ICCJ. Decizia nr. 2554/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2554/2011
Dosar nr.2053/33/2007/a1
Şedinţa de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Ş.R.M. a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinţei civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 2053/33/2007.
Prin Sentinţa nr. 53 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj admisese în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Ş.R.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a obligat autoritatea publică pârâtă să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul 21005/CC, pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafaţă totală de 3715 mp, situat în Cluj-Napoca, strada I., în favoarea reclamantei.
Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâta să plătească suma de 1.000 RON, cu titlu de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentinţe, începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile şi până la executarea efectivă a acesteia, în sensul emiterii deciziei sus-menţionate, respingând capătul de cerere privind emiterea unei decizii de restituire în natură.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sentinţa a cărei învestire cu formulă executorie se solicită este definitivă şi irevocabilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea f.n. din 28 februarie 2011, a respins cererea de învestire cu formulă executorie a Sentinţei nr. 53 din 17 ianuarie 2008, reţinând, în esenţă, că hotărârea judecătorească a cărei învestire cu formulă executorie se solicită nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi modificată sau casată atunci când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2004 făcând abstracţie de la prevederile art. 3712 C. proc. civ. care, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, completează dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.
A mai susţinut, pe de altă parte, că învestirea cu formulă executorie reprezintă o operaţiune juridică necesară în raport cu necesitatea finalizării actului de judecată şi cu poziţia obstrucţionistă a autorităţii publice care a refuzat să execute benevol, potrivit legii, hotărârea a cărei punere în executare a cerut-o.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare, soluţia instanţei de fond care a respins cererea de învestire cu formulă executorie a Sentinţei civile nr. 53/2008 fiind legală şi temeinică.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul litigiilor soluţionate de instanţa de contencios administrativ, singurele hotărâri care pot şi trebuie să fie învestite cu formulă executorie în condiţiile art. 374 C. proc. civ. sunt exclusiv „hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au respins acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi s-au acordat cheltuieli de judecată".
Or, în cauza de faţă, prin Sentinţa civilă nr. 53/2008, instanţa nu a dispus respingerea acţiunii, ci admiterea acesteia şi, pe de altă parte, nu s-a dispus nimic în legătură cu cheltuielile de judecată.
Deci, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că Sentinţa civilă nr. 53/2008 nu se înscrie în categoria hotărârilor judecătoreşti avute în vedere de reglementarea de la art. 22 din Legea nr. 554/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât învestirea cu formulă executorie reprezintă, în cazul acestei hotărâri, o procedură şi o operaţiune juridică neprevăzută şi necerută de legea contenciosului administrativ.
Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, care prevăd obligativitatea învestirii cu formulă executorie a hotărârilor respective, reprezintă singura excepţie de la regula generală a caracterului de titluri executorii al hotărârilor pronunţate de instanţele de contencios administrativ, care rezultă din prevederile generale ale Legii contenciosului administrativ, pe de o parte, şi din interpretarea istorică a dispoziţiilor art. 22 din această lege.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-reclamante că potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile art. 22 ar fi trebuit completate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţa de recurs constată că acestea sunt lipsite de temei legal.
Astfel, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".
Or, având în vedere că potrivit prevederilor generale ale Legii contenciosului administrativ, care consacră caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de contencios administrativ, ca regulă generală, derogatorie de la regula învestirii cu formulă executorie, consacrată de Codul de procedură civilă, rezultă că doar în cazul excepţiei prevăzute la art. 22 din lege sunt aplicabile prevederile privind învestirea cu formulă executorie aflate în Codul de procedură civilă.
Deci, altfel spus, doar în cazul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au respins acţiunile şi s-au acordat cheltuieli de judecată, devin aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la învestirea cu formulă executorie, iar nu şi în cazul celorlalte hotărâri care nu se înscriu în categoria de hotărâri la care se referă dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.R.M. împotriva Încheierii civile din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2513/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2555/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
