ICCJ. Decizia nr. 251/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 251/2011
Dosar nr. 8935/2/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 septembrie 2009, reclamanţii B.V., B.R. şi B.O. au solicitat în contradictoriu cu M.J.L.C. – D.C., obligarea la analizarea/ avizarea cererii cu privire la redobândirea cetăţeniei române de îndată şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 1.000 lei.
Pârâtul M.J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, arătând că cererile reclamanţilor au fost avizate pozitiv în şedinţa Comisiei din 17 decembrie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 971, a respins cererea formulată de reclamanţii B.V., B.R. şi B.O. în contradictoriu cu M.J. ca rămasă fără obiect.
A respins cererea având ca obiect daune morale ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul M.J. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 254 lei, către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererile de redobândire a cetăţeniei române formulate de reclamanţi au fost analizate după introducerea acţiunii, astfel că cererea de constatare a refuzului nejustificat şi de obligare la soluţionarea cererii a rămas fără obiect.
În privinţa capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată şi reţinând culpa procesuală a pârâtului, l-a obligat la plata sumei de 254 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la data pronunţării hotărârii, cererile reclamanţilor erau soluţionate.
Mai mult decât atât, a susţinut recurentul, în cauză sunt incidente prevederile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamanţilor nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este nefundat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.," - Partea care cade în pretenţiuni va fi obligata la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata." (.)
De asemenea, conform art. 275. –„ Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecata".
În cauza de faţă, într-adevăr, aşa cum rezultă din adresa nr. l368/ DC din 27 ianuarie 2010 emisă de pârât, cererea reclamantei a fost examinată şi avizată, aşa cum aceasta a solicitat. Această operaţiune, însă, a fost efectuată după data formulării acţiunii şi în condiţiile în care pârâtul a fost pus în întârziere prin cererea formulată la data de 12 august 2009, prin care, reclamanta a solicitat urgentarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române.
Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut culpa procesuală a recurentului - pârât şi l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (l) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 971 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 256/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
