ICCJ. Decizia nr. 249/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 249/2011
Dosar nr. 8614/2/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8614/2/2009, din data de 10 septembrie 2009 reclamanta B.D., cetăţean moldovean, a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului M.J. prin intermediul D.C. de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei romane:
- să fie obligat pârâtul M.J. prin intermediul D.C. – C.C. să procedeze la analizarea/ avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei romane în termen maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei.
- să fie obligat pârâtul M.J. să-i acorde daune morale în valoare de 1000 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române din anul 2008, primind numărul de înregistrare nr. 378/2008 şi deşi a formulat mai multe cereri de urgentare a soluţionării dosarului său, până în prezent cererea nu a fost soluţionată.
La data de 9 februarie 2010 pârâtul M.J.L.C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantei nu a fost soluţionată, întrucât pentru o serie de acte a expirat perioada de valabilitate.
Astfel, s-a constatat că este necesar a se depune adeverinţe actualizate de cazier judiciar, precum şi acordul tatălui pentru dobândirea cetăţeniei române de către minora B.A.
Despre necesitatea completării probatoriului a fost înştiinţată reclamanta prin adresa nr. 174 din 8 aprilie 2009 şi ulterior prin adresa nr. l3964/ DC din 2 ianuarie 2010, fixându-se termen la data de 15 martie 2010.
Prin precizarea formulată la data de 16 decembrie 2009 reclamanta a arătat că renunţă la solicitarea de acordare a cetăţeniei române pentru fiul său minor B.D.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 693 din 9 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.D. în contradictoriu cu M.J. şi a obligat pârâtul să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din actele dosarului rezultă că reclamanta a formulat cererea de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2008.
Deşi în cauză pârâtul se apără susţinând că pentru o serie de acte perioada de valabilitate a expirat fiind necesară completarea dosarului, având în vedere că reclamanta a renunţat la cererea privind redobândirea cetăţeniei pentru fiul minor, instanţa a reţinut că perioada scursă de la data înregistrării cererii este mai mare de doi ani şi ca atare autoritatea pârâtă a încălcat prevederile legii privind soluţionarea cererii într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a invocat ca prim motiv de recurs lipsa calităţii sale procesuale pasive, susţinând că în mod greşit prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor şi nu a analizat această excepţie.
A arătat că prin art. l alin. (l) din OUG nr. 5/2010, s-a înfiinţat A.N.C. având ca scop, potrivit art. 4, aplicarea procedurilor legale de acordare, redobândire, renunţare şi retragere a cetăţeniei române.
Ca atare, cum atribuţiile în această materie au fost preluate de A.N.C., M.J. nu mai poate avea calitate de persoană obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Pe fondul cererii, recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus soluţionarea cererii în termen de 30 de zile, întrucât legea cetăţeniei române nu prevede obligarea pârâtului la soluţionarea cererii reclamantei într-un astfel de termen.
Pe de altă parte, a mai arătat recurentul, la data pronunţării sentinţei, cererea reclamantei nu era însoţită de toate actele doveditoare îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, pentru a putea fi înaintate Comisiei pentru cetăţenie şi că la data de 8 iunie 2009 i-a pus în vedere completarea probatoriului.
Recurenta - pârâtă a mai susţinut că procedura de acordare a cetăţeniei române, stabilită de legislaţia internă, necesită o perioadă de timp îndelungată, perioadă care depinde de mai mulţi factori independenţi de voinţa instituţiei.
În ceea ce priveşte termenul rezonabil, a susţinut că prin Legea nr. 354/2009 privind aprobarea OUG nr. 36/2009, s-a stabilit că cererile formulate în temeiul dispoziţiilor art. l O1 din Legea cetăţeniei române şi înregistrate la D.C. anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, se soluţionează în termen de 5 luni de la data rezoluţiei preşedintelui C.C.
Ori, faţă de situaţia de fapt existentă, nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat.
A mai susţinut recurentul, că Statul răspunde pentru depăşirea unei durate rezonabile a termenului doar în măsura în care aceasta îi este imputabilă, în acest sens fiind şi practica C.E.D.O.
În fine, a criticat hotărârea instanţei de fond şi în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, susţinând în esenţă, că nefiind reţinută culpa ministerului în nesoluţionarea cererii reclamantei, nu poate fi obligat nici la plata cheltuielilor de judecată, acest fapt având la bază culpa procesuală a părţii.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivului de recurs invocat şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
I. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este nefondată, astfel că Înalta Curte o respinge ca atare. M.J. are, în continuare, calitate procesuală pasivă, chiar dacă, prin OUG 5/2010 a fost înfiinţată A.N.C. cu competente în materia care interesează în prezentul dosar. Înalta Curte observa că A.N.C. este o entitate care funcţionează, potrivit art. 1 din actul normativ precitat, în subordinea M.J., la fel cum a funcţionat fosta C.C., căreia i s-a adresat reclamantul cu cerere, în proces figurând de la început acelaşi minister.
II. Pe fondul cererii, în mod corect prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului privind obligarea pârâtului la soluţionarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, este întemeiată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care să consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Aşa cum, în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, intimata - reclamantă s-a adresat recurentului - pârât cu o cerere de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2008, cerere care nu a fost soluţionată nici până la data promovării acţiunii în justiţie.
Apărarea autorităţii intimate, reiterată prin motivele de recurs, în sensul că dosarul reclamantului urma a fi completat, astfel cum s-a menţionat de către C.C. în şedinţa din data de 8 iunie 2009, nu poate fi primită, întrucât, astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, reclamanta a depus declaraţia notarială prin care a renunţat la acordarea cetăţeniei române pentru fiul său, minor.
Poziţia autorităţii pârâte este evident una de natură a aduce reclamantului o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât demersurile sale pornite încă din anul 2008, au rămas fără rezolvare chiar şi la momentul judecării prezentului recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din C.E. asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Cum nici legiuitorul naţional şi nici C.E.D.O. (art. 6) nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, revine judecătorului sarcina de a aprecia în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se soluţionează cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Or, în speţă, judecătorul fondului s-a conformat jurisprudenţei C.E.D.O. în aprecierea termenului rezonabil raportându-se la circumstanţele concrete ale cazului, reţinând ca fiind întemeiată, cererea reclamantei formulată în temeiul dispoziţiilor art. 1, 10 şi 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 10 din C.E. asupra cetăţeniei.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 693 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzil9 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 236/2011. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 251/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
