ICCJ. Decizia nr. 2536/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantele Z.S.E. și A.E.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren, situat în Cluj-Napoca, obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (3) din aceeași lege, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii reclamantele au arătat că imobilul în cauză a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretelor de expropriere nr. 47/1975 și nr. 168/1983, ale Consiliului de Stat al R.P.R. de la antecesorii reclamanților S.P., născută M., S.I. și F.E., născută S., coproprietari asupra cotei de 6/8 parte și de la numita A.J., antecesoarea numitei G.I.M., proprietară asupra cotei de 2/8, arătând că această preluare a imobilului a fost abuzivă, fiind îndreptățite la despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii și în susținerea acesteia a arătat că procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape. Or, în speță, această procedura nu a fost declanșată, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 3024 din 14 septembrie 2006, deși a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria Municipiului Cluj Napoca, a fost returnat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ca urmare a faptului că pe rolul Tribunalului Cluj, există un litigiu privind contestația la dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 316 din 20 septembrie 2010, a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantele Z.S.E. și A.E.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin Dispoziția de nr. 3024 din 14 septembrie 2006, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele în litigiu astfel: pentru cota de 1/8 parte din teren situat în Cluj-Napoca, în favoarea numitei G.I.M. și pentru imobilul construcție și pentru cota de 6/8 parte din imobilul teren, în favoarea lui F.E., născută S., dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Sentința civilă nr. 678 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar, irevocabilă prin Decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009, instanța a dispus anularea parțială a Dispoziției de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 3024 din 14 septembrie 2006 cu privire la suprafața de 531 m.p. din imobil, precum și referitor la cota acordată reclamantei G.I.M. care este de 2/8 parte și nu de 1/8 parte.
Astfel, a dispus restituirea în favoarea reclamantei G.I.M. a cotei de 2/8 parte și în favoarea reclamantei Z.S.E. a cotei de 6/8 parte din terenul în suprafață de 531 m.p. din imobil și înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei G.I.M. asupra cotei de 2/8 parte din teren și al reclamantei Z.S.E: asupra cotei de 6/8 parte din același teren, menținând dispoziția atacată cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri pentru restul suprafeței de teren și pentru construcții.
în acest context, judecătorul fondului a reținut că nu au fost parcurse etapele procedurii administrative în fața autorităților publice învestite cu competență în emiterea titlului de despăgubire în raport de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, după atacarea Dispoziției nr. 3024 din 14 septembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că acțiunea este prematur formulată.
2. Calea de atac exercitată.
împotriva Sentinței civile nr. 316 din 30 septembrie 2010, reclamantele au formulat recurs, prin care au susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
în motivarea căii de atac se menționează că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității întrucât a fost declanșată procedura administrativă conform Legii nr. 247/2005, prin înregistrarea în evidențele pârâtei a dosarului, în anul 2006, acesta fiind returnat în mod eronat Primăriei Cluj Napoca și nesoluționat până în prezent, deși litigiul promovat în temeiul Legii nr. 10/2010 a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Recurentele susțin că este nelegală sentința recurată deoarece cererea privind acordarea despăgubirilor nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenție, prin nefinalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor după trecerea a 8 ani de la data depunerii notificării.
Se menționează că în situații asemănătoare instanțele naționale au soluționat favorabil cererile altor persoane, invocându-se și jurisprudență în acest sens.
Față de atitudinea autorității pârâte care, deși a gestionat dosarul de despăgubire, nu a declanșat până în prezent procedura administrativă în vedere admiterii titlului de despăgubire, recurentele-reclamante apreciază că trebuia reținut în cauză refuzul nejustificat al acesteia, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea ca prematur introdusă.
în susținerea recursului s-a depus la dosar Sentința civilă nr. 678/2008 a Tribunalului Cluj, Decizia civilă nr. 64/A/2009 a Curții de Apel Cluj, Decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că dosarul de despăgubire nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale în vederea urmării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar procedura administrativă se declanșează numai după transmiterea dosarelor potrivit art. 16 alin. (1) și (2) din legea menționată, așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007, astfel că în raport de această situație, în mod corect a fost admisă excepția prematurității acțiunii.
Se menționează că după retransmiterea dosarului de despăgubire, acesta își va păstra numărul de înregistrare și va urma procedura administrativă, după care se va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
3. Soluția instanței de recurs.
înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Necontestat este faptul că dosarul de despăgubire a fost înregistrat în anul 2006 de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea derulării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ulterior fiind restituit Primăriei Cluj Napoca, conform adresei nr. 708835 din 15 mai 2007, date fiind litigiile care vizau Dispoziția privind propunerea de acordare a despăgubirilor nr. 3024 din 14 februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca, derulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Soluționarea în mod irevocabil a acestor litigii este dovedită prin Decizia nr. 9395 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Această situație este cunoscută autorității pârâte, dovadă în acest sens fiind adresa nr. RG 51938 din 9 septembrie 2010 (fila 62 dosar fond).
Dat fiind faptul că dosarul de despăgubire a fost înregistrat în vederea declanșării procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 245/2007, pentru emiterea titlului de despăgubire solicitat de recurentele-reclamante, fiind doar suspendată soluționarea acestuia în contextul menționat, trebuia reluată procedura administrativă prin parcurgerea etapelor prevăzute în cuprinsul acestui titlu după soluționarea irevocabilă a litigiilor în baza Legii nr. 10/2001, autorității pârâte fiindu-i cunoscut acest fapt, astfel cum s-a reținut anterior.
Este adevărat că nu au fost parcurse etapele procedurii administrative pentru emiterea titlului de despăgubire solicitat, însă, acțiunea formulată nu putea fi apreciată ca fiind prematură în condițiile în care a fost înregistrat dosarul de despăgubire la autoritatea pârâtă, au existat demersuri ale recurentelor-reclamante pentru soluționarea acesteia.
Argumentele intimatei-pârâte referitoare la faptul că nu au fost parcurse etapele procedurii administrative, întrucât dosarul de despăgubire nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale nu pot fi reținute, întrucât de la momentul soluționării irevocabile a litigiului privind Dispoziția nr. 3024/2006, respectiv la 17 noiembrie 2010, nu au fost întreprinse măsuri eficiente pentru declanșarea etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Instanța de fond în mod eronat a admis excepția prematurității acțiunii, deși atitudinea autorității pârâte nu corespunde exigențelor principiului operativității, ca principiu care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice și care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și al drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.
De altfel, această atitudine nu satisface nici exigențele dreptului la o bună administrare ca drept fundamental, de care trebuie să beneficieze și cetățenii români în raport cu statutul lor de cetățenii europeni, în contextul aderării României la U.E. și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată a T.U.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 unde, la art. 41 pct. 1 este prevăzut că orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.
în consecință, față de toate considerentele expuse, înalta Curte, apreciază ca fiind greșită soluția pronunțată de instanța de fond.
întrucât acțiunea nu a fost soluționată pe fond, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., înalta Curte, a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2537/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2534/2011. Contencios → |
|---|
