ICCJ. Decizia nr. 2531/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Local sector 3 - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3263 din 8 iulie 2009, emis de Comisia de Evaluare și Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 12149 din 15 octombrie 2009 emis de Comisia Superioară de Evaluare și, pe cale de consecință, obligarea pârâților să emită un nou certificat, respectiv o decizie, prin care să se dispună încadrarea reclamantei în grad de handicap accentuat.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Certificatul nr. 2303 din 03 iulie 2007, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Local al sectorului 2, a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, ca urmare a traumatismelor provocate de un accident rutier în care a fost implicată la vârsta de 9 ani.
Totodată, a învederat că în anul 2009 i s-a eliberat Certificatul nr. 3262 din 08 iulie 2009 prin care a fost încadrată de către comisie în gradul de handicap mediu, certificat pe care l-a contestat, iar prin Decizia nr. 12149 din 15 octombrie 2009 Comisia Superioară a respins contestația sa, menținând gradul de handicap mediu, fără a se arăta în concret modalitatea de apreciere a criteriilor medico-psiho-sociale, ce au condus la concluzia că handicapul este grad mediu și nu accentuat.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond a solicitat respingerea acțiunii, iar pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a cerut respingerea acțiunii.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2666 din 2 iunie 2010, a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 3 și a admis acțiunea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Local sector 3 - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Prin aceeași sentință, a anulat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3262 din 08 iulie 2009 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 12149 din 15 octombrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare, a obligat ambele pârâte să emită un nou certificat și o nouă decizie, prin care reclamanta să fie încadrată în grad de handicap accentuat, respingând cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fond a reținut, în esență, următoarele:
în ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de parata Comisia pentru Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Sector 3, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că Certificatul nr. 3262 din 08 iulie 2009 nu a fost anulat prin Decizia nr. 12149 din 15 octombrie 2009 emisă de Comisia Superioară, iar pe de altă parte, această pârâtă este emitentul actului administrativ atacat.
Pe fondul cauzei, a constatat că din Certificatul nr. 2303 din 03 iulie 2007 reiese afecțiunea care a determinat încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat: "Sechele posttraumatice complexe membrul superior drept. Anchiloza secundara cot drept. Cicatrice cheloide braț și antebraț drept. Hipotrofie marcată membrul superior drept sechelară", și faptul că reclamanta are o capacitate de muncă totală de 30%, necontestată de pârâte, care nu poate din principiu justifica încadrarea acesteia într-un grad de handicap mediu.
Concluzionând, instanța de fond a reținut afecțiunea reclamantei, Certificatul nr. 2303 din 03 iulie 2007, capacitatea sa de muncă redusă la 30%, dar și imposibilitatea pârâtelor de a motiva în concret trecerea în gradul de handicap mediu, atestă faptul că potrivit criteriilor de evaluare prevăzute de Ordinele nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., reclamanta se încadrează în gradul de handicap accentuat.
2. Calea de atac exercitată.
2.1. împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care a invocat generic dispozițiile art. 299 și 316 C. proc. civ. și a susținut, în esență, critici care se încadrează în motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi casată sau modificată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, argumentează ministerul recurent, afecțiunea reclamantei, respectiv anchiloza cotului drept în flexie, susține concluzia că aceasta prezintă o deficiență funcțională medie.
Referitor la concluzia instanței de fond, potrivit căreia, reclamanta, în anul 2009 a fost trecută în gradul mediu de handicap, deși anterior avusese gradul accentuat de handicap, recurenta învederează faptul că gradul mediu de handicap fusese stabilit prin Certificatul nr. 2811/2008, care nu a fost contestat de aceasta.
Din anul 2003 reclamanta este angajată în muncă, obținând venituri din activitatea salariată pe care o desfășoară, împrejurare ignorată de instanța de fond.
în concluzie, autoritatea publică recurentă a cerut admiterea recursului, desființarea soluției instanței de fond și respingerea acțiunii.
2.2. Reclamanta-intimată a depus întâmpinare prin care a combătut criticile din recursul formulat și a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este temeinică și legală, cerând respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, a argumentat intimata-reclamantă, situația sa medicală din anul 2007, când fusese încadrată în gradul accentuat de handicap, nu s-a modificat în anul 2009, când a fost încadrată în gradul mediu de handicap.
A mai argumentat că, în mod corect instanța de fond a reținut că autoritățile publice nu au indicat în mod concret criteriile care au condus la trecerea sa în gradul mediu de handicap.
în concluzie, intimata-pârâtă a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluția instanței de recurs.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
în cauză, este necontestat că prin Certificatul nr. 3262/2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap - Consiliul Local al Sectorului 3 București, intimata-reclamantă a fost încadrată în gradul mediu de handicap, care a fost menținut și prin Decizia nr. 12149/2009, emisă de Comisia Superioară de Evaluare.
în această privință, intimata-reclamantă a susținut că pentru a fi încadrată în gradul de handicap mediu, autoritățile publice competente au trecut-o din gradul de handicap accentuat, stabilit prin Certificatul nr. 2303/2007.
Recurenta a susținut, așa cum rezultă și din actele aflate la dosar, că stabilirea gradului de handicap mediu s-a realizat prin Certificatul nr. 2811/2008, care nu a fost contestat de către intimata-reclamantă, ceea ce duce la concluzia că, prin actele administrative atacate în cauza de față, gradul de handicap a fost menținut și pentru anul 2009 la același nivel, precum în anul precedent.
Astfel fiind, concluzia și argumentele instanței de fond privind trecerea nejustificată a intimatei-reclamante din gradul accentuat în gradul mediu de handicap este lipsită de temei și vor fi înlăturate ca atare.
Deci, cu alte cuvinte, problema dedusă judecății nu este aceea a legalității trecerii intimatei-reclamante din gradul de handicap accentuat în gradul de handicap mediu, ci este aceea a legalității menținerii în gradul de handicap mediu în anul 2009, la fel ca și în anul 2008.
în cauză, este necontestat că afecțiunea de care suferă intimata-reclamantă constă în anchiloză osoasă cot drept, secundară unei fracturi cominutive regiune cot drept, cu pareza nervului cubital drept, sechelar, cu hipertrofie de masă musculară.
De asemenea, este necontestat că intimata-reclamantă se află în activitate, fiind angajată, având capacitate de muncă: 30%.
în raport cu criteriile aflate la Capitolul 7 din Ordinul nr. 762/2007, încadrarea într-un grad de handicap ușor, mediu, accentuat sau grav, se face în funcție de:
- intensitatea tulburărilor și gestualitate;
- localizarea unilaterală sau bilaterală a deteriorării;
- membrul sau membrele afectate;
- consecințele secundare;
- existența tulburărilor neurologice secundare;
- gestualitatea și deservirea necesară;
- limitarea prehesiunii și manipulației;
- capacitatea de autoservire.
Or, în cauză, nu există nici un temei care să susțină concluzia instanței de fond, potrivit căreia autoritățile competente au ignorat criteriile legale atunci când au realizat operațiunea de evaluare a gradului de handicap.
Pe de altă parte, stabilirea de către instanța de fond a gradului de handicap accentuat, pentru care au fost obligate autoritățile competente să emită actele administrative corespunzătoare, reprezintă o imixtiune a puterii judecătorești într-un domeniu rezervat de lege aprecierii unor organe administrative de strictă specialitate.
în concluzie, recursul formulat a fost admis, sentința atacată a fost desființată și, rejucând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, acțiunea a fost respinsă, actele administrative atacate fiind legale și temeinice.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2533/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2530/2011. Contencios → |
|---|
