datorat de la data de 1 a lunii următoare recepţiei, respectiv din 01 octombrie 2004.
Pentru anul 2005 - lucrarea ce constituie "noua rampă ecologică şi închiderea celei existente" a fost recepţionată în perioada 25 august-02 septembrie 2005 şi finalizată la data 02 august 2005. Finalizarea lucrărilor neterminate nu prezintă relevanţă din punct de vedere fiscal, situaţia neputând fi încadrată nici în noţiunea de "îmbunătăţire" a lucrării, ceea ce ar fi atras o recalculare a impozitului, dar în niciun caz un calcul al impozitului după data finalizării acestor "lucrări neterminate". Impozitul se datorează în acest caz începând cu 01 septembrie 2005.
Pentru anul 2007 - în ceea ce priveşte bunul cu nr. de inventar, reclamanta a afirmat că este relevant procesul verbal de punere în funcţiune, deşi factura privind transferul dreptului de proprietate a fost emisă anterior.
Relevant este momentul în care clădirea a fost dobândită şi nu cel în care clădirea a fost pusă în funcţiune, respectiv data emiterii facturii - 29 decembrie 2006.
În privinţa bunului cu nr. de inventar reprezentând clădire policlinică, acesta a fost recepţionat, potrivit afirmaţiilor reclamantei, la 13 iulie 2007, astfel că impozitul este datorat începând cu 01 august 2007.
Întrucât pentru bunul cu nr. de inventar - Clădire Post control - instalaţii termice, ce făcea parte dintr-un lucrare mai mare, s-a făcut o recepţie parţială la 23 iulie 2007, impozitul pentru această lucrare este datorat începând cu 01 august 2007, urmând ca la finalizarea lucrării să se recalculeze impozitul pentru întreaga construcţie.
Pentru anul 2008 - în privinţa bunurilor cu nr. de inventar şi, reclamanta datorează impozit cu ziua de 1 a lunii următoare recepţiei lucrării, în primul caz, începând cu 01 iulie 2007, iar în cel de-al doilea caz, începând cu 01 aprilie 2008.
Şi în acest caz nu au relevanţă lucrările ulterioare, în funcţie de natura lor putând determina recalcularea impozitului.
Pentru anul 2009 - organul de control a reţinut (atât în raportul de control cât şi cu ocazia soluţionării contestaţiei) că procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor pentru bunul cu nr. de inventar - Reţea de apă Mol IV, a fost încheiat la 11 iunie 2009 dar în cuprinsul acestuia, s-a făcut menţiunea că admiterea recepţiei s-a efectuat la data de 29 mai 2009.
Reclamanta a fost sancţionată contravenţional pentru nedepunerea în termen a declaraţiei din 01 iulie 2009.
Concluzia este că, în acest caz, impozitul a fost calculat începând cu 01 iunie 2009.
Cu privire la impozitul pe clădiri, prima instanţă a reţinut că în cazul în care clădirile au fost executate potrivit Legii nr. 50/1991, legea stabileşte date diferite care sunt considerate date de dobândire a clădirii, în funcţie de respectarea sau nu a autorizaţiei de construire.
Astfel, pentru construcţia finalizată înainte de termenul stabilit prin autorizaţia de construire, data dobândirii clădirii este data încheierii procesului verbal de recepţie în cazul în care acesta este întocmit în cel mult 15 zile de la finalizarea construcţiei; pentru construcţia finalizată în termenul indicat în autorizaţia de construire, data dobândirii construcţiei este data prevăzută în autorizaţie cu condiţia să fie încheiat şi procesul verbal de recepţie în termenul legal şi în fine, dacă nu s-a respectat termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi nici nu s-a cerut prelungirea valabilităţii ei, data dobândirii construcţiei nefinalizate, cu condiţia ca aceasta să aibă pereţi şi acoperiş, este data prevăzută în autorizaţia de construire, persoana datorând impozit pentru acea parte din clădire.
În speţă, prima instanţă a reţinut că, în toate cazurile, organul de control face referire la procesul verbal de recepţie, iar în unele din cazuri, la date anterioare încheierii procesului verbal de recepţie ca fiind date de finalizare a construcţiei ce rezultă din documente, cum ar fi "notă privind regularizarea taxei la autorizaţia de construire".
Astfel, pentru anii 2004-2008, situaţia se încadrează în prevederile punctului 62 lit. a) din normele metodologice de aplicare a C. fisc., impozitul fiind datorat din data de 1 a lunii următoare; datele de finalizare a construcţiei au fost în luna în care a fost încheiat procesul verbal de recepţie, astfel că acestea nu sunt relevante din punct de vedere fiscal.
În altă ordine de idei, prima instanţă a apreciat că "data finalizării construcţiei" este relevantă nu numai pentru a se stabili că procesul verbal de recepţie a fost întocmit în termenul de 15 zile, fapt care s-a şi întâmplat în cazul imobilului cu nr. de inventar, pentru care data dobândirii clădirii este, potrivit punctului 62 lit. a) din Norme, data întocmirii procesului verbal de recepţie, ci şi pentru stabilirea datei la care imobilul a fost construit.
Având în vedere faptul că art. 254 alin. (1) din C.fisc. stabileşte că "impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită", există situaţii în care dobândirea clădirii potrivit situaţiilor descrise de Norme coincide cu construirea acesteia şi situaţii în care cele două momente nu coincid.
În cazul imobilului Reţea de apă Mol IV rezultă din înscrisuri (proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor) că acesta a fost finalizat (construit) la data de 29 mai 2009, astfel că impozitul este datorat, potrivit art. 254 alin. (1) şi punctului 63 din Norme, începând cu 01 iunie 2009.
Referitor la impozitul pe teren, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 249 alin. (5), art. 256 alin. (1), art. 257 lit a) C.fisc. precum şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin H.G. nr. 44/2004.
În acest sens, a reţinut că reclamanta foloseşte ca argument pentru a solicita scutirea de impozit teren, încheierea de întabulare din 24 octombrie 2000 potrivit-căreia, în opinia lor, construcţiile din incinta Stadionului sunt: teren de sport, vestiare, casa de bilete, sala de sport şi vestiare, teren de antrenament, în suprafaţă de 26054,50 mp.
Deşi încheierea de întabulare enumera ca şi construcţii vestiarele, sala de sport cu vestiare şi gradenele, nicidecum şi terenul de sport şi terenul de antrenament, instanţa a apreciat ca fiind fără relevanţă aceste aspecte, câtă vreme, instanţa trebuie să se raporteze la definiţia dată de C. fisc. clădirii, singura care poate identifica o construcţie drept clădire pentru a determina scutirea de impozit pentru terenul aferent.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că nu pot fi considerate clădiri terenul de sport, terenul de antrenament şi tribunele, în sensul definiţiei din C. fisc., astfel că reclamanta datorează impozit pentru terenul ocupat de acestea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Compania Naţională a Porturilor Maritime SA, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumentele:
- modul de impunere pentru anul 2004 a bunului de inventar din 2004 (Clădire Gara Maritimă situată în Port Constanţa) este greşit, deoarece în cazul extinderii sau îmbunătăţirii unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea;
- la nivelul anului 2005, impozitul stabilit pentru bunurile cu nr. de inventar Vechea rampă de gunoi, Garaj (pentru Compactor şi Încărcător), Drumuri şi Platforme (aferente Rampei ecologice), Drum de întreţinere (Rampă ecologică deşeuri), Drum de întreţinere (pt. Vechea rampă), Staţie de carburanţi - Rampa ecologică - este greşit deoarece PIF-urile aferente mijloacelor fixe au fost întocmite în luna decembrie 2005, după efectuarea tuturor plăţilor aferente contractelor de execuţie a lucrărilor şi de consultanţă de supervizare, costuri care intră în valoarea totală a investiţiei, iar declaraţia de impunere pentru plata taxelor şi obligaţiilor locale s-a depus în luna ianuarie 2006;
- pentru anul 2007, în ceea ce priveşte bunul cu nr. de inventar din 05 iulie 2007 reprezentând Hala Fabricaţie şi Pavilion Administrativ Compania Naţională a Porturilor Maritime SA a procedat corect la plata impozitului de la data punerii activului în funcţiune.
În ceea ce priveşte bunul cu nr. de inventar din 31 octombrie 2007 - Clădire policlinică, data de la care bunul putea fi impozitat este ulterioară întocmirii PIF-ului obiectivului, întocmit la 31 octombrie 2007.
Pentru bunul cu nr. de inventar din 31 octombrie 2007 reprezentând Clădire Post control - Instal. Termice, data corectă a impozitării este ulterioară Notei de regularizare a investiţiei care s-a emis la data de 16 februarie 2009 de către Primăria Constanţa;
- pentru anul 2008 impozitul stabilit prin Raportul de inspecţie fiscală privind bunul cu nr. de inventar din 31 iulie 2008 reprezentând Cabina puţ forat este eronat întrucât ulterior recepţiei bunului, instalaţia de automatizare aferentă forajului a necesitat readaptări, astfel că PIF a fost înregistrat la data de 31 iulie 2008 şi declarat din 13 august 2008. Pentru bunul cu nr. de inventar şi PIF din 5 septembrie 2008 reprezentând Clădire comasată (Corp tehnologic şi corp administrativ) lucrările şi activităţile aferente s-au finalizat la sfârşitul lunii iunie 2008, Staţia de tratare intrând din nou în probe de funcţionare integrală până la mijlocul lunii august 2008, astfel că procesele-verbale de punere în funcţiune (PIF) s-au întocmit în luna septembrie 2008, iar declaraţia de impunere s-a depus în data de 20 septembrie 2008;
- pentru anul 2009 bunul cu nr. de inventar şi PIF din 30 iunie 2009, reprezentând Reţea de apă Mol IV - baza Mol IV trebuia impozitat ulterior datei de 25 iunie 2009 când a fost înregistrat procesul-verbal de recepţie la Primăria Constanţa în vederea semnării de către membrul desemnat şi întocmirea notei de regularizare, recepţia urmând să fie finalizată la data sosirii procesului verbal de la primărie, împreună cu nota de regularizare plătită;
- în ceea ce priveşte impozitul pe teren în cuantum de 75.681 RON şi accesorii calculate până la data de 10 iulie 2009 în sumă de 75.009 RON instanţa a omis să facă aplicarea prevederilor art. 8 pct. 1 din Ordinul nr. 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general potrivit cărora „Categoria de folosinţa a terenului, individualizata printr-un cod, este unul din atributele parcelei. Evidenţierea la partea tehnică a cadastrului general a categoriei de folosinţă, alături de celelalte atribute este necesară atât pentru întocmirea cărţii funciare, cât şi pentru stabilirea sarcinilor fiscale care grevează imobilele”. În baza acestor dispoziţii Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a apreciat că amenajarea „stadionul P.” nu este un simplu teren de fotbal , ci o construcţie complexă pe care a asimilat-o cu o clădire, incluzând-o la capitolul „construcţii”.
Recurenta nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în drept, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. , Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la data de la care trebuie impozitate bunurile enumerate în motivele de recurs pentru anii 2004-2009, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) şi (4) din C. fisc., cât şi a pct. 61, 62,63 şi 64 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44 /2004 - norme care condiţionează plata impozitului pe construcţii de terminarea operaţiunilor de edificare a acestora (sau, în mod excepţional, de momentul expirării autorizaţiei de construcţii), punerea în funcţiune fiind o operaţiune internă ce vizează funcţionarea clădirii şi a echipamentelor aferente, iar nu existenţa sa fizică. Dacă s-ar adopta susţinerea recurentei, s-ar putea ajunge la situaţia ca proprietarul să prelungească sine die data de la care se datorează impozitul.
În raport de rezolvarea dată acestei probleme de drept, astfel cum a fost expusă instanţa de fond a stabilit în mod corect impozitul pe clădiri aferent anilor 2004-2009, pentru fiecare din bunurile enumerate de recurentă, luând ca dată de referinţă data proceselor-verbale de recepţie a bunurilor respective şi anume: procesul-verbal de recepţie din 20 septembrie 2004; procesul-verbal de recepţie din 28 noiembrie 2005; factura fiscală din 29 decembrie 2006 (data dobândirii bunului- Hală fabricaţie şi Pavilion administrativ); data rezultată din nota privind regularizarea taxei la autorizaţia de construire din 17 octombrie 2007 în care se menţionează că lucrările pentru Lucrări de amenajare policlinică port s-au finalizat la 11 iulie 2007; procesul verbal de recepţie din 23 iulie 2007 pentru Clădire Post control instalaţii termice; nota privind regularizarea taxei la autorizaţia de construire din 28.08. din care reiese faptul că lucrările au fost finalizate la 9 iunie 2008 pentru bunul Cabină puţ forat; nota privind regularizarea taxei la autorizaţia de construire din 24 octombrie 2008 din care reiese că lucrările pentru clădire comasată Corp tehnologic şi Corp administrativ au fost finalizate la 20 martie 2008; procesul-verbal de recepţie din 11 iunie 2009 în care se menţionează că admiterea recepţiei pentru reţea de apă Mol IV s-a făcut la 29 mai 2009.
În ceea ce priveşte impozitul pe teren aferent perioadei 2004-2009, în mod corect s-au avut în vedere prevederile art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. care defineşte din pct. de vedere fiscal clădirea şi elementele sale esenţiale, precum şi pct. 77 alin. (12) aferent art. 257 C. fisc. din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. care prevede faptul că la stabilirea impozitului pe teren nu se scade suprafaţa construcţiilor care nu sunt de natura clădirilor.
Pentru acest considerent, referitor la tribunele stadionului, în suprafaţă de 6017,31 m2 , în raport şi de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a stabilit că acestea nu sunt clădiri în sensul C. fisc. întrucât nu au cumulativ elementele structurale ale unei clădiri, respectiv pereţii şi acoperişul , fiind doar construcţii situate deasupra solului, respectiv ansamblu de amenajări; în acelaşi sens în mod corect a decis instanţa de fond cu privire la terenul de sport şi terenul de antrenament, incluzându-le la categoria terenurilor pentru care se datorează impozit, susţinerile recurentei fiind, inclusiv cu privire la acest aspect, neîntemeiate.
Pentru motivele arătate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa împotriva sentinţei nr. 271 din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2488/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2503/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
