ICCJ. Decizia nr. 2550/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Decizia pronunțată în recurs.
Prin decizia nr. 832 din 11 februarie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, a anulat ca netimbrat recursul declarat de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București împotriva sentinței nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
2. Cererea de revizuire formulată de recurenta SC R.I. SRL Voluntari.
împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata SC R.I. SRL Voluntari, invocând ca temei de drept prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
în motivarea cererii, revizuenta a susținut că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată cerute, solicitând admiterea cererii de revizuire și completarea deciziei atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat.
3. Apărarea intimatei Direcția pentru Imigrări a Municipiului București.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
II. Considerentele înaltei Curți, asupra cererii de revizuire
Examinând susținerile revizuentei, prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs a anulat recursul ca netimbrat, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de față.
Așadar, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv; de asemenea, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere.
Criticile aduse hotărârii și care vizează motivul prevăzut de art. 322 punctul 2 C. proc. civ., respectiv ipoteza minus petita, susținându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, nu se încadrează în aceste prevederi legale.
în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) punctul 2 C. proc. civ., prin "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.
în speță, criticile aduse hotărârii pronunțate în recurs nu pot fi încadrate în motivele de revizuire prevăzute de art. 322 C. proc. civ., întrucât acestea vizează completarea acestei hotărâri, situație în care părțile au deschisă calea procedurală reglementată de art. 2812C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluției pronunțate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2549/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3557/2011. Contencios → |
|---|
