ICCJ. Decizia nr. 2566/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2566/2011
Dosar nr. 3295/2/2009
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice prin ministru, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie anulat Ordinul nr. 248 din 20 ianuarie 2009, emis de pârât, prin care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcţia de manager al Spitalului Municipal de Urgenţă Roman, precum şi încetarea contractului de management din 1 iulie 2007 şi repunerea acestuia în funcţia deţinută anterior măsurii contestate, cu plata drepturilor salariale aferente.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 20 ianuarie 2009 a fost emis Ordinul nr. 248 din 20 ianuarie 2009, prin care Ministerul Sănătăţii Publice a dispus revocarea acestuia din funcţia de manager al Spitalului Municipal de Urgenţă Roman, precum şi faptul că acest ordin este nelegal şi că natura sa aduce atingere intereselor legitime ale reclamantului, prin revocarea abuzivă din funcţia deţinută.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susţinând că revocarea din funcţie s-a realizat conform Cap. VIII lit. l) din contractul de management.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 1351 din 17 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului G.P.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că
În conformitate cu Legea nr. 95/2006 nu se poate exercita funcţia de manager decât de o persoană care ulterior concursului susţinut a fost numită în această funcţie şi care a încheiat contractul de management. Ori, numirea în funcţie se dispune de ministrul sănătăţii, în calitate de conducător al Ministerului Sănătăţii, prin ordin, acesta fiind, în conformitate cu legea, actul de dispoziţie al ministrului.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că, în baza principiului simetriei actelor juridice, revocarea numirii din funcţia de conducere se dispune printr-un act cu aceeaşi forţă juridică cu cel prin care s-a făcut numirea, respectiv prin ordin, în care se invocă motivul de încetare a contractului de management, în speţa de faţă Cap. VIII lit. l) din contractul din 2007, precum şi faptul că se revocă mandatul acordat managerului al cărui contract de management încetează să mai producă efecte.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că reclamantul nu a fost manager public; că managerii publici reprezintă o categorie aparte de funcţionari publici, care, prin exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor lor, contribuie la asigurarea eficienţei şi continuităţii reformei în administraţia publică, de la nivelurile strategice la cele operaţionale; că managerii publici contribuie şi la integrarea în structurile Uniunii Europene prin implementarea şi urmărirea aplicării acquis-ului comunitar, în cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; că funcţia de manager public a fost creată prin O.U.G. nr. 56/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, instanţa a stabilit că reclamantul, a îndeplinit funcţia de manager al unei unităţi sanitare publice, funcţie de conducere specifică spitalului public, creată printr-o lege specială, Legea nr. 95/2006, care nu are nicio legătură cu funcţia publică de manager public, funcţionar public.
S-a mai reţinut de către instanţă că, în speţă, contractul de management al reclamantului nu a încetat în baza cap. VIII lit. b) din Contractul de management din 2007, astfel că cele menţionate de reclamant sub acest aspect nu pot fi analizate.
3. Recursul declarat de G.P.C.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul G.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Recurentul a susţinut, în esenţă, că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a legii întrucât măsura revocării sale din funcţia de manager public nu are suport în prevederile art. 1833 lit. b) şi art. 200 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 95/2006 ori ale Ordinului nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public şi nici în contractul de management pe care l-a semnat.
Pe de altă parte, a mai arătat recurentul, dacă măsura revocării s-ar fi întemeiat pe dispoziţiile Cap VIII lit. b) din contractul de management ar fi trebuit să se demonstreze că nu a realizat indicatorii de performanţă ai managerului spitalului public, ceea ce nu este cazul în speţă.
4. Apărările intimatului Ministerul Sănătăţii
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 martie 2011 intimatul Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a insistat asupra faptului că recurentul nu a îndeplinit o funcţie de manager public, precum şi că acesta este în eroare în privinţa temeiului legal al revocării sale din funcţie. Din actul adiţional din 20 decembrie 2007, pe care chiar recurentul l-a ataşat, rezultă că, printre alte clauze ale contractului de management, s-a modificat şi Cap. VIII, după litera h) introducându-se 4 noi litere, între care şi lit. l) care a reprezentat temeiul revocării sale din funcţie. În concret, afirmă intimatul, recurentului i s-au reproşat abaterile reţinute în raportul de audit înregistrat din 14 ianuarie 2008.
În fine, intimatul a mai arătat că la data de 1 iulie 2010 s-a împlinit termenul de 3 ani pentru care s-a încheiat contractul de management.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant G.P.C. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 201 din data de 20 ianuarie 2009 emis de Ministerul Sănătăţii prin care, începând cu data de 22 ianuarie 2009 a fost revocat din funcţia de manager al Spitalului Municipal de Urgenţă Roman, judeţul Neamţ, cu aceeaşi dată încetând şi contractul de management din 1 iunie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.
În cuprinsul actului administrativ atacat s-a indicat temeiul legal al măsurii dispuse: art. 1833 lit. l) şi art. 200 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi cap. VIII lit. l) din contractul de management, citându-se chiar conţinutul acestei din urmă prevederi: „în cazul în care se constată abateri de la legislaţia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii”.
Cât priveşte motivele de fapt, în preambulul ordinului s-a făcut trimitere la adresa Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Neamţ din 6 ianuarie 2009 şi la raportul din 14 ianuarie 2009 aprobat de conducerea Ministerului Sănătăţii.
Prima instanţă a stabilit în mod corect atât regimul juridic al funcţiei exercitate de reclamant, cât şi cadrul normativ în baza căruia s-a adoptat măsura revocării din funcţie, concluzia fiind în sensul că ordinul atacat este legal.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la temeiul legal al revocării din funcţie
Potrivit dispoziţiilor art. 1833 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată:
„Contractul de management şi, respectiv, contractul de administrare încetează în următoarele situaţii:
a)la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat;
b)la revocarea din funcţie a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, prevăzuţi în ordinul ministrului sănătăţii publice, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, şi/sau în situaţia existenţei unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor managerului;
c)prin acordul de voinţă al părţilor semnatare;
d) la apariţia unei situaţii de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute de lege;
e) în cazul nerespectării termenului de înlăturare a motivelor de incompatibilitate ori de conflict de interese;
f) la decesul sau punerea sub interdicţie judecătorească a managerului;
g) în cazul insolvenţei, falimentului persoanei juridice, manager al spitalului;
h) la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege;
i) în cazul în care se constată abateri de la legislaţia în vigoare care pot constitui un risc iminent pentru sănătatea pacienţilor sau a salariaţilor;
j) în cazul neacceptării de către oricare dintre membrii comitetului director a oricărei forme de control efectuate de instituţiile abilitate în condiţiile legii;
k) în cazul refuzului colaborării cu organele de control desemnate de instituţiile abilitate în condiţiile legii;
l) în cazul în care se constată abateri de la legislaţia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii."
În raport de aceste prevederi cuprinse în actul normativ primar s-au completat atât Ordinul ministrului sănătăţii nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public cât şi contractul de management din 1 iulie 2007, introducându-se noi motive de încetare a contractului de management, respectiv cele arătate la literele i)-l).
La dosarul primei instanţe se găseşte Actul adiţional din 20 decembrie 2007 la contractul de management din 1 iulie 2007, depus chiar de reclamantul G.P.C. în susţinerea motivelor acţiunii sale, unde la pct. 8 se regăsesc toate cele 4 noi temeiuri de revocare din funcţie, inclusiv cel de la lit. l): „Constatarea unor abateri de la legislaţia în vigoare de către organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii”.
Prin urmare, recurentul-reclamant care a exercitat funcţia de manager al unei unităţi sanitare publice în temeiul Legii nr. 95/2006 iar nu a O.U.G. nr. 56/2004 privind managerii publici, a fost revocat din funcţie în baza unor dispoziţii legale în vigoare, asumate inclusiv prin actul adiţional la contractul de management, neexistând nici un suport pentru teza potrivit căreia putea fi revocat doar în baza art. 1833 lit. b) din Legea nr. 95/2006, ca efect al nerealizării indicatorilor de performanţă.
Referitor la abaterile imputate
Odată stabilit fundamentul legal al măsurii administrative dispuse, Înalta Curte urmează a verifica în temeiul art. 3041 din C. proc. civ., dacă baza factuală ce rezultă din raportul din 14 ianuarie 2009 aprobat de conducerea Ministerului Sănătăţii este de natură a o justifica.
Potrivit acestui document care a stat la baza emiterii ordinului contestat, rezultă că recurentului i s-au reproşat de către echipa de auditori din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Neamţ două abateri:
1. achitarea de către spital, în perioada 1 octombrie 2007-30 iunie 2008 a sumei de 34.700 RON către două cabinete de avocatură, deşi spitalul are un consilier juridic;
2. schimbarea destinaţiei unor fonduri bugetare, diminuându-se cu suma de 45.000 RON fondurile alocate pentru procurarea de materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional cu ocazia achiziţionării unor aparate de anestezie F..
Dacă în privinţa abaterii indicate la pct. 1) aspectele reţinute de echipa de audit au un caracter superficial, nu arată care ar fi dispoziţiile legale încălcate şi chiar, indirect, justifică semnarea contractelor de asistenţă juridică respective prin existenţa unui singur post de consilier juridic, cea de-a doua abatere reţinută este temeinic documentată. Astfel, s-a reţinut că la data de 14 mai 2008, cu O.P. s-a plătit furnizorului SC S.C. SRL Iaşi suma de 45.000 RON, prin schimbarea destinaţiei fondurilor bugetare, încălcându-se pct. 36 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv.
Recurentul-reclamant s-a mărginit la a prezenta în linii generale activitatea pe care a desfăşurat-o în calitate de manager fără a combate în nici un mod cele reţinute de echipa de audit referitor la această din urmă abatere.
În acest context, Înalta Curte apreciază că autoritatea publică nu a depăşit marja de apreciere de care beneficiază, măsura revocării din funcţie a recurentului-reclamant fiind justificată.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 30 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.P.C. împotriva sentinţei nr. 1351 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2567/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
