ICCJ. Decizia nr. 2555/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2555/2011
Dosar nr.698/36/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta SC A. SA Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Domeniilor Statului şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului să încheie cu reclamanta contractul de concesiune asupra suprafeţei de 15 ha din categoria luciu de apă, din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, zona Palazu Mare - Constanţa, sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 RON/zi de la data refuzului nejustificat până la încheierea efectivă a contractului.
În motivarea cererii formulate, societatea reclamantă a arătat că intenţia sa de a încheia un contract de concesiune pentru suprafaţa de 15 ha teren a fost comunicată atât Agenţiei Domeniilor Statului, cât şi tuturor societăţilor naţionale ce au avut în exploatare la un moment dat suprafaţa de teren din litigiu.
Ca rezultat al demersurilor iniţiate, între SC A. SA şi SC P. SA a fost încheiat contractul de colaborare din 10 iulie 2001, în baza căruia reclamanta a exploatat din punct de vedere piscicol suprafaţa de teren de 15 ha, realizând investiţii în valoare totală de 8.426.774.336 ROL.
Ulterior, în temeiul Legii nr. 268/2001, societatea reclamantă a formulat în mod repetat solicitări în sensul concesionării terenului în cauză prin metoda atribuirii directe.
Astfel, reclamanta a arătat că iniţial s-a adresat Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, care a refuzat încheierea contractului de concesionare datorită lipsei calităţii societăţii de investitor, aşa cum prevede art. 21 alin. (1) din Legea nr. 268/2001.
La o dată ulterioară, societatea s-a adresat Agenţiei Domeniilor Statului, în a cărei administrare se afla terenul vizat, care a motivat imposibilitatea încheierii contractului invocând inexistenţa normelor de completare a Legii nr. 268/2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenţia Domeniilor Statului a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin Încheierea din 14 octombrie 2009, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale, iar la termenul de judecată din 09 noiembrie 2009 a constatat că a intervenit, în temeiul Legii nr. 317/2009, transmisiunea calităţii procesuale pasive către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi a dispus citarea, în calitate de pârâtă, a acestei instituţii, prin mandatar Agenţia Domeniilor Statului, în baza contractului de mandat din 23 decembrie 2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 116/CA din 26 martie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, prin mandatar Agenţia Domeniilor Statului, şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect obligaţia de a face; a obligat pârâta să încheie, în condiţiile legii, în favoarea reclamantei, prin metoda atribuirii directe, contract de concesiune pentru suprafaţa de 15 ha luciu de apă, suprafaţă delimitată şi identificată în documentaţia cadastrală; a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta SC A. SA Constanţa a încheiat contractul de colaborare nr. x/2001 cu SC P. SA Constanţa, având ca obiect punerea în valoare a suprafeţei de 100 ha apă şi stuf, situată în S - V lacului Siutghiol, iar prin Adresa din 30 august 2003, SC P. SA a confirmat realizarea de către societatea reclamantă a unor lucrări de investiţii în valoare de 2.823.151.300 lei.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut împrejurarea potrivit căreia reclamanta a intrat în posesia suprafeţei de 15 ha luciu de apă, în baza contractului de arendă nr. y/2003, încheiat cu Agenţia Domeniilor Statului, ulterior fiind încheiat actul adiţional nr. z/2005 cu instituţia ce a preluat dreptul de administrare a terenului litigios, respectiv Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol.
Ca răspuns la scrisoarea de intenţie formulată de către societatea reclamantă, în scopul concesionării terenului, noul arendator a solicitat dovada achiziţionării de acţiuni sau active, dar, deşi această condiţie a fost îndeplinită de către SC A. SA la o dată ulterioară, a refuzat în continuare încheierea contractului, invocând neclarităţi legate de regimul juridic al Lacului Siutghiol.
Adresându-se, în cursul anilor 2008 şi 2009, Agenţiei Domeniilor Statului, reclamantei i s-a comunicat că, pentru stabilirea procedurii de concesionare prin metoda atribuirii directe, este necesară completarea legislaţiei în vigoare.
Faţă de această situaţie de fapt şi analizând prevederile legale incidente în cauză, respectiv art. 1 şi art. 211 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 268/2001, instanţa de fond a constatat că reclamanta are atât calitatea de investitor, cât şi aceea de deţinător de acţiuni, ceea ce îi conferă un drept real la încheierea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe.
Raportat la atitudinea instituţiilor pârâte de a nu încheia contractul de concesiune, motivată de necesitatea completării legislaţiei, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor cominatorii, prima instanţă a reţinut că reclamanta şi-a desfăşurat în continuare activitatea economică, potrivit contractului de arendă încheiat, fără a suferi un prejudiciu cert, drept pentru care a apreciat că se impune respingerea cererii.
Referitor la cheltuielile de judecată, Curtea a considerat că acestea nu au fost dovedite şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de acordare formulată de către reclamantă.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta SC A. SRL Constanţa, cât şi pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.
2.1. În recursul formulat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în mod cu totul nemotivat, instanţa de fond a admis acţiunea faţă de minister, deşi la termenul din data de 8 martie 2010 fusese invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi publice, asupra căreia nu s-a pronunţat;
- instanţa de fond, admiţând acţiunea faţă de minister, a ignorat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 268/2001, potrivit cărora Agenţia Domeniilor Statului, instituţie cu personalitate juridică, este singura competentă în materia concesionării sau arendării terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în domeniul public sau privat al statului.
În consecinţă, ministerul recurent a solicitat ca în urma admiterii recursului, acţiunea să fie respinsă faţă de această autoritate, ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice care nu are calitate procesuală pasivă.
2.2. În recursul formulat, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a ignorat modificările legislative, obligând în mod nelegal această agenţie să încheie contractul de concesiune pretins de societatea comercială reclamantă;
- instanţa de fond a încălcat atribuţiile agenţiei, care sunt limitate de Legea nr. 317/2009 la administrarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale ale României.
În concluzie, această autoritate publică a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii.
2.3. În recursul formulat, SC A. SRL Constanţa, fără a se raporta la motivele de recurs prevăzute la art. 304 - 3041 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond era obligată să stabilească durata de 49 de ani pentru contractul de concesiune şi să oblige autorităţile publice pârâte să plătească daune cominatorii calculate până la încheierea efectivă a contractului.
2.4. La termenul din data de 17 februarie 2011, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a depus la dosar un set de acte şi a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.
2.5. SC A. SRL, după dezbaterea cauzei când pronunţarea fusese amânată la o dată ulterioară, a depus o cerere prin care a solicitat ca, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 42 din 18 martie 2010, instanţa să oblige „noii administratori să încheie cu subscrisa contractul de concesiune asupra suprafeţei de 15 ha de teren cu destinaţie agricolă din categoria „luciu de apă" din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, zona Palazu Mare, Constanţa, sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 RON/ zi (…)".
3. Soluţia instanţei de recurs
3.1./3.2. Cu privire la recursurile formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, respectiv, de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, instanţa de recurs reţine că sunt întemeiate.
Astfel, prin Legea nr. 42/2010 privind darea în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului, s-a dispus următoarele:
„Art. 1. Se aprobă darea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Constanţa a unei suprafeţe de 1.077,22 ha din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1 nr. crt.1;
Art. 2. Se aprobă darea în administrarea Consiliului Local al Oraşului Năvodari a unei suprafeţe de 207,42 ha din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1 nr. crt. 2;
Art. 3. Se aprobă darea în administrarea Consiliului Local al Oraşului Ovidiu a unei suprafeţe de 493,75 ha din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1 nr. crt. 3.
Art. 4. Se aprobă darea în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea a unui teren aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării", având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, în vederea realizării obiectivului de investiţii „Miniport turistic în localitatea Sarichioi, judeţul Tulcea";
Art. 5. Predarea-preluarea suprafeţelor prevăzute la art. 1 - 4 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 6. La data încheierii protocolului de predare-preluare pentru suprafeţele prevăzute la art. 1 - 4, Administraţia Naţională "Apele Române", respectiv Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa, Consiliul Local al Oraşului Năvodari, Consiliul Local al Oraşului Ovidiu, respectiv Consiliul Judeţean Tulcea, după caz, procedează la delimitarea acestora în teren, în vederea înregistrării dreptului de administrare;
Art. 7. Reglementarea din punctul de vedere al folosinţei suprafeţelor prevăzute la art. 1 - 3 se realizează de către autorităţile abilitate, în condiţiile legii;
Art. 8. Consiliul Local al Municipiului Constanţa, Consiliul Local al Oraşului Năvodari, Consiliul Local al Oraşului Ovidiu şi Consiliul Judeţean Tulcea se subrogă în drepturile şi obligaţiile Administraţiei Naţionale „Apele Române", respectiv ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării", care decurg din actele încheiate de acestea din urmă, care au ca obiect suprafeţele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2".
Cu alte cuvinte, prin Legea nr. 42/2010, anterioară pronunţării hotărârii judecătoreşti recurate în cauza de faţă, Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate publică, a dat în administrarea autorităţilor publice locale de mai sus suprafaţa de teren a cuvetei locului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent.
Or, din dispoziţiile generale ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia rezultă că darea în concesiune sau închirierea bunurilor proprietate publică se face de către titularii dreptului de proprietate sau de către persoanele cărora le-a fost conferit legal dreptul de administrare.
Astfel fiind, rezultă că la data pronunţării soluţiei recurate, autorităţile publice pârâte nu aveau nici calitatea de proprietari şi nici pe aceea de administratori ai terenului din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent şi, pe cale de consecinţă, nu erau subiecte în raportul juridic dedus judecăţii, pentru a avea calitate procesuală pasivă.
Este adevărat că, la data de 26 aprilie 2011, societatea comercială reclamantă a înregistrat la instanţa de recurs o cerere prin care a solicitat ca instanţa de recurs să oblige „noii administratori" să încheie contractul de concesiune, dar această cerere, în raport cu data intrării în vigoare a legii şi cu data pronunţării sentinţei recurate, era necesar să fie depusă în faţa instanţei de fond pentru a fi dezbătută legal.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, vor fi admise cele două recursuri, iar sentinţa recurată va fi desfiinţată, cu consecinţa respingerii acţiunii care a fost formulată împotriva unor persoane care nu aveau calitate procesuală pasivă.
Având în vedere această soluţie, instanţa de recurs consideră că a devenit de prisos să mai fie cercetate celelalte argumente pentru care cele două autorităţi recurente au apreciat că nu aveau calitate procesuală în cauză, precum şi nici criticile pe fond.
3.3. În ceea ce priveşte recursul formulat de societatea comercială reclamantă;
Aşa cum s-a arătat mai sus, ca urmare a admiterii recursurilor formulate de către cele două autorităţi publice pârâte, acţiunea societăţii comerciale va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane care nu aveau calitate/au calitate procesuală pasivă, ceea ce face ca analizarea motivelor recursului reclamantei să devină superfluă, nefiind în măsură să conducă la adoptarea unei alte soluţii, „noii administratori" ai terenului în litigiu nefiind părţi în cauza de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, respectiv, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva Sentinţei civile nr. 116/CA din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge acţiunea introdusă de SC A. SRL Constanţa, ca fiind formulată împotriva unor autorităţi publice fără calitate procesuală pasivă.
Respinge recursul formulat de SC A. SRL Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2556/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
