ICCJ. Decizia nr. 2545/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Biroul Vamal Constanța Sud, suspendarea executării Deciziei nr. 207 din 22 octombrie 2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, prin care au fost reținute în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând taxe vamale, acciză și TVA, în cuantum de 3.506.623 lei.
Totodată, a solicitat suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 210 din 25 octombrie 2010 emise de aceeași pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând acciză și TVA, în cuantum de 4.116.079 lei, precum și majorări de întârziere și penalități în cuantum de 350.827 lei până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.
în motivarea cererii reclamanta a susținut că a importat conform Declarației vamale nr. 21312/MRN10ROCT 190010053184 din 16 septembrie 2010 o cantitate de 8.000 kg de tutun expandat și în conformitate cu prevederile Tarifului Vamal, reclamanta a stabilit încadrarea tarifară a mărfii importate (tutun expandat) la poziția tarifară 2403999000, pentru care taxa vamală preferențială este S.G.P. China 11,6%.
Reclamanta a mai arătat că, în urma controlului vamal efectuat, D.R.A.O.V. - Biroul Vamal Constanța Sud a schimbat încadrarea tarifară corect declarată de către C.T.I.E.C. și a decis în mod complet eronat și neîntemeiat că marfa înscrisă în Declarația vamală nr. 21312/MRN10 ROCT190010053184 din 16 septembrie 2010 se încadrează la poziția tarifară 2403109000 - Altele, din cadrul secțiunii 240310 - Tutun pentru fumat, cu sau fără înlocuitori, în orice proporție, pentru care Tariful Vamal prevede taxa vamală preferențială China 52,4% și acciza de 81 Euro/kg. Prin urmare, organele vamale au emis Decizia nr. 207/2010, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată (taxe vamale, acciză și TVA) în cuantum de 3.506.623 lei.
Ulterior, la data de 09 februarie 2011, reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a cerut completatoarea acțiunii, solicitând suspendarea a încă cinci acte administrative fiscale, respectiv a deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 207 din 22 octombrie 2010, 210 din 25 octombrie 2010, 211 din 26 octombrie 2010, 212 din 26 octombrie 2010, 213 din 27 octombrie 2010. La data de 17 februarie 2011, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare privind suspendarea executării Deciziei nr. 210 din 25 octombrie 2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 210 din 25 octombrie 2010 emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată totale de 4.116.079 lei, precum și majorări de întârziere și penalități în cuantum de 350.827 lei, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea Deciziei nr. 210 din 25 octombrie 2010.
La termenul de judecată din data de 22 februarie 2011, instanța de fond a disjuns capetele de cerere referitoare la suspendarea executării deciziilor nr. 210 din 25 octombrie 2010, nr. 211 din 26 octombrie 2010, nr. 212 din 26 octombrie 2010, nr. 213 din 27 octombrie 2010, obiectul prezentei cauzei vizând cererea de suspendare a executării deciziei nr. 210 din 25 octombrie 2010, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești.
2. Hotărârea primei instanțe.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 86 din 9 martie 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 212 din 26 octombrie 2010 emisă de D.R.A.O.V. - Biroul Vamal Constanța, formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL în contradictoriu cu Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Biroul Vamal Constanța Sud și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 228.345,30 lei, după rămânerea definitivă a hotărârii.
3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 15 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, argumentele invocate, nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din același act normativ, iar în privința pagubei iminente, a constatat că susținerile reclamantei privind situația economică grea, imposibilitatea întoarcerii executării, a sumelor mari reținute, nu dovedesc prejudiciul material viitor si previzibil, fiind simple afirmații ce nu pot fi avute în vedere.
în aprecierea condițiilor prevăzute de lege, prima instanță a avut în vedere faptul că prin Decizia nr. 210/2010 emisă de pârâtă s-a constatat, în urma expertizării mărfii declarate și a certificatului de analiză nr. 961 din 22 iulie 2010, faptul că reclamanta a importat tutun expandat, procentul de tutun expandat fiind de 97,51%, iar încadrarea tarifară conform dispozițiilor legale a fost 24031010 sau 2403109000 în conformitate cu regulile de interpretare 1 și 6, dat fiind rezultatul analizelor de laborator și modalitatea de prezentare la vămuire.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că argumentația referitoare la încadrarea tarifară a produsului nu este întemeiată, în condițiile în care acest aspect nu a fost contestat, iar pârâta a reținut, deopotrivă, că este vorba de tutun expandat, însă la stabilirea poziției tarifare de încadrare a avut în vedere normele aplicabile în ansamblu și nu fracționat.
în fine, instanța de fond a mai reținut că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare vizează fondul cauzei, respectiv, nelegalitatea actului administrativ, aspect ce excede însă cadrului procesual.
4. Recursul exercitat în cauză de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL Buzău împotriva sentinței nr. 86 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
4.1. în ceea ce privește existența unui caz bine justificat.
4.1.1. Recurenta consideră îndeplinită condiția urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cum ar fi:
- încadrarea tarifară stabilită de recurentă este corectă și realizată cu respectarea dispozițiilor Regulamentului CEE nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară și Statică și Tariful Vamal Comun;
- tutunul importat nu poate fi încadrat la poziția tarifară 2403109000, întrucât nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute de Regulament, chiar și la o analiză sumară a prevederilor Regulamentului;
- analiza de laborator a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat la Codul 24 martie 99.90, deoarece procentul de tutun expandat este de 97,51% și plutește la suprafață în proporție de cel puțin 80%;
- punctul de vedere al M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de SC C.T.I.E.C. SRL este corectă și legală;
- însăși A.N.V. a confirmat recent legalitatea și corectitudinea interpretării susținute de recurentă;
- chiar și în situația în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de SC C.T.I.E.C. SRL s-ar fi încadrat la o altă secțiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deține autorizație de antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în antrepozit fiscal și în regim suspensiv de la plata accizelor;
- organele vamale au procedat la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeași declarație vamală, același import și aceeași materie impozabilă, încălcând flagrant prevederile imperative ale art. 105 alin. (3) C. proc. fisc.;
- recurenta a achiziționat din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către autoritățile vamale din Polonia la aceeași poziție tarifară ca cea declarată în România.
4.1.2. Instanța de fond a ignorat cu desăvârșire situația de fapt, substanțială prin probatoriul administrat, care, coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia asupra Deciziei nr. 210/2010 planează o îndoială serioasă.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că susținerile recurentei privesc fondul cauzei.
4.1.3. în privința argumentului nelegalității reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea fi analizat de instanța de fond fără a intra "pe fondul cauzei", ci doar prin lecturarea dispozițiilor art. 105 C. proc. fisc.
Analiza de laborator s-a efectuat o singură dată, la 22 iulie 2010, prin care se statuează că accizele nu sunt datorate, iar Codul vamal și celelalte reguli aplicabile erau în vigoare atât la momentul primei verificări, cât și la momentul operării celei de-a doua.
4.1.4. Este contradictorie motivarea instanței de fond potrivit căreia la stabilirea poziției tarifare de încadrare s-a ținut seama de faptul că importul s-a realizat din China și că au fost aplicabile normele în ansamblu și nu fracționat.
în realitate, stabilirea poziției tarifare nu se realizează pe criteriul provenienței importului.
4.1.5. Instanța de fond nu a examinat probele administrate, normele incidente și argumentele valide expuse rezumându-se la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport cu noțiunea de caz bine justificat.
4.2. în ceea ce privește incidența producerii unei pagube, motivarea lacunară a instanței de fond prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia și nelegalitatea sentinței pronunțate.
4.2.1 Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea iminenței producerii unei pagube.
4.2.2. Instanța de fond a anihilat nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză (filele 11-12 dosar recurs).
4.2.3. Nu există nici o prevedere legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după introducerea contestației împotriva actului administrativ.
5. Apărările formulate de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Biroul Vamal Constanța Sud, în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5.1. Referitor la condiția existenței unui caz justificat.
Recurenta-reclamantă s-a referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
5.2. în ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente.
Recurenta nu a făcut dovada producerii pagubei, simplele afirmații nu pot fi luate în considerare.
II. Considerentele instanței de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Cu privire la motivul de recurs referitor la existența unui caz bine justificat.
1.1.1. Pentru dovedirea îndeplinirii primei condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recurenta-reclamantă are obligația să argumenteze existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004).
Argumentele legate de legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei întemeiată pe dispozițiile art. 14 sus-menționat.
1.1.2. Corectitudinea încadrării tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză pe fondul cauzei.
1.1.3. De asemenea, analizarea prevederilor Regulamentului C.C.E. nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară a verificării aparenței actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta.
1.1.4. Analiza de laborator a tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară 2403109000, astfel încât alte aprecieri nu pot fi analizate decât în cadrul acțiunii de fond.
1.1.5. Punctul de vedere al M.A.P.D.R. nu are relevanță, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de Autoritatea Națională a Vămilor, prin birourile vamale și direcțiile vamale competente.
Adresa nr. 51939, 51940/TFN din 14 octombrie 2010 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor nu se referă la obiectul prezentei cauze, are în vedere mai multe produse și subcategorii de produse.
înscrisul poate fi valorificat numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.
1.1.6. în ceea ce privește autorizația recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul declarației vamale nr. I 16080 din 7 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea mărfurilor într-un regim suspensiv de accize, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Orice contestații/pretenții referitoare la autorizația de antrepozit fiscal excede analizei pe calea prevederilor art. 14.
încadrarea efectuată de autoritățile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ emis de autoritățile vamale din România.
1.1.7. Reverificarea pe calea inspecției fiscale este permisă de dispozițiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C. proc. fisc., analiza legalității acesteia se poate realiza numai odată cu soluționarea fondului cauzei, deoarece motivul invocat ține de însăși legalitatea actului administrativ.
1.1.8. Față de acestea, se constată că motivul de recurs nu este întrunit, instanța de fond făcând o analiză corectă asupra condiției cazului bine justificat.
1.2. în ceea ce privește iminența producerii unei pagube.
în mod temeinic și legal, judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantei sunt simple afirmații nedovedite.
Depunerea unor acte financiare contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor și previzibil, de unde rezultă că nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită.
2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2547/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2541/2011. Contencios → |
|---|
