ICCJ. Decizia nr. 2616/2011. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2616/2011
Dosar nr. 2040/2/2009
Şedinţa publică de la 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4272 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.S.I.F. SA în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., prin care reclamanta a solicitat anularea Ordonanţei nr. 44 din 26 ianuarie 2009 emisă de pârâtă, anularea tuturor măsurilor dispuse la pct. 1, 4 şi 5 prin Ordonanţa nr. 44 din 26 ianuarie 1999 (respectiv de amendare a sa cu suma de 9.100 RON, de retragere a autorizatei sale de funcţionare, obligaţia de restituire a sumelor de bani aflate în custodia reclamantei clienţilor creditori, comunicarea către C.N.V.M. a adresei sediului în care va fi păstrată arhiva societăţii şi a persoanelor nominalizate să răspundă cu gestionarea acesteia, obligaţia de a convoca A.G.A. a societăţii în vederea lichidării societăţii sau restrângerii obiectului de activitate).
A solicitat totodată obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele considerente:
Prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 44 din 26 ianuarie 2009 emisă de pârâtă, s-a dispus sancţionarea reclamantei cu amendă în valoare de 9.100 RON, reprezentând 1% din capitalul social subscris şi vărsat, şi retragerea autorizaţiei de funcţionare S.S.I.F. SA. Totodată, prin aceiaşi ordonanţă s-a dispus ca reclamanta să îndeplinească următoarele obligaţii: să restituie sumele de bani aflate în custodia sa clienţilor creditori; să comunice la C.N.V.M. adresa sediului la care va fi păstrată arhiva societăţii, care va cuprinde toate evidenţele şi înregistrările S.S.I.F. SA, aferente activităţii desfăşurate de societate pe parcursul funcţionării acesteia, în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare; să nominalizeze persoanele care vor răspunde de gestionarea arhivei societăţii după retragerea autorizaţiei de funcţionare, cu precizarea datelor de identificare şi a adresei acesteia; să convoace A.G.A. în vederea lichidări societăţii sau modificării obiectului de activitate al acesteia şi, după caz eliminării din denumirea societăţii a sintagmei „Societate de servicii din investiţii financiare", urmând ca, deîndată ce obligaţiile vor fi îndeplinite, şi fie comunicată realizarea lor către pârâtă.
Curtea a reţinut că sancţionarea reclamantei s-a dispus pentru următoarele fapte:
1.începând cu data de 15 iulie 2008, Compartimentul de Control Intern al societăţii a fost format dintr-un singur reprezentant, deşi societatea a fost autorizată până la data de 23 decembrie 2008 să presteze toate serviciile de investit financiare prevăzute în Anexa 9 a Regulamentului C.N.V.M. nr. 32/2006 încălcându-se astfel prevederile art. 69 din regulamentul anterior menţionat;
2. Raportul de activitate pentru anul 2006 şi planul de investigaţii control pentru anul 2007 au fost trimise la C.N.V.M. la data de 13 martie 2006 depăşindu-se astfel termenul impus de prevederile art. 79 din Regulament C.N.V.M. nr. 32/2006;
3. începând cu data de 15 iulie 2008, reprezentanţii societăţii nu a notificat înlocuirea persoanei care să ocupe funcţia de administrare a riscului încălcându-se astfel prevederile art. 81 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M nr. 32/2006;
4. Nu a fost identificat un registru al tranzacţiilor personale, contrar prevederilor art. 89 alin. (2) lit. c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
5. Documentul de prezentare utilizat de societate nu conţine adresa autorităţii competente care a emis autorizaţia de funcţionare şi nici descriere sumară a măsurilor luate pentru protejarea activelor clienţilor aşa cum este prevăzut de art. 110 alin. (2) lit. d) şi g) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
6. Contractul de servicii de investiţii financiare folosit de societate nu conţine limbile în care clientul poate comunica cu societatea, consimţământul expres al clientului privind mandatul acordat S.S.I.F. SA de a solicita şi obţine extrasele de cont aferente tranzacţiilor executate şi nici regimul dobânzii aferente sumelor depuse de clienţi în conturile curente, aşa cum este prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. g), i) şi j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
7. Au fost identificate formulare de ordin în care sunt înscrise mai multe ordine de tranzacţionare date de către clienţi vizând acţiuni distincte şi chiar şi de sensuri contrare (vânzare/cumpărare) şi, de asemenea, formulare de ordin în, care nu este specificat sensul tranzacţiei (vânzare/cumpărare), contrar prevederilor art. 84 alin. (2) lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005 şi ale art. 121 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
8. Reprezentanţii societăţii nu au putut face dovada întocmirii şi transmiterii către clienţi, în termen, a confirmării executării ordinelor, aşa cum prevede art. 84 alin. (2) lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005 şi art. 122 alin. (1) lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
9. Nu au fost identificate extrase de cont sau formulare de raportare a activelor clientului, societatea nefăcând dovada transmiterii acestor situaţii, aşa cum este prevăzut prin art. 84 alin. (2) lit. d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005 şi art. 125 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
10. La dosarul unui client, nu a fost regăsită cererea de deschidere de cont aşa cum prevede art. 81 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 113 alin. (1) din Regulamentul 32/2006;
11. În cadrul dosarelor de client verificate, nu au fost regăsite notificări cu privire la încadrarea clienţilor în categoriile specificate la art. 234 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
12. Au fost constatate situaţii în care nu au fost respectate întocmai instrucţiunile clienţilor, contrar prevederilor art. 90 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 137 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
13. Au fost identificate depăşiri ale termenelor de depunere la C.N.V.M. a raportului anual aferente anului 2006, respectiv a raportărilor privind evidenţa tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate aferente lunilor iunie şi iulie 2008, contrar prevederilor art. 153 alin. (1) lit. c) şi e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, coroborate cu art. 7 alin. (1) din Instrucţiunea C.N.V.M. nr. 2/2007;
14. Societatea nu a putut face dovada întocmirii zilnice a situaţiei" marcării la piaţă, aşa cum prevede art. 212 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
15. S.S.I.F. SA nu a notificat C.N.V.M. şi O.N.P.C.S.B. persoana desemnată având responsabilităţi în aplicarea prevederilor legale referitoare la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, aşa cum prevede art. 5 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2008;
16. Au fost identificate operaţiuni de depunere/retragere numerar în numele a doi clienţi cu sume depăşind echivalentul în RON a 15.000 euro, ce nu au fost notificate autorităţilor în drept, încălcându-se astfel prevederile art. 14 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 11/2005, prevederi preluate şi, modificate de art. 20 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2008;
17. În decursul perioadei controlate au fost constatate foarte multe situaţii în care soldul contului 419 Clienţi creditori a fost debitor, ceea ce înseamnă că societatea a folosit întreaga sumă de bani a clienţilor creditori aflată în custodia S.S.I.F. SA în vederea acoperirii debitelor clienţilor debitori. Fapta reprezintă încălcarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi constituie practică frauduloasă conform art. 112 lit. c) şi lit. k) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005 şi art. 163 lit. c) şi lit. k) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006;
18. Societatea a utilizat cu preponderenţă casieria atât pentru pale, iar măsura complementară nu poate fi mai gravă decât sancţiunea principală (în speţă, amendă de 9.000 RON).
Prin retragerea autorizaţiei de funcţionare şi obligarea societăţii de a convoca adunarea generală în vederea lichidării acestei societăţi sau a retragerii obiectului de activitate, reclamanta este transformată dintr-o societate de servicii de investii financiare într-o simplă societate comercială, cu toate că S.S.I.F. SA îndeplineşte condiţiile de autorizare ale unei societăţi de servicii de investiţii financiare.
Recursul este nefondat.
Nu poate fi reţinută critica reclamantei, în sensul că hotărârea pronunţată de către prima instanţă nu este motivată şi că astfel nu sunt satisfăcute exigenţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Contrar celor susţinute de către reclamantă, judecătorul fondului a realizat o motivarea corespunzătoare a hotărârii pronunţate. Aceasta este clară, precisă, concisă şi convingătoare, din perspectiva art. 261 alin. (1) C. proc. civ., fiind temeinic motivată. Hotărârea recurată conţine o argumentare detaliată a motivelor pentru care a fost respinsă acţiunea, atât în ceea ce priveşte opinia judecătorului fondului că măsura dispusă faţă de reclamantă prin ordonanţă, iar nu prin decizie este perfect legală, cât şi în ceea ce priveşte gravitatea încălcărilor comise de către S.S.I.F. SA, care justifică măsura de retragere a autorizaţiei de funcţionare a acesteia.
În ceea ce priveşte critica în sensul că retragerea autorizaţiei nu putea fi dispusă prin ordonanţă, ci doar prin decizie, instanţa de control judiciar în acord cu prima instanţă apreciază că printr-o interpretare sistematică şi teleologică a prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M. şi a art. 12 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, rezultă că retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei societăţi de servicii de investiţii financiare se face prin decizie la cererea unei astfel de societăţi, însă ca sancţiune administrativă, cum este cazul în speţă, prin ordonanţă.
Nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi primită, deoarece hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină. Susţinerea recurentei în sensul arătat este vădit nefondată deoarece judecătorul fondului în cuprinsul hotărârii pronunţate a inventariat abaterile comise de către S.S.I.F. SA, pe care le apreciază că nu sunt minore, cum susţine aceasta, ci, dimpotrivă, că sunt abateri grave care justifică măsura de retragere a autorizaţiei de funcţionare. În această privinţă în mod justificat prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut în acţiunea introductivă doar o selecţie a abaterilor constatate de către pârâtă, evitând să se refere tocmai la cele mai grave abateri pe care le-a comis şi care, în opinia instanţei, sunt de natură să aducă atingere principiilor fundamentale de conduită prevăzute de lege pentru prestatorii de servicii de investiţii financiare în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţii. Astfel, în deplin acord cu prima instanţă, instanţa de recurs apreciază că abaterile enumerate în sentinţă au caracter grav, retragerea autorizaţiei de funcţionare fiind justificată. Între acestea, se numără faptul că nu a fost numită o persoană care să ocupe funcţia de administrare a riscului, contra prevederilor art. 81 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, că documentele standard utilizate în relaţia cu clienţii nu conţin, conform prevederilor art. 110 alin. (2) lit. g) din acelaşi regulament, descrierea măsurilor luate pentru protejarea activelor clienţilor, că, în opoziţie cu art. 112 alin. (1) lit. i) din regulament, contractele de investiţii financiare nu conţin consimţământul expres al clienţilor privind mandatul acordat reclamantei de a solicita şi de a obţine extrasele de cont aferente tranzacţiilor executate, că nu au fost respectate întocmai instrucţiunile clienţilor, contrar prevederilor art. 90 alin. (1) din Regulamentul nr. 15/2005, că începând cu 15 iulie 2008 compartimentul de control intern a fost format dintr-un singur reprezentant, cu toate că reclamanta a fost autorizată până la 23 decembrie 2008 să presteze toate serviciile de investiţii financiare prevăzute în Anexa nr. 9 a Regulamentului nr. 32/2006, în acest fel fiind încălcate prevederile art. 69 din regulament, că au fost folosite sume de bani aflate în custodia reclamantei în contul clienţilor creditori, în folosul clienţilor debitori, contrar prevederilor art. 112 lit. c) şi lit. k) din regulamentul mai sus amintit, că s-a utilizat preponderent casieria atât în ceea ce priveşte operaţiunile clienţilor cât şi pentru păstrarea unei părţi însemnate a disponibilităţilor acestora, fără ca aceste sume să fie plasate la o instituţie de credit, aşa cum prevede art. 1 din Decizia nr. 928/2008 a C.N.V.M., coroborat cu art. 93 alin. (1) din Regulamentul nr. 32/2006.
Nu prezintă relevanţă din perspectiva gravităţii abaterilor săvârşite de reclamantă că în situaţii similare C.N.V.M. ar fi aplicat altor societăţi sancţiuni mai blânde. această eventuală practică a pârâtei nu afectează în nici un fel legalitatea Ordonanţei nr. 44 din 26 ianuarie 2009.
Nu există o neconcordanţă evidentă a aplicării măsurilor de sancţionare, cum susţine recurenta, atât amenda în cuantum de 1% din capitalul social subscris, cât şi măsura retragerii autorizaţiei de funcţionare fiind luate cu respectarea prevederilor art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, la individualizarea sancţiunilor ţinându-se seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului, cum prevede acest text legal, în condiţiile în care în sarcina reclamantei au fost reţinute grave încălcări ale legislaţiei pieţii de capital. Sancţiunea amenzii a fost aplicată în conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, iar retragerea autorizaţiei de funcţionare a avut la bază prevederile art. 273 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ.
Consecinţa transformării reclamantei într-o simplă societate comercială, se datorează nerespectării de către aceasta a reglementărilor privind activitatea societăţilor de servicii de investiţii financiare, astfel cum s-a reţinut în Ordonanţa nr. 44 din 26 ianuarie 2009 emisă de C.N.V.M..
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.S.I.F. SA Oradea împotriva sentinţei civile nr. 4272 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2614/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2630/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
