ICCJ. Decizia nr. 2569/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2569/2011
Dosar nr. 216/44/2010
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa Curţii de apel
Prin acţiunea formulată, reclamantul Z.N. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, a se anula actul de constatare din 21 ianuarie 2010, prin care s-a constatat că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada 28 mai 2009-14 ianuarie 2010 a îndeplinit atât funcţia de Director coordonator al Oficiului de Consultanţă Agricolă Brăila, cât şi mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local Bărăganul, jud. Brăila.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că între funcţia de director coordonator şi aceea de consilier local nu există incompatibilitate şi că, chiar şi în condiţiile în care O.U.G. nr. 105/2009 nu ar fi fost declarată neconstituţională, asimilarea funcţiei de director coordonator cu aceea a unui funcţionar public este greşită.
S-a mai arătat în motivarea acţiunii că în realitate numirea reclamantului pe funcţie s-a făcut în baza unui contract de management pe durată de 4 ani, ceea ce nu caracterizează încadrarea şi cariera profesională a unui funcţionar public, iar art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 105/2004 asimilează contractul de management unui contract de muncă, nefăcând în niciun chip referire la funcţia publică.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii, susţinând justeţea constatărilor sale din actul de constatare.
2.Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 173 din 29 iunie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Z.N. şi a dispus anularea actului de constatare din 21 ianuarie 2010 emis de autoritatea pârâtă.
Pentru pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin Ordinul nr. 1156 din 28 mai 2009 emis de Ministrul Agriculturii, reclamantul a fost numit în funcţia de Director coordonator, prin concurs în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 şi Legea nr. 53/2003 - C. muncii.
Cu privire la natura juridică a funcţiei, instanţa a constatat că funcţia de director coordonator nu este prevăzută printre situaţiile de incompatibilitate menţionate de art. 88 din Legea nr. 161/2003, aceasta fiind ulterior înfiinţată, dar prin acte normative a căror aplicare a durat câteva luni şi care au fost declarate neconstituţionale.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că numirea funcţionarului public se face într-o funcţie publică pentru o durată nedeterminată, în vreme ce durata funcţiei reclamantului a fost limitată maximum 4 ani şi că nu trebuie omisă nici împrejurarea că numirea în funcţie a reclamantului a fost condiţionată de încheierea unui contract de management, asimilat unui contract de lege prin textul mai sus citat.
În privinţa aplicabilităţii celor două ordonanţe declarate neconstituţionale, curtea a constatat că invocarea lor în cuprinsul actului de constatare nu este justificată, în condiţiile în care la data finalizării actului de constatare, respectiv 21 ianuarie 2010. atât O.U.G. nr. 37/2009 cât şi O.U.G. nr. 105/2009 erau declarate neconstituţionale.
3.Recursul pârâtei
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ..
Recurenta-pârâtă susţine că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant generată de deţinerea simultană a funcţiei de director coordonator al Oficiului de Consultanţă Agricolă Brăila, în condiţiile O.U.G. nr. 37/2009 şi a calităţii de consilier local, este evidentă, în raport de dispoziţiile art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 în vigoare la momentul numirii în funcţia publică de conducere respectiv la 28 mai 2010, art. IV alin. (9) şi art. 12 din O.U.G.nr. 105/2009 şi a art. 94 din Legea nr. 161/2003.
Astfel, arată că dispoziţiile legale menţionate asimilează contractul de management contractului de muncă şi îi face aplicabile, în materia incompatibilităţilor, dispoziţiile aplicabile funcţionarilor publici, astfel directorilor de deconcentrate li se aplică regimul incompatibilităţilor prevăzut de art. 94, rezultând că această funcţie este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
3. Apărările formulate de Z.N.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 aprilie 2011, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei curţii de apel care a constatat că nu exista stare de incompatibilitate între cele două funcţii ale reclamantului, respectiv cea de director coordonator in cadrul Oficiului Judeţean de Consultanta Agricola Brăila şi cea de consilier local in cadrul Consiliului Local Bărăganul, judeţul Brăila, deoarece, raporturile de serviciu ale reclamantului în cadrul Agenţiei nu îi conferă acestuia calitatea de funcţionar public, iar aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009 este discutabilă în speţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare..
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Z.N. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, actul de constatare emis de Agenţia Naţională de Integritate .
Prin actul de constatare, Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul-reclamant în perioada 28 mai 2009-14 ianuarie 2010, întrucât a îndeplinit funcţia de director coordonator în cadrul Oficiului de Consultanţă Agricolă Brăila (funcţie de conducere exercitată în baza unui contract de management, echivalentă, din punctul de vedere al sancţiunii aplicabile sub aspectul regimului juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese, cu statutul conferit de exercitarea funcţiei publice) concomitent cu exercitarea mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local Bărăganul, judeţul Brăila.
În acest sens, s-a reţinut că prin Ordinul nr. 1156 din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, intimatul-reclamant, aflat începând cu 18 iunie 2008 în exerciţiul unei funcţii de autoritate publică, respectiv cea de consilier local în cadrul Consiliului local Bărăganul, judeţul Brăila, a fost numit în temeiul art. III alin. (4) din O.U.G.nr. 37/2009 în funcţia de director coordonator în cadrul Oficiului de Consultanţă Agricolă Brăila, fiindu-i incidente dispoziţiile art. III alin. (9) din acelaşi act normativ, care prevăd că „pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupa funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplica prevederile art. 70, 71, 79. 94-98 şi 111-114 din cartea I. titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitarilor publice, a funcţiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare".
Contextul factual nu este contestat în cauză, respectiv faptul că începând cu 28 mai 2009 intimatul-reclamant a exercitat simultan atât funcţia de director coordonator în baza O.U.G. nr. 37/2009, cât şi funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local Bărăganul, validat prin Hotărârea nr. 24 din 18 iunie 2008 în baza art. 36 din Legea nr. 215/2001.
Ceea ce se contestă de către intimatul-reclamant este incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale în raport de care s-a stabilit starea de incompatibilitate, respectiv art. 94 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, la care face trimitere art. III alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 şi ulterior art. IV alin. (9) din O.U.G. nr. 105/2009, faţă de prevederile art. 88 alin. (1) lit. c), din acelaşi act normativ, care prevăd în mod expres cazurile de incompatibilitate a calităţii de consilier local sau judeţean.
Astfel, potrivit art. III alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 „ Pe perioada executării contractului de management, persoanelor care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70 , 71, 79, 94-98 şi 111-114 din cartea I, titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.”
Este de necontestat faptul că reclamantul fiind numit într-o funcţie de conducere in temeiul O.U.G. nr. 37/2009 trebuia să se supună regimului juridic reglementat de actul normative prin care respectiva funcţie a fost creată, inclusiv regimului de incompatibilităţi instituit prin art. III alin. (7) din O.U.G .nr. 37/2009 care face trimitere expresă la art. 94 din Legea nr. 161/2003.
Faptul că regimul de incompatibilităţi impus funcţiei de director coordonator prin O.U.G. nr. 37/2009 este diferit de ansamblu de incompatibilităţi impus funcţiei de consilier local sau judeţean, prin art. 88 din Legea nr. 161/2003, nu poate conduce la concluzia că intimatul-reclamant care deţinea simultan ambele funcţii, ar fi trebuit să se supună, în ceea ce priveşte incompatibilităţile, doar dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 161/2003; a aprecia starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant doar în raport cu funcţia de consilier local prin aplicarea dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 161/2003 ar echivala, cum corect susţine recurenta-pârâtă, cu inaplicarea dispoziţiilor legale care reglementează starea de incompatibilitate a funcţiei de director coordonator, ceea ce nu poate fi acceptat.
Faptul că actele normative prin care a fost stabilit regimul juridic al respectivei funcţii de conducere au fost declarate neconstituţionale nu are relevanţă sub aspectul stării de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul începând cu data de 28 mai 2009, dat fiind faptul că reglementările constituţionale şi legale din România prevăd expres efectul ex.nunc al deciziilor Curţii Constituţionale în art. 47 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Declararea celor două ordonanţe O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 ca fiind neconstituţionale nu determină eliminarea stării de incompatibilitate constatată în condiţiile în care legiuitorul a stabilit şi menţinut în sfera incompatibilităţilor situaţii precum cele prevăzute de art. 94 din Legea nr. 161/2003.
În cauză, desfiinţarea funcţiilor de director coordonator şi director coordonator adjunct prin efectul declarării O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 ca neconstituţionale nu are ca efect încetarea stării de incompatibilitate . Aceasta deoarece intimatului-reclamant pe perioada executării contractul de management îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 70-98 din Legea nr. 161/2003, iar constatarea intervenirii unei stări de incompatibilitate revine autorităţii pârâte conform art. 14 lit. d) din Legea nr. 144/2007.
Sintetizând, Înalta Curte constată că actul de constatare a fost emis de recurenta Agenţia Naţională de Integritate, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 144/2007, motiv pentru care urmează a fi reţinute criticile formulate de recurentul-pârât, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ..
2.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, recursul urmează a fi admis iar hotărârea recurată modificată în sensul respingerii acţiunii intimatului-reclamant ca nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate împotriva sentinţei nr. 173 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Z.N., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2567/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2573/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
